Alexandru Darie: Lumea vine la teatru pentru ca s-a saturat de politica

Managerul Teatrului Bulandra, regizorul Alexandru Darie, marturiseste, intr-un interviu acordat NewsIn, ca apetitul publicului care umple, din nou, salile de spectacol se datoreaza, in parte, faptului ca romanii s-au plictisit cumva de politica, de criza, de televizor si de vesti proaste.Reporter: Teatrul Bulandra are un repertoriu variat, atat cu piese clasice, cat si contemporane, la care toate reprezentatiile se joaca, practic, cu casa inchisa. Biletele se epuizeaza in doar cateva ore de la afisarea programului. Cum explicati acest succes? Care este secretul ?Alexandru Darie: Pentru noi, e un prilej de mandrie, de bucurie, pentru ca asa cum bine spuneti, repertoriul este variat, chiar daca noi n-am apucat, din cauza numarului mare de titluri si a festivalului pe care noi l-am organizat pana in decembrie, sa reluam toate productiile. Sunt cateva productii, inclusiv trei spectacole ale mele – Triumful dragostei , Anatomie Titus Caderea Romei si Ce pacat ca-i curva -, care nu au fost inca reluate. Avem un repertoriu variat: de la Blog the Theatre , cu care am lansat programul Bulandra Underground, pana la texte clasice, ca Unchiul Vanea , Lear si altele. Cred ca exista aici doua explicatii: pe de o parte, si aici trebuie sa fac plecaciune fata de public, este apetitul evident in crestere al acestuia pentru spectacolul de teatru, pentru spectacolul viu. Cred ca lumea s-a plictisit cumva de politica, de criza, de televizor, de vesti proaste si de altele, si cred ca, intr-un anume sens, exista o crestere generala a apetitului pentru teatru al publicului. Pe de alta parte, cum stiu ca nu la toate teatrele se intampla acest fenomen, cred ca este legat si de faptul ca am stiut noi cu totii, care am construit acest repertoriu, sa venim in intampinarea interesului publicului. Pentru ca, pana la urma, in repertoriul nostru exista texte diverse, dar care au un lucru comun. Si anume, sunt mari actori care joaca in aceste spectacole, fie ca e vorba de tineri sau de oameni cu experienta, si sunt viziuni regizorale foarte interesante, chiar daca uneori n-au fost bagate in seama de juriile UNITER, de-a lungul timpului. Si sunt atat regizori tineri, cat si mari regizori, fie ei romani sau nu, care au adus o viziune proaspata, noua, vie asupra textelor despre care vorbim. Combinatia asta, care a fost dintotdeauna a Teatrului Bulandra, n-am inventat-o eu. Combinatia intre o scoala de actorie foarte serioasa si viziuni regizorale inovatoare pe niste texte cunoscute sau nu publicului, cred ca asta e reteta succesului, pe care eu mi-am propus-o de la inceput. Asta am zis ca e cel mai simplu lucru prin care poti sa accesezi, ca sa folosesc un termen modern, interesul publicului.R.: Cum se regaseste in cifre cresterea interesului din partea publicului, despre care vorbiti?A. D.: Daca stagiunea trecuta jucam aproximativ 95 la suta din repertoriu cu casa inchisa, la ora asta pot sa spun, din fericire, ca procentul este de 100%. La niciun spectacol dintre cele 25 de titluri ale repertoriului nu sunt locuri libere in sala. Anul trecut, la peste 200 de spectacole, am avut mai mult de 50.000 de bilete vandute la cele doua sali, Izvor si Toma Caragiu. Este un numar enorm, iar asta tinand cont si de capacitatea salilor. O sala are 350 de locuri, iar cealalta sub 300 de locuri, la folosirea capacitatii maxime. Sunt spectacole unde sunt mai putine locuri, cum e „Crima si pedeapsa”, unde intra doar 99 de spectatori, pentru ca asa a fost gandit spatiul scenic de catre scenograf si regizor, sau alte spectacole unde intra 200 de spectatori. Sa aduni peste 50.000 de spectatori in aceste conditii este un lucru extraordinar.Pot sa spun, pentru ca e o cifra publica, in anul bugetar care a trecut noi am vandut bilete de peste 11 miliarde de lei vechi, ceea ce e o suma considerabila pentru un teatru de marime medie si cu doua sali aflate in doua puncte diferite ale Bucurestiului, pentru ca si asta e o particularitate a teatrului. Practic, noi avem de dus in spate doua