Copilul cu doua mame

Ca in fiecare an
electoral, indiferent de tipul alegerilor de care am avut parte, guvernul a avut cutitul si
painea executiva in mana si a impartit
feliute sub forma de mita electorala.

Unele mai mici,
altele mai mari, in functie de marimea grupului destinatar si relevanta
acestuia in urna de vot. Caci nu-i asa, marimea conteaza! O practica
intrata in uzualul politicii romanesti si unanim acceptata, indiferent de
partid.

Alegerile din
2004 au adus prima noutate sub aspectul consecintelor. Si guvernul Nastase a
acordat nonsalant mita electorala de la bugetul de stat, in pragul campaniei
electorale, mita care a fost anulata apoi prin ordonanta, de catre guvernul
care i-a urmat.

Un precedent care
ar fi trebuit sa fie un avertisment pentru guvernele viitoare, in sensul ca nu
orice promisiune electorala cu subinteles de mita, va fi si pusa in fapt.

In egala masura,
avertismentul era destinat si electoratului care n-are trebui a se lasa sedus
de aceleasi promisiuni, uitandu-le de la un ciclu electoral la altul. O uitare
de care profita din plin ofertantii acesteia.

Se pare insa ca
actualul guvern, a continuat practica impamantenita, acordand nu una sau doua
pomeni electorale, ci adresandu-se mai multor categorii distincte de votanti:
pensionari (majorarea pensiei), studenti (majorarea alocatiei), bolnavi
(medicamente compensate) si acelora cu venituri mici (compensarea caldurii).

Este de domeniul
evidentei motivatia dar ce nu a
anticipat acest guvern a fost, in primul rand, puterea precedentului
amintit mai sus.

In al doilea
rand, excesul. Un exces care a adus atingere intereselor partidelor aflate in
afara puterii executive dar care apartin celei legislative, cu putere de
control asupra guvernului.

Si in al treilea
rand, guvernul a anticipat o reactie negativa doar din partea opozantului sau
real si deja traditional, PD-L.

A urmat actiunea
de raspuns fara echivoc: radicalizarea intregului spectru politc si plusarea
dincolo de limitele acceptabile prin votarea majorarii sarariilor dascalilor cu
50 %. O actiune menita sa creeze guvernului si o problema colaterala si anume,
aplanarea revoltei intregului sector bugetar, frustrat de discriminarea facuta.

Acum asistam la
un intreg circ, mediatizat evident, in care ambele mame trag de copil, revendicandu-l
si contestandu-se una pe celalta.
Copilul si ce vrea el, nici nu mai
conteaza.

Oare, o fi una
din ele cea adevarata?

Cu siguranta vom
afla, mai ramane sa si intelegem.