Amintiri despre comunism, dupa 20 de ani

Se implinesc 20 de ani de cand am iesit in strada ca sa ne cerem de Craciun “ratia de libertate”. Aveam 19 ani si ma saturasem pana in gat de comunism si de toate “binefacerile” lui marete. Parintii si bunicii mei erau atat de satui incat se resemnasera si nu mai aveau puterea sa reactioneze. nbsp;

Auzisem despre evenimentele de la Timisoara. In bloc la mine locuiau multi studenti. Cei din Timisoara venisera acasa speriati de gloante si de intorsatura primejdioasa pe care o luasera evenimentele de acolo. Povesteau intamplari greu de crezut. In ziua aceea, pe 21 decembrie 1989, a mai venit cineva din Sibiu, mosia lui Nicu Ceausescu, fiul dictatorului. Eram un grup de tineri oarecare. Ne stiam din copilarie, crescusem impreuna “printre blocurile gri” Am decis ca e momentul sa facem ceva ca sa-i sustinem pe tinerii din Timisoara si din Sibiu, dar ce anume? Cum sa procedam?

Grupul nostru de tineri care nu aveau nimic de pierdut, avea nevoie de un lider. A aparut in seara aceleiasi zile. Se formase un alt grup de tineri in cartier care avea un conducator si parea sa stie cum trebuie sa actionam. Se numea Ingo Babischi. Era un fost coleg de liceu care iesise in strada impreuna cu tatal lui. Il stiam de trei ani, de cand sosise in oras. Stiam putine despre el, desi fusese colegul meu de clasa in liceu; un baiat inteligent dar foarte tacut, circumspect si retras. Gurile rele spuneau ca nu are mama si ca tatal lui a fost detinut politic. Era un zvon. Venisera de la Bistrita si primisera domiciliu fortat la noi in oras. In aceeasi clasa de liceu era si fiica sefului securitatii, proaspat numit de la Bucuresti … asa ca nu vorbeam in pauze despre politica.

In noaptea aceea de 21 decembrie 1989, am aflat ca zvonurile despre colegul meu si tatal lui erau adevarate. Am inceput sa batem strazile pe la ora noua seara, strigand “Jos Ceausescu! Jos comunismul! Vrem libertate!” Tot mai multi oameni ni s-au alaturat, zeci, apoi sute de oameni; au aparut steaguri si pancarte.

Multimea defila pe strazi unita de acelasi ideal – dorinta de libertate. Multimea defila prin oras unita de aceeasi ura – ura impotriva comunismului. nbsp;

Pe la miezul noptii au pornit spre prefectura, redactia ziarului local si sediul politiei, pe care voiau sa le cucereasca si sa proclame libertatea orasului si solidaritatea cu tinerii impuscati la Timisoara. Pentru mine seara s-a incheiat aici. Imi era frig si sete. Am plecat acasa. Deja erau sute de oameni in acea coloana a libertatii, oameni nbsp; de toate varstele, o multime amenintatoare. In noaptea aceea de 21 spre 22 decembrie, au murit impuscati sase oameni din acea multime. nbsp; Nu se stie cu precizie cine i-a impuscat. Ceea ce conteaza este tinereta lor si idealurile – libertate, o viata mai buna pentru ei si familiile lor.

Mi-am amintit toate aceste intamplari astazi, citind prin ziare articole despre comunism si Revolutia din 1989. Citind am ramas cu un gust amar. O multime de nostalgici ai comunismului acuza tinerii care au iesit pe strazi in 1989 de situatia actuala a Romaniei. Mi-am amintit de acuzatiile din 6 decembrie 2009, dupa alegerile prezidentiale, in care diaspora era vinovata ca a iesit presedinte Basescu si ei voiau sa iasa Geoana.

Nostalgici de toate varstele care au trait acele decenii de “impliniri marete” plang dupa Ceausescu? E absurd! Singura lor scuza plauzibila ar putea fi o boala psihica, amnezie, Alzheimer. Mai fratilor ce-i cu voi? V-ati pierdut mintile? Coborati pe pamant! Sunteti nomenclaturisti sau sunteti prea tineri si nu stiti despre ce vorbiti?

In urma cu 20 de ani, pe 6 decembrie 1989 studentii din Iasi au fost urcati in mijloace de transport de securisti si scosi afara din oras ca sa nu faca revolutie.

Pe 14 decembrie 1989 nbsp; securistii au arestat muncitori la Fortus Iasi ca sa nu faca revolutie. Pe 16 -17 decembrie 1989 securistii au impuscat oameni pe strazi in Timisoara. Pe 18 – 21 decembrie 1989 securistii au omorat oameni la Cluj Napoca, Arad,Sibiu, Alba Iulia s.a.m.d.

Stti ce am simtit eu cand s-a tras in fratii nostri pe strazi? Ura! Am dorit moartea lui Ceausescu in acele zile, pentru ca securistii lui omorau pe fratii mei timisorenii. L-am urat pe Ceausescu pentru ca a tras in fratii mei din Cluj, Sibiu, Arad si Bucuresti!