teatre; chiar daca administratia e intr-un singur teatru, pana la urma sunt doua sali, doua tipuri de cheltuieli de intretinere a acestor sali, cu numar dublu de decoruri si de costume. Va dati seama ca, la cate titluri sunt in repretoriul nostru, daca am avea o singura sala, n-am putea sa jucam intr-un an decat de doua ori fiecare dintre aceste piese.Spectatorul isi va putea alege, de acasa, locul in sala R.: Si totusi, pentru a prinde un loc in sala la spectacolele Teatrului Bulandra, cu cat timp inainte ar trebui cumparat un bilet?A. D.: Cam cu trei-patru saptamani inainte. Ele se pot si rezerva, iar acum suntem in teste cu sistemul de cumparare pe internet. Sper din suflet ca bugetul de anul acesta sa ne permita realizarea acestui proiect, iar toate testele sa se incheie pana la sfarsitul acestei stagiuni, in asa fel incat oamenii sa aiba posibilitatea de a cumpara bilete direct de pe internet, in timp real. Mai exista si alte teatre bucurestene si din tara care practica acest sistem, dar cumpararea nu se face in timp real. Sunt niste firme care rezerva niste bilete pe care, ulterior, le vand pe internet. Noi am dori sa facem, insa, un sistem real prin care omul, de acasa, sa-si aleaga spectacolul, sa-si aleaga sala, sa vada ce locuri sunt libere, sa le aleaga, sa le plateasca si sa ridice biletele in seara respectiva, de la un ghiseu de bilete special. Va trebui sa mai inventam un punct de predare a acestor bilete. Este o solutie care ne va mai scuti, poate, de mail-urile furioase ale spectatorilor frustrati ca nu gasesc bilete. Noi incercam sa-i ajutam. Sper sa mai schimbam, pana la sfarsitul stagiunii actuale, si numerele de telefon de la casele de bilete, sa avem un numar scurt, unic pentru casele de bilete, pentru ca accesul sa fie cumva mai usor. R.: Care dintre proiectele Teatrului Bulandra va sunt mai apropiate, sentimental vorbind?A. D.: N-as putea spune ca prefer o piesa anume. Mai exista si vorba aceea ca ultimul copil nascut este cel mai pretuit . Sigur ca, acum, ultimele doua premiere ale teatrului sunt Regele Lear , in regia lui Andrei Serban, Lear , cum i-am spus noi, pentru ca distributia, dupa cum probabil stiu cititorii dumneavoastra, este exclusiv feminina, si Orfeu si Euridice , spectacolul meu pe muzica, cel de-al doilea de acest gen de la Bulandra, dupa Elizaveta Bam , in regia lui Alexandru Tocilescu. Acestea doua, Orfeu si Lear , sunt ultimele care imi sunt, intr-un fel, cele mai apropiate, dar practic toate spectacolele pe care le avem in repertoriu le consider apropiate, pentru ca sunt rodul muncii mele, a colegilor mei – regizori, actori, scenografi, tehnicieni. N-as putea sa spun ca este vreun spectacol care nu imi place. In general, spectacolele care nu mi-au placut nu au vazut lumina rampei, iar cele pe care le-am apucat cand am venit la conducerea teatrului si am considerat ca nu sunt foarte interesante le-am eliminat din repertoriu.R.: Ati regizat si spectacole de opera. Daca ar fi sa alegeti intre regia de teatru si cea de opera, pentru care ati opta?A. D.: N-as alege. Si n-as alege nici intre regizorul de teatru si cel de film. Am facut si videoclipuri. Sper ca, anul acesta, sa putem finaliza acel film pe care noi l-am castigat la CNC (n.r. – Centrul National al Cinematografiei). Deocamdata, cu criza asta, fondurile nu s-au aratat din cale-afara de generoase cu producatorii filmului, dar noi asteptam in continuare. Cred ca regia este un lucru care ma pasioneaza, indiferent ca este de opera, de televiziune, de film sau de teatru. Cred ca aceasta putere a creatiei este cea care ma atrage. Cel mai inspaimantator lucru pentru mine, ca regizor, este intotdeauna prima zi de repetitie, pentru ca scena este goala, nu se intampla nimic, nu exista nimic. Si in momentul in care iei prima decizie, dai prima indicatie primului actor, atunci e momentul cel mai cumplit, dupa care lucrurile incep sa se nasca intr-o logica a creatiei si cred ca asta este un dar de la Dumnezeu, pe care putini au bucuria sa-l aiba, din pacate, dar e un dar absolut nepretuit. R.: Cum se numeste filmul pe care