de Rares ManescuInceput in 13 ianuarie ca o reactie de protest fata de una dintre numeroasele decizii aberante ale actualei puteri, protestul celor din strada a capatat rapid consistenta. Piata Universitatii din Bucuresti a respirat iarasi aerul revolutionar care o consacrase ca fiind kilometrul 0 al democratiei romanesti in urma cu 22 de ani. Alaturi de acest loc sfant pentru democratia romaneasca, mai mult de 60 de astfel de „piete”, din tot atatea orase ale tarii, au rezonat cu Piata Universitatii.In 1990, in Piata Universitatii, erau multi romani care vroiau democratie si respectarea principiilor pentru care se luptasera in decembrie 1989.
Acum, situatia este total diferita. Poate cei din piata sunt mai putini, dar cei de acasa, beneficiind de serviciile aduse de numeroasele surse de informare, milioanele de romani inteleg, sustin si vibreaza alaturi de Piata. Dovada sta in audientele fabuloase inregistrate de televiziunile de stiri.Ca si in 1990, puterea incearca si acum sa minimalizeze importanta si amploarea protestului. Tot felul de scenarii au fost aruncate pe piata in ultima perioada, unul dintre ele, fiind acela ca partidele din opozitie ar fi organizat protestul. Total neadevarat.Pe 19 ianuarie, opozitia a organizat un miting, asumat, o manifestare de sprijin a celor din piata, la care au participat intre 12.000 si 18.000 de oameni (asta ca sa citez toate sursele, de la cele mai optimiste pana la cele mai pesimiste).Adevarul este ca in Piata sunt oameni care nu mai suporta sa fie tinta umilintelor si bataii de joc pe care zilnic le suporta de la actuala putere. Oamenii au iesit in strada nu numai impinsi de foame si saracie. Au iesit pentru ca au fost loviti in demnitatea, in sentimentele si intelegenta lor.Este adevarat ca in piata au fost multi membri de partid. Dar si acestia, inainte de a fi membri mai mult sau mai putin activi ai unui partid politic, sunt cetateni ai acestei tari, care au dreptul de a fi nemultumiti si a de a protesta.Si eu am fost in Piata Universitatii, incepand cu data de 13 ianuarie. Am spus asta inca de la inceput. Am postat pe pagina de facebook fotografii si filme din piata. Nu am de ce sa ascund acest lucru. Mai mult, spun acum raspicat, ca oricand voi merge in piata sa protestez. Sunt un om liber, un om care are propriile sale pareri pe care si le exprima. Nu am cum sa nu merg in Piata. Am fost in decembrie 1989, am fost si in 1990 si voi fi acolo oridecateori simt ca aceasta este singura solutie pentru apararea democratiei in Romania. Multi dintre oamenii cu care am fost in 21 decembrie 1989 in Piata Universitatii i-am intalnit in piata si in 1990, dar ii intalnesc si in aceste zile.Desi, actulul fenomen Piata Universitatii nu este unul dirijat si sustinut de actuala opozitie, cei din strada stiu ca si noi, cei din opozitie, avem aceleasi scopuri.De aceea, zilele trecute, la solicitarea reprezentantilor protestatarilor din Piata Universitatii, a avut loc in Sala de sedinte a Grupului Parlamentar al Partidului National Liberal, din cadrul Palatului Parlamentului o intalnire unde au participat in jur de 50 de delegati ai protestatarilor din Bucuresti si Timisoara.La aceasta intalnire au participat, din partea opozitiei, parlamentari si oameni din conducerea tuturor partidelor noastre, printre care m-am aflat si eu.Scopul intrunirii a constat in prezentarea revendicarilor protestatarilor din Piata Universitatii.Iata care sunt aceste revendicari:1. Alegeri anticipate.2. Constituirea unui grup de lucru care sa participe in comisiile de specialitate ale USL-ului.3. Revizuirea Constitutiei Romaniei.4. O noua lege electorala (fara migratie politica).5. Demisia Presedinteleui Romaniei – Traian Basescu si a Guvernului Ungureanu si instalarea unui guvern de tehnocrati pana la alegeri.6. Locuri de munca.7. Desfiintarea Curtii Constitutionale.8. infiintarea Consiliului National al Societatii Civile care sa apere drepturile oamenilor afectati, umiliti de regimul Basescu.9. Revenirea la cuantumul salariilor si a pensiilor din 2010.10. Renuntarea la angajari de raspundere pe legile importante ale tarii in Parlamentul Romaniei.11. Fara privatizarea resurselor naturale (energie, Rosia Montana, mina Sertes, dar si CFR) ale Romaniei (referendum daca se doreste privatizare).12. Reforme in sistemul sanitar si al educatiei, cercetarii.13. Opozitia sa iasa in strada, nu doar in Piata Universitatii, poate chiar in Piata Constitutiei, parlamentarii sa fie prezenti la cabinetele parlamentare din teritoriu pentru ca sa existe un dialog intre opozitie si protestatarii din tara (opozitia sa fie deschisa la dialog si se doreste ca parlamentarii sa faca gesturi politice majore).14. Retrocedarea demnitatii functiei Parlamentului Romaniei.Demonstrantii au aratat, de asemenea, ca au format un grup de lucru care va lucra la o platforma ce urmeaza a fi inaintata opozitie. La baza manifestului stau peste 6800 de oameni si 28 de ONG-uri.Am enumerat mai sus revendicarile inaintate noua de catre cei din piata, exact asa cum au fost acestea formulate. Daca analizam aceste revendicari, putem lesne observa ca multe dintre obiectivele Pietei se regasesc in solicitarile opozitiei formulate public fata de actuala putere. Mai mult, aspectele care se regasesc in acest material sunt extrem de clare si se rezuma la cateva cuvinte: legalitate, dialog, democratie, dreptate si demnitate.Multumesc participantilor la aceasta prima intalnire intre opozitie si reprezentantii protestatarilor, din care cred eu ca se pot trage concluziile necesare unei baze solide de colaborare, pentru sustinerea democratiei reale si a statului de drept in aceasta tara. Astfel de intalniri ne incurajeaza si ne dau putere in lupta noastra cu actuala guvernare.
