Din Bucurestiul de altadata – Primarii Capitalei: Barbu Stefanescu Delavrancea

Continuam, doamnelor si domnilor, sa prezentam un alt primar al Capitalei, pe Barbu Stefanescu Delavrancea (11 aprilie 1858, Bucuresti-29 aprilie 1918, Iasi) scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane. Este tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea, precum si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania. A fost primar al Capitalei vreme de aproape doisprezece ani, din 29 iunie 1899 pana in februarie 1911. Pe langa productia culturala, Barbu Stefanescu Delavrancea a lasat mostenire bucurestenilor iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, a refacut pavajul cu piatra cubica de pe mai multe strazi importante (printre care Lipscani si Calea Victoriei), dar si obligativitatea salubrizarii orasului. Marele orator a ramas celebru si pentru certurile cu membrii consiliului comunal. A fost prieten bun cu Ion Mincu, cu care a colaborat indeaproape pentru integrarea stilului romanesc in arhitectura bucuresteana. De altfel, Barbu Stefanescu Delavrancea a pretuit si promovat tot ceea ce era romanesc, referindu-se la revista de literatura populara „sezatoarea”, Delavrancea spunea: „Se cuvine a avea cu precadere inaintea oricarui om cult, literat si bun roman, caci cel mai suveran mijloc de a intelege un popor este acela de a-i cunoaste si aprofunda traditiile, stiinta si creatiunile sale simple, naive, dar adeseori strabatute de un spirit vast si genial, pe care numai multimile si popoarele il pot avea .
de Pusa Roth
Foto: Doru Cristian Deliu, Seara in vechiul Bucuresti