il veti realiza cu sprijinul CNC si de cand il aveti in plan?A. D.: Finantarea a fost castigata acum doi ani, insa, din pacate, nu s-a putut realiza anul trecut. Speram ca anul acesta sa il putem finaliza. Filmul se numeste Limani , iar scenariul a fost scris de Cristian Comeaga, care e si producator, cu cei de la Domino Film. Fiind un film de epoca, actiunea principala se intampla in anii ’20 – ’30, dar si in zilele noastre, este un film scump, in jur de patru-cinci milioane de euro. Pentru un film american, aceasta suma e nimic, dar pentru un film european, e mult. Noi avem de la CNC cam 10% din banii necesari. Actorii ma cearta ca nu mai am destul timp sa regizez R.: Credeti ca functia de manager de teatru poate influenta calitatea de regizor? Si daca da, in ce mod?A. D.: Din pacate, o influenteaza intr-un fel de…nefel, in sensul ca iti mananca foarte mult timp. Iata ca eu, in acesti sapte ani in care am avut onoarea de a fi directorul Teatrului Bulandra, practic am facut doar trei spectacole si jumatate, pentru ca Anatomie Titus Caderea Romei il incepusem inainte sa preiau teatrul. Deci n-am facut nici macar sapte spectacole in sapte ani, ceea ce dovedeste ca aceasta functie iti mananca foarte mult din timp, pentru ca, pana la urma, responsabilitatea nu este doar de natura administrativa, de gestionare a banului, dar este in primul rand artistica. Atunci cand am invitat un regizor important sau un tanar regizor sa lucreze la Teatrul Bulandra, sigur ca am privit aceste proiecte, spre reprosul prietenilor, ca fiind ale mele, adica le-am dedicat intreaga mea energie, uneori chiar mergand la repetitii, vorbind cu actorii, implicandu-ma in aceste lucruri. Aici este problema principala, pentru ca, pe langa administratie, birocratie, hartogaraie si altele, lucruri pe care le face orice director de teatru, cei care sunt regizori au acest defect, in sensul ca raman fara timp. Alti colegi ai mei actori, directori de teatru, au gasit mai cu usurinta timp sa joace. Fiindca aveau deja spectacole, au mai intrat intr-unul, in altul, au avut o continuitate. In plus de asta, am mai avut un alt principiu, pe care iar mi-l reproseaza prietenii, acela de a nu ma pune pe mine in fata. In multe alte teatre, chiar si din Europa Occidentala, cand un regizor preia un teatru, majoritatea spectacolelor din repertoriul teatrului respectiv la acel moment, in proportie de 90%, sunt creatia acelui regizor. Eu, insa, am crezut ca e de datoria mea sa nu acaparez Teatrul Bulandra. Poate unora nu le plac spectacolele mele. Si atunci am crezut ca trebuie sa pastrez un echilibru, inclusiv alaturi de colegul meu Alexandru Tocilescu. Si el, care ma ajuta de multe ori in ceea ce fac, a creat un numar de spectacole pe cele doua scene ale noastre si n-as fi vrut ca balanta sa incline in favoarea mea si in defavoarea altora dintre colegii nostri care au pus umarul la acest teatru chiar inainte de venirea mea. Acum imi doresc sa schimb putin aceasta politica, in sensul in care, asa cum ati spus, jucam cu casa inchisa, si as vrea sa lucrez mai mult, fie in acest teatru, fie in altele, dar ca regizor. As vrea sa fac mai multe spectacole, actorii ma doresc, si-ar dori sa lucreze cu mine si, de multe ori, ma cearta ca nu lucrez cu ei suficient de mult. R.: Cum a ajuns Teatrul Bulandra sa fie membru al Uniunii Teatrelor din Europa? Si de ce a fost ales sa gazduiasca festivalul acestei uniuni?A. D.: Uniunea Teatrelor din Europa a fost fondata de Giorgio Strehler, in urma cu aproape 20 de ani. Teatrele fondatoare au fost in numar de sapte la acea vreme. Pur si simplu, Strehler – un mare regizor si cel care conducea, pe atunci, Teatrul Odeon din Paris – s-a gandit sa-si adune prietenii care conduceau teatre foarte importante din Europa si sa faca aceasta Uniune. Ea intre timp s-a dezvoltat, sunt acum 15 teatre membre, Teatrul Bulandra intrand chiar de la al doilea an de la infiintarea Uniunii. Adunarea generala a Uniunii aproba intrarea sau chiar excluderea unui teatru din cadrul acestei organizatii. Teatrul Bulandra este singurul teatru de limba romana, dar nu singurul romanesc, pentru ca, anul trecut, s-a aprobat intrarea in cadrul Uniunii a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, un teatru tot romanesc, dar de limba maghiara, pentru ca s-a considerat ca spectacolele sale sunt foarte importante si ca acesta este un teatru foarte serios. Ca sa intri in Uniune, trebuie sa prezinti programul, sa fii un teatru public si, dupa ce reprezentanti ai uniunii vin sa vada spectacolele, programul artistic, discuta cu directorul teatrului, se recurge apoi la vot si se hotaraste daca intri sau nu. Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa a avut loc in fiecare an in alta parte si, pentru ca eu am fost si inca mai sunt presedintele Uniunii Teatrelor din Europa, am considerat ca este un moment extraordinar sa facem ultima editie a festivalului la Bucuresti. Acest lucru s-a intamplat in 2008, cand am avut peste 26 de titluri invitate, unele teatre venind si cu cate doua spectacole. Au fost peste 800 de artisti in scena, peste 52 de reprezentatii cu un numar foarte mare de spectatori. Si am intuit corect organizarea festivalului, anul trecut, in Romania, pentru ca, spre sfarsitul lui 2008, a venit criza economica, iar anul acesta va fi mai greu de organizat. Colegii nostri de la Teatrul Iugoslav din Belgrad vor incerca realizarea unui festival de o mai mica amploare, in acest an. Sa speram ca se vor gasi resursele necesare. Vestea buna este ca, si anul acesta, Comisia Europeana ne-a comunicat disponibilitatea de a spriji financiar Uniunea Teatrelor din Europa. Nu e o suma mare, dar este o suma utila. Nu-mi pare rau ca am regizat si prezentari de moda R.: Asa cum spuneati, ati regizat spectacole de foarte multe tipuri. Pe unele dintre ele, ma refer la prezentarile de moda din anii ’90, rauvoitorii le-au considerat „de compromis”. Cum le vedeti dumneavoastra?A. D.: E treaba rauvoitorilor sa gandeasca asa. Pe mine, asa cum spuneam, m-au fascinat aceste lucruri. Nu cred ca este deloc injositor pentru un muzician sa cante si Mozart, dar si jazz sau folclor. Aceste experiente au fost pentru mine foarte importante. Ce-i drept, nu toate. N-ai de unde sa stii, cand te apuci de ceva, unde o sa ajungi, insa nu le consider deloc un compromis, nu numai pentru ca le-am facut, ci si pentru ca, pana la urma, au reprezentat o provocare. Sunt in lume regizori de cinema sau de televiziune sau de teatru care au facut si alte lucruri: au facut instalatii, au facut spectacole de moda, au facut happening-uri, au facut lucruri care nu intra neaparat in fisa lor de post . Dar asta e un lucru care te tine viu. In schimb, daca vrei sa fii purist, poti sa fii. Dar, pana la urma, purismul nu aduce foarte multe lucruri. De exemplu, din experienta lucrului la „Orfeu”, va spun ca, daca n-as fi avut o pasiune pentru muzica, pe care n-am castigat-o facand opera ci mult inainte, daca n-as fi facut evenimente unde sa folosesc proiectii video, poate m-as fi descurcat mai greu cu acest tip de spectacol, unde sunt peste 60 de personaje in scena la un moment dat. Iar daca n-as fi facut evenimente de strada, poate n-as fi putut sa tin in mana si sa regizez ceva care are peste 15 actori in scena. E o meserie sa lucrezi cu multimi, cu mase de oameni, cu elemente de noutate, cu proiectii speciale, si iata ca ele au venit in teatru. Poate ca, daca n-as fi facut televiziune cat de cat, as muri de frica in momentul in care cineva mi-ar spune ca maine am prima mea zi de filmare. Daca as fi stat sa fac numai spectacole de teatru, cu doi-trei actori care stau si spun vorbe, poate ca as fi fost mai vaduvit. Asa ca nu-mi pare rau ca am facut aceste spectacole. R.: Daca v-ar propune cineva acum, si ati avea si timpul necesar, ati face din nou acel gen de spectacole?A. D.: Oricand.R.: Sunteti fiul legendarului actor Iurie Darie, aflat la o varsta onorabila. Ce ati mostenit de la dansul, atat pe plan profesional, cat si ca om?A. D.: Sunt multe lucruri pe care i le datorez. Ma bucur ca amandoi am putut sa ne bucuram, de curand, la aniversarea celor 80 de ani de viata ai sai. Cred ca am mostenit, in