Il urasc pe Ceausescu la fel de mult si astazi, dupa 20 de ani si ma bucur ca a murit! Regret ca nu au fost impuscati toti nomenclaturistii odata cu el! Iar cei care iubesc asa de mult comunismul sa plece in Coreea de Nord impreuna cu toate mironositele care isi fac procese de constiinta pentru ca a murit Ceausescu in ziua de Craciun.

Ceausescu a murit de Craciun pentru ca l-a batut Dumnezeu! Iar Dumnezeu l-a batut pentru ca era ateu si pentru ca a infometat si a adus in pragul disperarii 23 de milioane de romani. Pe 25 decembrie 1989 nbsp; toata lumea dorea sa moara Ceausescu si vedeau in moartea lui sfrasitul comunismului. Si eu ii doream moartea desi aveam doar 19 ani. Doream moartea lui si a comunismului De ce?

1. Pentru ca veneam de la scoala si nu aveam apa sa ma spal

2. Pentru ca circulam cu un tren accelerat care se numea „Foamea” in care stateam in picioare, in mizerie si in frig, iar cand ajungeam la camin nu aveam apa sa ma spal, caloriferele erau reci si curentul electric intrerupt.

3. Pentru ca dormeam in trening sub plapuma din octombrie pana in aprilie ca sa nu mor de frig in casa

4. Pentru ca port ochelari de la atata citit si invatat la lumanare

5. Pentru ca Mos Craciun era interzis pe vremea comunistilor

6. Pentru ca venea doar Mos Gerila caruia trebuia sa-i spunem poezii patriotice. Pentru ca n-aveam voie sa mergem la biserica. Acesta este motivul principal pentru care Ceausescu a murit de Craciun!

7. Pentru ca de Craciun nu aveam portocale si Pepsi, decat daca tata reusea sa le procure prin lupta corp la corp la cofetarie

8. Pentru ca inainte de Craciun stateam nopti intregi la coada la lapte, unt, zahar, faina, oua si carne

9. Pentru ca aveam doar 7 ani si mama ma trezea la 5,00 dimineata ca sa stam la coada la 2 litri de lapte, altfel fratele meu nou nascut nu avea ce sa manance peste zi

10. Pentru ca priveam copiii activistilor de partid care aveau lazi intregi cu bunataturi de Craciun

11. Pentru ca nu aveam voie sa vad filme la video si sa ascult muzica straina la radio

12. Pentru ca aveam program la TV doar 2 ore pe zi (15 minute desene animate si in rest telejurnale si discursuri cu si despre Ceausescu)

13. Pentru ca vedeam doar filme indiene si musicaluri americane

14. Pentru ca bunicilor mei le-au luat casele, caii, vitele si pamanturile si au suferit enorm

15. Pentru ca tatal meu a fost dat afara din scoala pe motiv ca n-avea „origine sanatoasa”

16. Pentru ca mama mea s-a inscris cu sila in PCR ca sa aiba acces o data/luna (cu ocazia sedintei) la cantina privilegiatilor, sa cumpere ceva de mancare

17. Pentru ca nu existau mijloace contraceptive si trebuia sa nasti minim 4 copii, carora n-aveai ce sa le dai sa manance

18. Pentru ca Ion Iliescu ne-a spus la TV, pe 22 decembrie 1989, ca: quot;scapam de cei care au intinat idealurile comunismului intr-o incercare esuata de a pastra un comunism luminos quot; si a tinut-o asa cu Perestroika pana in 1996.

19. Pentru ca neo-comunistii lui Iliescu au refuzat sa aplice punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara

Prin iesirea in strada a romanilor si repudierea comunismului s-a ajuns unde suntem astazi. Datorita guvernarii pseudo-comuniste din perioada 1990- 1996, esalonul doi neo-comunist s-a imbuibat, si-a format o casta politico-economico-financiara numita generic „baroni locali” sau „moguli”.

Intelegeti odata pentru totdeauna ca Ceausescu a murit de Craciun pentru ca l-a batut Dumnezeu. Intelegeti odata pentru totdeauna ca romanii au plecat din tara din cauza neocomunistilor grupati in jurul PSD, care au preluat puterea in 1989 si ca diaspora nu va vota niciodata comunistii.

Acum suntem liberi, putem comunica intre noi si ne putem certa ca prostii. Iar pentru asta Ceausescu trebuia sa moara de Craciun. Am un singur regret – ca n-au murit odata cu el hoardele de nomenclaturisti profitori din jurul lui. Ar fi trebuit sa moara in chinuri groaznice toata burghezia rosie din Romania, pentru ca a tras in fratii nostri la Timisoara, la Cluj, la Sibiu, la Bucuresti. Comunistii trebuie sa moara pentru ca noi sa putem sa traim.

Sursa foto: comunismulinromania.ro