Fite si snobisme romanesti in comunitatile virtuale

Este “trendy” sa comanzi ceva printr-un prieten virtual din America. Aceasta este concluzia pe care am tras-o dupa un an petrecut in cateva comunitati virtuale romanesti.In urma cu un an m-am abonat la un ziar online din Romania care avea si forum. Mai vizitam si alte forumuri. Nimic special pana aici, toti romanii din diaspora fac asta din dorinta de a tine legatura cu cei de acasa. Am postat comentarii pe forum la subiectele fierbinti, mi-am spus parerea personala despre Statele Unite si viata romanilor plecati de acasa. Am raspuns mesajelor private care cereau informatii despre America, variantele de emigrare in SUA si am dat accept in lista de prieteni virtuali celor care si-au dorit asta. Am comentat frecvent cateva subiecte favorite, am polemizat si mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente si exemple din viata si experienta personala. Dupa un timp am inceput sa primesc mesaje tot mai indraznete prin care mi se solicitau diverse acte, comisioane sau cumparaturi online. Unii cereau medicamente, altii electronice, electrocasnice. Mi s-au cerut scrisori de Affidavit of Support pentru castigatori la Loteria Vizelor care nu aveau unde sa vina in SUA, invitatii si chemari pentru persoane care doreau sa obtina vize turistice. Multi doreau sa-i ajut sa gaseasca in SUA rude sau prieteni cu care pierdusera legatura sau sa le facilitez intrarea in Statele Unite prin obtinerea unor contracte de munca. Unii doreau informatii despre vize, altii mai indrazneti voiau sa-i primesc la mine acasa si sa-i ajut sa isi faca un rost in SUA. Am dat informatii, link-uri sau solutii acolo unde am putut si am stiut ce este de facut, in limita timpului meu disponibil. Unii mi-au multumit pentru informatii, alti s-au suparat pentru ca nu am putut sa-i ajut si am inceput sa primesc etichete pe forumul public sau in mesaje private. M-am trezit cu o multime de dusmani declarati, care m-au facut cum le-a venit la gura. De la parvenita, laudaroasa, egoista, pupincurista, nesimtita si proasta pana la intretinuta si realizata cu posteriorul … de toate! Adaugati daca am uitat ceva. In acelasi timp, tot mai multe cereri soseau in cutia mea de mesaje, din ce in ce mai ciudate si mai fitoase, complicate sau agasante. Majoritatea necesitau comenzi online la diverse firme din SUA, drumuri, telefoane, livrari de pachete la adresa mea urmand ca eu sa le trimit apoi in Romania. Eu nu comand nimic online sub nici un motiv. Platile online sunt nesigure. Sunt cazuri frecvente cand ti se goleste contul datorita unor cumparaturi online. Am primit cereri in care nu eram intrebata “poti sa ma ajuti cu …” ci “in cat timp poti sa-mi cumperi si sa-mi trimiti obiectul X. Exemple de “obiecte X”- electrocasnice marca Champion, care se comanda online, pentru inceput un storcator de fructe si ulterior mai vrea si altele;- medicamente ALDARA (IMIQUIMOD) produse in Canada, multivitamine Calivita, spray Zantac produse in SUA;- un SUV second hand, marca Infinity FX35, din 2006, care sa nu depaseasca cu tot cu taxele de inmatriculare si transport 25.000 Euro;- gaz special pentru o pusca cu aer comprimat;- doua cutite de vanatoare; – uniforme de la reduceri de pe site-ul Politiei din Los Angeles;- accesorii pentru pescuit;- prezervative fosforescente;- imbracaminte si parfumuri. Cineva dorea sa-i ambalez suplimentar niste placi casante de “acoperis verde” pe care le comandase in SUA. Era un TIR de placi cu dimensiuni 4 metri pe 2 metri fiecare. Adaugati … e liber, chic si trendy sa comanzi ceva printr-un prieten din SUA, fie el si virtual. Majoritatea se ofereau generos sa plateasca ramburs sau intr-un cont din Romania la primirea coletului. Variantele de transport posibile sunt trei – prin cineva care vine in Romania (daca e dispus sa ia colete pentru necunoscuti), prin FeDex (cu avionul, scump dar foarte rapid, 48 de ore) sau cu vaporul (mai ieftin dar care dureaza minim 6 saptamani). Reactia celor refuzati a fost intotdeauna dura si rautacioasa, de parca as fi fost obligata sa fac toate astea pentu ei, in virtutea unei prietenii virtuale. Ma intreb retoric daca toate acestea le erau absolut necesare sau este doar snobbism, moda de a comanda ceva din strainatate. Am intrebat alti romani daca au patit asa ceva. Am primit raspunsuri de doua feluri: Pe mine m-a ferit Dumnezeu de oameni din astia! sau Lasa-i in pace, nu-i mai asculta ca de astia nu scapi niciodata . Se spune ca orice succes in viata iti mareste considerabil numarul de dusmani, iar reciproca nu este valabila. A calca o data in viata pe continentul american este un vis costisitor si irealizabil pentru multi romani, iar a avea dubla cetatenie – romana si americana este si mai complicat, chiar si pentru cei care locuiesc deja in SUA. A te folosi de bunavointa sau cetatenia cuiva in acest mod mi se pare meschin si lipsit de cel mai elementar bun simt. Este un motiv pentru care multi romani din diaspora prefera sa rupa legaturile cu tara. Eu am rupt doar o legatura virtuala, dar sunt multi care rup relatiile cu cunoscuti si rude din Romania. M-am intrebat de multe ori, dupa plecarea din Romania, de ce sunt romanii atat de certareti, snobi, vanitosi si rautaciosi? De unde si de ce atata ura, atata invidie fata de aproapele lui? De ce atata prefacatorie si de ce sunt atatia profitori in Romania? Mi-am amintit ca singurul loc din SUA in care cineva a tipat la mine si m-a tratat “de sus” a fost Ambasada Romaniei. Ce este in neregula cu noi, romanii? Avem o gena defecta sau in plus fata de alte natiuni? De cate ori mi-e dor de casa imi fac de lucru la ambasada Romaniei sau in comunitatile online si-mi trece! …imi amintesc de ce am plecat de acasa si ascult melodia “In umbra marelui URSS” (Phoenix).