Cu ochii lipiti

Oare cum ar fi daca n-am mai sta toata ziua cu ochii lipiti? Poate ca am pierde dezmatul nesfarsit din rezervatia numita politica. Dar poate am vedea rezervatia in care stam zi de zi. Nu e un exercitiu de imaginatie, ci o deschidere catre doua rezervatii pozitionate fata in fata. Din prima rezervatie ies propozitii scurte, sforaituri lungi si profiluri dintr-un spatiu in care se respira greu. O atmosfera care inspira tradare! Din a doua rezervatie, ies nevoi si vorbe care se izbesc de ironiile unor parlamentari fuduli, raspanditi in sala ca niste capcane de adevar. In rezervatia 1 se respira greu. In rezervatia 2 se traieste acru! Se detesta cordial si nu se uita nimic. Daca intri, ai sa vezi numai oameni cu ochii lipiti, inchisi in propriile interioare roase de nevoi. Si totul te invita la o tristete adanca!Cum e sa stai in fiecare zi, sa muncesti la cresterea parului si a unghiilor tale lipite de fundul unui pahar de vodca? Oare ce ar raspunde Rezervatia 1? Sau cata tacere ar fi in Rezervatia 2? Sau cum e sa stai in fiecare zi, sa lucrezi la curgerea boabelor de sudoare si, mai ales, la curgerea lacrimilor? Mi se pare o stare de fapt zdravana, ignoranta, deloc inter, ci pur si simplu intra. Care ar starni la randul ei nelamuriri valabile in randurile ambelor parti: cine cu cine, care pe care, la ce bun si pentru cine. Ca o conjugare a doua lumi politice ce par iremediabil separate! O lume precum prostituia: plina de capcane, dar revelatoare. Oare cum ar fi daca n-am mai sta toata ziua cu ochii lipiti?