Calendaristic primavara incepe pe 1 martie. Pe langa caldura, soarele de pe cer, ciripitul pasarelelor sau florile din jur, un alt semn al primaverii sunt martisoarele. Inca din batrani exista obiceiul ca in prima zi de primavara sa se daruiasca martisorul, simbol al primaverii. Snurul acestuia – alb si rosu – reprezinta imbinarea dintre iarna si primavara, dintre frig si cald, dintre intuneric si lumina. Alaturi de snur se mai poarta in general simboluri ale norocului, precum trifoi cu patru foi, potcoava, cosar sau inima.
Martisorul se poarta in piept sau in alta zona la vedere sau pur si simplu se leaga de mana snurul. Se spune din batrani ca acesta se poarta pana apar primele semne ca primvara s-a incheiat, cum ar fi cantacul cucului, inflorirea ciresilor sau venirea berzelor. Cand apar aceste semne, martisorul trebuie atarnat intr-un copac inflorit sau intr-un trandafir, pentru a aduce noroc. Din batrani se mai spune ca acesta poate fi aruncat in directia de unde vin pasarile calatoare si in acest timp sa se spuna “Ia-mi negretele si da-mi albetele”.
In anii trecuti, martisorul se daruia inainte ca soarele sa rasara si era oferit copiilor si tinerilor – fete si baieti. Acum, de cele mai multe ori, fetele primesc martisoare, desi in unele zone din tara, mai ales in Moldova, se ofera baietilor. De asemenea, in Transilvania, martisorul se atarna la usi, la ferestre sau de coarnele animalelor pentru a speria duhurile rele. Oamenii din Bihor se spala cu apa de ploaie pe 1 martie, pentru a deveni mai frumosi si mai sanatosi, iar in Banat fetele tinere se spala cu zapada pentru a fi iubite. In Dobrogea, martisoarele sunt purtate pana la sosirea cocorilor, apoi aruncate in aer pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata.
Legende despre martisor
Inainte ca dacii sa fie cuceriti de romani, snurul martisorului era realizat in alb si negru. Negrul venea de la culoarea lanii oferita de Baba Dochia nurorii sale si simboliza intunericul din timpul iernii. Legenda spune ca fiul Babei Doghia, Dragobete, s-a casatorit fara acordul mamei sale, iar aceasta ca sa isi supere nora a trimis-o la rau cu un ghem de lana neagra, spunandu-i sa nu se intoarca pana cand lana nu devine alba.
Fata s-a chinuit sa spele lana pana cand au inceput sa ii sangereze degetele, dar lana tot neagra ramanea. Impresionat de chinul fetei, Iisus Hristos i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat lana si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. De atunci, snurul e format din alb si rosu, acesta din urma simbolizand sacrificiul fetei.
Tot pe vremea dacilor, martisorul era format din pietre albe si rosii insirate pe o ata. Cele albe simbolizau intelepiunea barbatului, iar cele rosii indicau viata, adica femeia.
O alta legenda spune ca Soarele a venit pe Pamant in chip de fata preafrumoasa, dar un zmeu a inchis-o in palatul lui. Pamantul a ramas, astfel, fara Soare, iar pasarile au incetat sa cante, copiii au uitat de joaca si veselie, si lumea intreaga a cazut in mahnire. Pentru a salva Pamantul, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A gasit palatul, s-a luptat cu zmeul si l-a invins, eliberand fata.
Astfel, Soarele a ajuns din nou pe cer, dar tanarul luptator a ramas ranit pe zapada din curtea palatului. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, iar acesta a murit. In locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei, considerati vestitori ai primaverii. Se zice ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului curajos legand cu o ata doua flori: una alba, alta rosie. Culoarea rosie simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.
Sursa text: Ziare.com