principal, o forma de cinste sufleteasca, si nu numai. Pot sa spun cu mana pe inima ca sunt un om cinstit. Nu sunt o persoana care a inselat vreodata pe cineva, care a mintit grav pe cineva, si acesta este un lucru destul de rar in meseria noastra, lucru care, insa, nu iti face bine de multe ori. Deseori trebuie sa fii foarte prudent, dar eu am incercat sa fiu cat de cinstit am putut. E o cinste si in a-ti face meseria, pentru ca exista situatii in care ai putea sa fii inselator, sa te folosesti de niste retete pe care le-ai invatat, sa te repeti, sa te autocopiezi in momentele in care ai o criza de inspiratie si te vezi dezgolit cumva in fata tuturor. Lucrul asta cred ca l-am invatat de la tatal meu, care n-a facut compromisuri niciodata cu meseria lui, chiar daca, si el, nu a facut numai actorie in sensul cel mai strict al cuvantului. Pe vremea aceea, nu se faceau reclame, dar a aparut in emisiuni pentru copii, in emisiuni de televiziune, a ilustrat carti, a facut o multime de lucruri pe care alti actori poate ca nu le-ar fi facut, dar le-a facut cu cinste si cred ca acesta este un lucru foarte important. Iar al doilea lucru pe care cred ca l-am invatat este acela de a te dedica. Meseria aceasta nu se poate face cu jumatate de masura: ori o faci, ori n-o faci. Aici nu exista „nu pot”, „nu stiu”. Poate sa existe „nu am chef azi”. Cand nu ai chef, nu faci atunci sau treci peste, dar exista o dedicare asupra meseriei tale de actor sau de regizor, pe care cred ca am invatat-o de la el. Sigur ca m-am si luptat cu niste lucruri la el. In primul rand, cu faima pe care el o are, in sensul in care e un handicap cand, in primii 20 -25 de ani de viata, eu eram baiatul lui Iurie Darie, nu eram nimeni. E mai simplu pentru cineva care n-are aceasta povara sa faca ceva in viata decat pentru cineva care o are si tot timpul poate fi comparat. R.: Ce cadou i-ati facut tatalui dumneavoastra la aniversare?A. D.: I-am daruit un after-shave, pentru ca nu stiu cat se mai da el cu parfum la 80 de ani. Am venit de la Paris special pentru aniversare, pentru ca nu puteam rata asa ceva.R.: Dumneavoastra ce va doriti la aniversarea celor 50 de ani de viata, in iunie?A. D.: Imi doresc sanatate, liniste si putere de munca, pentru a-mi putea duce mai departe gandurile vizavi de Teatrul Bulandra si de teatru in general.R.: Sunt lucruri pe care regretati ca nu ati avut timpul sau posibilitatea sa le faceti?A. D.: Sunt multe. Nu regret, dar poate tanjesc dupa faptul ca n-am lucrat destul, atatea spectacole cate mi-as fi dorit. Al doilea lucru e faptul ca am intrat tarziu in Uniunea Europeana si intr-un moment in care toata lumea e in criza. Cu cativa ani in urma, ca urmare a activitatii mele de aproape trei ani la Mechelen, in Belgia, la un teatru privat, mi s-a oferit postul de director de catre cel care crease acest teatru si voia sa iasa la pensie. Pentru ca se intampla acum 13-14 ani, pentru mine era o provocare extraordinara, dar nu am fost acceptat de consiliul de conducere a teatrului, pentru ca nu eram din cetatean din UE. Acum, Romania este in UE, insa, pentru mine, este prea tarziu sa valorific acea oportunitate. Daca as fi fost nascut intr-o tara din Uniunea Europeana, poate as fi condus si la ora asta acel teatru, care era senzational, cu o trupa de 15 actori si doua sali. Ar fi fost un loc ideal pentru mine. Intre timp, am avut bucuria sa conduc Teatrul Bulandra, sa fac alte spectacole, dar asta ramane un regret, pentru ca n-a depins de mine. Daca n-as fi fost acceptat pentru ceea ce am facut, m-as fi resemnat. Dar faptul ca n-am fost acceptat si dupa aceea l-a preluat cineva care l-a ingropat, ma intristeaza.R.: Dar ati ramas in Romania si acum sunteti directorul Teatrului Bulandra, lucru pe care credem ca nu il regretati…A. D.: Nu regret. Dimpotriva, ma bucur sa aud, mai ales din partea unor spectatori, ca Bulandra a redevenit ceea ce era inainte de 1990. Asta este un foarte mare compliment, pentru ca inainte de 1990, Teatrul Bulandra era, dupa parerea mea, cel mai important teatru din Romania. Sursa foto: Cotidianul