Intre tentatia lui “nu merg la vot” si “Balcescu de pe suta”

De 18 ani si mai bine, indiferent daca vorbim de Guvern, Parlament, partide, Curte Constitutionala sau Curti de Apel, ne este dat sa vedem una si aceiasi fata a monedei: intangibilitatea intereselor din spatele politicului. Fara exceptie, oricate valuri s-au iscat si oricate polite au fost de platit, astfel incat a devenit in timp o pseudo-normalitate girata de la varf.Atatea piedici legale puse intre semnalarea unui abuz, o incalcare a legii sau un act de coruptie si judecarea lui, incat e aproape imposibil ca un demers de pedepsire sau tragere la raspundere a faptuitorului, sa nu se poticneasca undeva pe parcurs. Iar daca totusi trece de aceste piedici, toate legale si numai datorita notorietatii, justitia in a carei poala cade, are si ea suficiente instrumente incat sa inmormanteze un astfel de demers. Atatea exemple ni s-au perindat prin viata publica fara a avea vreo finalitate, incat autorii au concluzionat ca nu exista oprelisti, iar hamaielile presei sau ale cetatenilor, nu vor putea opri caravana intereselor. Pana si semnalarea faradelegii incepand sa devina plictisitoare, incadrandu-se in faptul divers.Ce sa priceapa cetateanul din cealalta Romanie, cea a multimii cu unic scop politic – existential votul o data la patru ani, decat faptul ca ilegalitatea tolerata si nepedepsita este recunoscuta si acceptata de la varf, ca o normalitate. Ori normala fiind, de ce n-ar fi pentru toti tentatia extinderii si generalizarii ei la nivelul intregii societati, capatand si ea valente de normalitate. Fura ei – furam si noi, mint ei – mintim si noi, incalca ei legea – o incalcam si noi! Si asa devenim un tot omogen sub titulatura de natie, diferenta facand-o numai cantitatea. Fie ca se fura cu HG-ul sau cu sacosa, furtul, minciuna, incalcarea legii devin elementele de coeziune intre cele doua Romanii. Maruntului hot sau mincinos ii ramane satisfactia unei mici ciupeli, iar la varf, megafurturile pot continua legitimate de maruntul furtisag, intru normalitatea instituita tacit, intr-o simbioza perfecta, pana cand se va ajunge la tentatia egalizarii motivata de ponderea in totalul populatiei. Daca cetatenii nu cred ca mai exista vreo posibilitate de a opri calm si legal aceasta normalitate a faradelegii, intrebarea este daca si cand, alesii vor constientiza riscul potential la care expun o tara intreaga.Istoria consemneaza cateva avertismente privind cam singura cale de reinstaurare a unei ordini de drept si a suprematiei legii, iar amagirea ca facem parte din niste structuri politico – strategice internationale care sa blocheze o astfel de posibilitate, inseamna culcatul pe o ureche.Ar mai fi posibil printr-o guvernare de la Bruxelles sau materializarea amenintarilor privind excluderea din aceste structuri, pentru ca doar teama de acestea ar misca lucrurile. Din pacate, aceste variante sunt din ce in ce mai improbabile, cata vreme si aceste structuri au de trecut propria lor criza de sistem suprapusa peste criza mondiala.Este posibil ca alesii nostri sa fi inteles ceva din pericolul perspectivei istorice, marturie stand excesele campaniei electorale, in vederea adormirii cu titlu de cumpararea constiintelor.Ar fi bine ca sa-si aminteasca in acest context, de celebra majorare a alocatiilor pentru copii in suma de 100 de lei cu chipul lui Balcescu.