De la ciobanul Bucur la ciobanul de Pipera

Micul Paris. Asta e prima imagine care se lipeste ca o ventuza de chip, dupa ce usile autobuzului 336 se deschid in fata.In centrul vechi, ramai pe loc vrajit de cavaleri aprigi in costume elegante de epoca, domnite cochete ce arunca flori curiosilor din calesti trase de armasari vigurosi si de o muzica placuta de fanfara in fundal. Totul pare incremenit in poveste. Usor, usor, insa, ochiul se acomodeaza cu peisajul si brusc decorul se schimba. Calestile de vis se taraie greoi printre bolizii de sute de mii de euro parcati ostentativ in strada, parada costumelor de epoca e luminata de neoanele cazinourilor din jur, iar „cheflii” si „moncherii” defileaza plictisiti pe un trotuar acoperit cu un covor rosu, despartiti de indrazneala curiosilor de o banda pe care scrie „Stop! Politia” si de gardieni plantati din zece in zece metri. Contrast ametitor.„Mami, oamenii astia imbracati asa reprezinta Evul Mediu? De asta nu vorbesc cu noi?”, este intrebarea pusa firesc de un copil mamei sale.Si totusi, lumea petrece. Ca la balamuc. In devalmasie. Pe strada, pe alei, printre blocuri, la terase, la balcoane e plin de oameni. Bucuresteni iesiti din case cu mic cu mare, galagiosi si bine-dispusi isi dau coate prin aglomeratie facandu-si loc catre atractiile puse la dispozitie de municipalitate. Scapati din imbulzeala, oamenii se prind grabiti intr-o hora, chiuind vesel pe acorduri de taraf. Posete de dama se ridica ritmic pe umeri, basti muncitoresti se flutura in aer, degetele pocnesc pe refren, palmele se inrosesc de aplauze, iar maestrul Nelu Ploiesteanu face dedicatie dupa dedicatie.„Asta o stii fa, baga! Joaca ca te omor!”, se aude din mijlocul horei, cand lautarul incepe sa cante „La chilia-n port”.Cateva sute de metri mai departe, acordurile se schimba. De pe scena amplasata in fata Bancii Nationale se aude muzica de opera. Sunt si locuri pe scaune, in fata scenei, insa acolo nu se intra decat pe baza de invitatii, date de Primarie. In rest, aceeasi banda care desparte publicul si care starneste furia unui batranel, care incearca sa o rupa, insa este repede placat de un steward si aruncat inapoi in multime.„Fir-e-ati ai dracului de imbuibati, sedeti pe scaune si noi, oameni batrani, ne uitam din picioare. Sa va fie rusine obrazului!”, striga amenintator batranul, dupa care, vazand ca nu-l baga nimeni in seama, isi reia rusinat locul in gloata.Pe scena, grupul vocal „Acapella” sau solista Ana Cebotari incearca fara succes sa mentina viu interesul publicului. „Hai, baby, ca astia da cu simfonie aici. Asa canta si la 6.00”, spune o tanara ciocolatie si-l trage de maneca pe prietenul nedumerit, care se lasa tarait catre muzica de taraf. „Daca mai baga multa muzica de asta, ne culcam dracu’!”, se vocifereaza din alta parte.Rumoarea dispare, insa, cand pe scena apare Costel Busuioc. Aplauze frenetice si lumea este pregatita sa-l intampine pe cel pe care romanii l-au supranumit „Pavarotti din Carpati”. „Are o mutra de tigan de n-ai vazut”, da verdictul o batranica ce priveste neincrezatoare catre panourile imense ce-l infatiseaza pe Costel Busuioc. Dupa ce interpreteaza a doua piesa, „Santa Lucia”, Costel paraseste scena spre stupefactia publicului care se astepta la un recital mai bogat al artistului. „Hai draga sa mergem acasa, punem Pavarotti adevarat si terminam balciul”, ii spune un domn corpolent consoartei sale. In cateva minute, strada se goleste, lumea fiind neincrezatoare in reaparitia pe scena a lui Costel.Bryan Adams si foc de artificii in Parcul IzvorIn parcul Izvor, aceeasi ingramadeala blegoasa. Oameni la mese, vorbind masurat, niciun betiv vesel, muzica in surdina, mutre plictisite plimbandu-si catre gura halbele cu bere si infulecand mici. Multi mici pentru Mitici. Numa mici. Nici macar o bucata cinstita de porc. Din cand in cand, printre mese isi mai facea aparitia un nene care impartea porumb fiert. Nu era din partea organizatorilor.Ca la un semn insa, intreaga suflare s-a ridicat de la mese cand pe scena a aparut celebrul interpet canadian Bryan Adams. Noaptea alba a bucurestenilor putea sa continue cu un alt spectacol gratuit oferit de primarie. „Numele meu este Bryan si sunt fericit ca m-am intors in Romania. Este fantastic aici”, a spus solistul cand a urcat pe scena.In fata catorva mii de spectatori, canadianul a cantat timp de aproximativ doua ore toate piesele care l-au facut celebru: „Everything I do, I do it for you”, „All for one”, „18 till I die” sau „`Have you really loved a woman?”. Publicul si-a dovedit aprecierea pentru muzica lui Adams si a cantat alaturi de el, insa doar o singura tanara a fost mai norocoasa si a urcat pe scena alaturi de artistul canadian. „E super tare canadianul. Are niste piese de combinatie belea”, spune un tanar in timp ce-si saruta cu foc iubita.Spectacolul s-a incheiat putin inainte de miezul noptii cu un show de proiectii de laser, dar si cu jocuri de apa si foc, care au pregatit publicul pentru artificiile din final, anuntate cu mare fast de organizatori.Cand nu a mai fost nimic pe gratis, lumea a inceput sa paraseasca parcul, lund-o agale spre case pe cheiul infect al Dambovitei. In mijlocul apei, trona o barca parasita cu un steag infipt in ea, pe care scria „Zilele Bucurestiului”. Lumea continua sa mearga de-a lungul cheiului. In spate, se auzeau rafale ca de mitraliera, sacadate, ciudate, cu reverb in zidurile caselor. Ca la razboi. Micul Paris se pierde undeva in noapte. De luni, din nou, traficul aglomerat, maidanezii si cladirile construite haotic. Sufocant.