Criza de pe Wall Street – un nou 11 septembrie

Criza financiara inregistrata pe Wall Street este considerata drept un atac conjugat asupra
valorilor americane, menit sa discrediteze pilonii financiari-bancari ai SUA. Analistii
de pe piata financiar-bancara din SUA sustin ca ceea ce s-a intamplat cu American
International Group (AIG), Merrill Lynch si Lehman Brothers seamana
cu un razboi rece menit sa sifoneze imaginea Americii in fata lumii si sa
inlature unele “capete sus puse”.

Razboiul financiar este dus
la nivelul bursei din New York tocmai pentru a spori confuzia mondiala, in conditiile
in care mecanismul preluarilor si falimentelor ca efect al scaderii dramatice a
cotatiilor de pe bursa nu sunt intelese foarte bine de omul obisnuit. Scopul
acestui atac financiar-bancar este stabilirea unei noi ordini mondiale, sustin
analistii.

AIG era cotata ani la rand
drept cea mai mare si stabila companie de asigurari-reasigurari din lume, ca
valoare de piata. Actiunile AIG erau de trei ori mai scumpe decat al celorlalti
competitori, astfel ca singurul atac major pe care-l putea primi era pe bursa.

Criza AIG se reflecta si in
ratingul acordat de Standard Poor’s, care, potrivit unor surse neoficiale, ar
fi scazut de la AAA, la A- (in scadere cu doua clase).

In prezentarea AIG catre
clienti se foloseau ca argumente valoarea de piata, stabilitatea companiei si rating-ul
excelent acordat de agentiile internationale.

In razboiul economic purtat
saptamana aceasta pe bursa, au fost daramate toate aceste argumente. Astfel, devine tot mai
evident ca se doreste prabusirea AIG ca parghie pentru destabilizarea pietei
financiar-bancare, si asa intr-un echilibru precar, fapt care genereaza cresterea
pretului pe barilul de petrol la o cotatie fara precedent.

Sa nu uitam ca dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, AIG a platit
despagubiri de aproximativ 70 miliarde de dolari pentru cladirile WTC, reprezentand
bunuri si asigurari de viata. In acest caz, precum si in dezastrul provocat de uraganul
Katrina, de pe urma caruia s-au platit circa 2 miliarde de dolari, nu s-au inregistrat
probleme cu lichiditatile. Suspiciunile se nasc acum, cand AIG, principalul
reasigurator mondial, nu dispune de lichiditati in valoare de 40 miliarde de
dolari, in situatia in care s-a mers pe profit in prima jumatate a acestui an.

Ce s-a intamplat

Criza creditelor si a pietei
imobiliare americane, inceputa in a doua jumatate a anului trecut, a fost
primul semnal de alarma inregistrat pe piata financiar-bancara din SUA si a
afectat pietele de capital din intreaga lume.

Unii analisti economici au omis sa
faca diferenta intre o banca de investitii si una comerciale. Suntem obisnuiti
cu bancile comerciale, avem conturi acolo, facem operatiuni frecvent prin
intermediul lor. Bancile comerciale se ocupa de depozitele populatiei si de
imprumuturi mici. Bancile de investitii
presupun dezvoltatori de strategii pe plan economic si social, finantatori de
proiecte imobiliare, jucatori pe burse, creatori de active, sau, pe intelesul
tuturor, banca de investitii inseamna “bani care aduc alti bani”.

Investitia se traduce prin plasamente
profitabile, prin bani care se inmultesc singuri pentru ca sunt plasati inteligent
si produc profit pe termen scurt, mediu sau lung. Lehman Brothers este cel mai
bun exemplu de banca de investitii.

Criza de pe Wall Street a
fost cu atat mai zguduitoare cu cat a afectat marii jucatori de pe piata si nu
bancile comerciale.

