Istoria unei tactici esuate

Prin vara, pe la jumatatea lunii iunie, presedintele lansa ipoteza ca in urma alegerilor parlamentare, va nominaliza noul primul- ministru de la PD-L, chiar minoritar fiind. Un drive test pentru a-si verifica viitorul plan de dupa alegeri.Presedintele a atacat dur guvernul Tariceanu pe parcursul celor patru ani de guvernare, bazandu-se pe lasitatea politic 259; a parlamentarilor care, de sub umbrela protectoare si camuflanta a partidului, nu au vrut sa dea ochii cu aleg 259;torii.Daca guvernul Tariceanu a fost mentinut in viata cu perfuzii parlamentare neasumate de catre nici un partid din “opozitie”, de ce n-ar proceda similar , in cazul unui guvern la fel de minoritar, sau poate dublu minoritar fata de cei 20 % sustinere de care a beneficiat Tariceanu ?Oare pe acest sentiment vinovat al parlamentarilor s-a gandit presedintele sa obtina o guvernare PD-L?Cand a gandit scenariul de mai sus, presedintele probabil a avut in vedere o dorinta ascunsa a domniei sale, privitor la doua partide interesante privind proiectia sa: PSD si PNL. Sub motivatia reformarii celor doua formatiuni, inevitabilul ruperii unor aripi care sa-si caute dupa alegeri o acoperire pragmatica a conceptului doctrinar, ar fi asigurat probabil un anumit confort din parlament, minoritarului guvern PD-L. La un moment dat, confirmarea parea sa vina de la “grupul de la Cluj” materializata prin revolta lui Dancu si Rus, care in campania pentru locale au atins performanta unui non-combat cu PD-L, declarat public iar in culise, cocheta cu ideea unei posibile alieri din afara.Se pare insa ca planul presedintelui privind PSD, cuprindea o falsa premisa si anume, ca partidul ar fi sesizat cerinta opiniei publice si nevoia emanciparii politice privind reformarea partidului iar individualitatile care il compun ar fi iesit din corsetul impus inca de la inceputuri de catre Iliescu, cerand reformarea si crescand ca amploare.Impresia ca preluarea conducerii formatiunii de catre Geoana ar reprezenta debutul reformarii PSD si ca acesta se va lupta cu tovarasii creatori ai doctrinei de baza dar si a corsetului de partid, e o copilarie, pe care presedintele a realizat-o mai tarziu, atat de tarziu incat modificarea strategiei impune alta abordare. Din partea PNL insa, urmare a ruperii aripii Stolojan – Stoica, o astfel de ipoteza devenea mai improbabila ca oricand. Dimpotriva, ea a radicalizat pana la extrem fidelii formatiunii iar cei din esaloanele doi si trei, chiar daca ar fi avut vreun gand in acest sens, cu toata democratia din partid clamata la varful ei, erau monitorizati atat de atent incat orice tentativa era sanctionata prin alungarea de la masa cu bucate.Ce a mai fost de indepartat de PNL, s-a atras cu prilejul localelor de prin judetele Moldovei, iar ce ar mai fi eventual disponibil, oricum nu ar schimba semnificativ raportul de forte in Parlament.In atare situatie, presedintelui ca solutie de avarie i-ar fi ramas numai posibilitatea ramanerii ferme pe pozitia refuzarii oricariu compromis, sa curete PD-L de figurile controversate si sa vina in campanie cu oameni care sa-i poarte mesajul de pana acum: Negoita, Ionut Popescu, Blaga si eventual Macovei. Si cu un program solid, structurat pe domeniile de interes popular si national, dar mai ales pe termen lung.Daca programul de guvernare satisface cerintele de mai sus, datorita unui grup de tineri entuziasti coordonati de Stolojan si Stoica, in privinta candidaturilor, PD-L a ramas tributar finantatorilor sai iar acceptarea unor traseisti migrati pe ultima suta , ca urmare a lasarii lor in afara listelor altor partide, va impune un efort in plus pentru presedinte, pentru a contrabalansa aceasta deficienta.Se pare ca sarada majorarilor salariale din ultima perioada poate fi dezlegata in acest context.