Efectele crizei creditelor se fac
simtite acut in America,
dupa un an de la declansare, prin criza acuta de lichiditati a principalilor
jucatori de pe piata. Dezastrul inregistrat luni pe Wall Street este punctul
culminant al acestei crize. Datorita scaderii drastice a preturilor pe piata imobiliara americana,
inca de la inceputul anului 2008 s-au inregistrat falimente in lant la nivelul
unor companii de constructii mici si medii, precum si o reducere semnificativa
a volumului tranzactiilor pe piata imobiliara Americana in ultimele 12 luni. Tot mai multi clienti renunta la mortgage-urile contractate in urma cu
cativa ani (finantarile pe care le-au obtinut de la bancile de investitii)
deoarece valoarea caselor contractate prin credite ipotecare relaxate a scazut
drastic, iar ratele lunare pentru aceste proprietati au ajuns nejustificat de
mari. Acum, proprietarii americani renunta pur si simplu la case, pentru care
au platit rate timp de 3-5 ani, si se muta in chirie sau cumpara alte
proprietati la fel de confortabile, dar la un pret mult mai mic. Bancile americane de investii s-au trezit intre ciocan si nicovala, intr-o
ipostaza inedita ca urmare a acestui fenomen de retragere in masa a clientilor.
Pe de o parte, legile economice spun ca in situatii de criza, trebuie sa-ti
asumi riscuri mai mici, adica sa inaspresti conditiile de creditare. Mai mult, bancile
de investitii se confrunta si cu retragerea masiva a clientilor deja existenti.
Criza de lichiditati a capatat forme din ce in ce mai grave pentru ca, in loc
sa primeasca ratele lunare de la clienti, bancile de investitii au inceput sa
primeasca cheile unui numar impresionant de proprietati, case construite in
ultimii 5-10 ani, adica neamortizate. Cum proprietatile au adus cu ele cheltuieli
de intretinere si taxe catre stat, bancile de investiii s-au trezit
transformate in administratori de proprietati.

Cum bancile de investitii opereaza
cu bani pe care-i transforma in active, acestea s-au trezit intr-o situatie mai
mult decat delicata dupa ce casele returnate de proprietarii nemultumiti de
evolutia pietei imobiliare americane le-a transformat in proprietari ai unor
pasive. Pe acest fond, bancile au fost nevoite sa-si schimbe fortat
activitatea, sa caute clienti pentru a revinde proprietatile, in loc sa gaseasca
clienti noi carora sa le vanda credite ipotecare. In acelasi timp, investitorii si-au redirectionat capitalul spre alte
sectoare, mai profitabile in aceasta perioada. Sume imense de bani au parasit
piata creditelor ipotecare aflata in dificultate, ceea ce a creeat presiuni
suplimentare asupra bancilor de investii. Investitorii au solicitat protectia
marilor companii de asigurari, catre care au plasat o parte din riscurile
activitatii lor.
Exista cateva tipuri de polite prin care bancile se asigura impotriva
riscurilor financiare. Politele garanteaza lichiditati bancilor in caz de
faliment, calamitati naturale, erori de management, etc. Numai ca bancile
afectate de fenomen erau foarte mari, iar asiguratorii lor erau companii de
aceeasi marime si putere financiara. Astfel, asiguratorii au directionat sume
mari de bani inspre bancile de investitii cu care aveau incheiate contracte de
asigurare a riscurilor bancare, cu scopul vadit de revigorare a pietei de
credite si pentru depasirea impasului de pe piata imobiliara. Gigantii americani gen Merrill Lynch si Lehman Brothers – banci de
investitii de dimensiuni mari – pe de o parte si AIG, asiguratorul acestor
colosi financiari – pe de alta parte – colaborau de foarte multa vreme si aveau
relatii de afaceri cordiale, moderne, de tip business to business, person to
person.

Isi foloseau reciproc influenta si
capitalul de imagine in semnarea unor contracte comerciale si in proiecte de
anvergura desfasurate la nivel mondial. Garantiile lor erau seriozitatea, stabilitatea,
profitabilitatea – ceea ce insemna o carte de vizita care le dadea suficienta
credibilitate pentru a atrage si folosi bani virtuali in operatiunile lor.

In baza acestui capital de
imagine, a soliditatii si stabilitatii dovedite si probate de-a lungul timpului
in afaceri de sute de miliarde de dolari, acesti colosi financiar-bancari
reprezentau totodata si imaginea SUA, una dintre marile puteri economice ale
lumii. Cea mai sigura cale pentru a ataca si a dobori o corporatie imensa gen
AIG, de exemplu, era bursa, desi parea pana acum cateva zile o utopie. Unii analisti sunt de parere ca falimentele rasunatoare anuntate in
ultimele zile reprezinta sfarsitul crizei, altii sunt de parere ca este doar
inceputul unui razboi economic care are ca scop instaurarea unei noi ordini
mondiale. Titlurile AIG au scazut pana la un minim istoric de 3,6$/unitate in
sedinta bursiera de luni, s-au stabilizat la 5,39$/unitate marti, dupa ce FED a
anuntat preluarea pachetului majoritar de la AIG 80% din actiunile gigantului.
Actiunile AIG s-au depreciat in 48 de ore cu 56,7% scadere care s-a adaugat
crizei de lichiditati de circa 40 miliarde de dolari anuntata saptamana
trecuta.

Reactia agentiei de rating Standard amp;Poors de a reduce cu doua
trepte ratingul AIG de la AAA la A- a dat o lovitura puternica corporatiei
intr-un moment delicat, deoarece pe fondul de panica, o parte dintre clientii
persoane fizice ai AIG au cerut rascumpararea contractelor de asigurare.
Situatia a intervenit desi divizia de viata americana si subsidiarele AIG nu erau
afectate de criza de lichiditati aparuta pe piata creditelor, aceasta inregistrand
profit in primul semestru al anului. Ca urmare, AIG a fost presata sa gaseasca
in scurt timp resurse foarte mari, de circa 70 miliarde de dolari, pentru a
atenua socul de pe bursa si presiunea clientilor mici. Pana saptamana trecuta, prezentarea AIG in fata partenerilor si
clientilor incepea cu cateva cuvinte cheie: AIG este cel mai mare
reasigurator al lumii, cea mai mare companie de profil dupa valoarea de piata
si cea mai stabila companie din domeniul managementului riscurilor, fiind
singura cotata de agentiile de rating internationale cu cel mai inalt
calificativ posibil, AAA . Dupa sedinta bursiera de luni de la New York, toate aceste atribute AIG s-au
spulberat. Infiintata in anul 1919, AIG a trecut doua razboaie mondiale si
criza economica din 1929. In cei 89 de ani de activitate a avut doar 4 persoane
in functia de presedinte, fiind si sub acest aspect, una dintre cele mai
stabile companii din lume.

Luni, asiguratorul Allianz s-a aliat cu firma privata J.C.
Flowers amp;Co din New York,
condusa de J. Christopher Flowers, in incercarea de a salva compania AIG. FED,
Banca Centrala a Americii, nu s-a
implicat decat in momentul in care tratativele dintre AIG si firmele private au
esuat. AIG este o companie mult prea mare pentru a putea fi preluata de cineva
anume, chiar si asa, la o cota de piata redusa cu peste 50%

In cele din urma, AIG a
acceptat marti un imprumut de 85 miliarde dolari pentru doi ani de zile, din
partea guvernului american, in schimbul unei participatii de 79,9%. Directorul
executiv al AIG, Robert Willumstad, va fi inlocuit de Edward Liddy, care a
condus compania Allstate, potrivit informatiilor furnizate de surse apropiate
conducerii AIG.

Mesajul de luni al CEO AIG
pentru angajati era un apel la calm. Diviziile de asigurari si afacerile din
acest sector nu au fost afectate de criza. Presiunea clientilor persoane fizice
asupra acestor divizii de angajati, agenti si brokeri a venit ca urmare a
neintelegerii fenomenului.
Guvernul american a acordat acest imprumut pentru a evita impactul negativ pe
care falimentul l-ar fi avut asupra stabilitatii pietelor financiare.