Laurentiu Budau: Cand nu mai suntem copii, nu mai suntem nimic, doar niste umbre prin care trece timpul ca printr-un ciur…

Duminica, 29 aprilie, la Teatrul Ion Creanga a avut loc premiera piesei Carolina si poneiul. Laurentiu Budau, autorul piesei, a acordat in exclusivitate un interviu pentru Mondo News.REP: De ce o piesa pentru copii? Ce reprezinta ei pentru dumneavoastra?Laurentiu Budau: Prima mea piesa scrisa a fost si este o piesa adresata copiilor, dar in egala masura si adultilor. Era cam in 1994, pe vremea cand eram student la Institutul de Arte din Chisinau. Este vorba despre Harbuzzia, o piesa aparent inofensiva in care protagonistii sunt legume. Cineva spunea ca este o piesa politica. Inclin sa-i dau dreptate.Nu am mai scris,cred, nimic semnificativ pana in 2010 cand, datorita tembelilor politici locali care se apucasera, cu voiosie dobitoceasca, la indicatia mai marilor lor in prostie de la centru, sa inceapa desfiintarea teatrului din Bacau prin reduceri masive de personal, m-am pomenit pus in capul asa zisei listei secrete de disponibizati-indizerabili care trebuiau sa fie eliminati urgent din schema teatrului. Planul trebuia dus la indeplinire neintarziat. Providenta a facut ca marii oamenii de cultura ai acestei tari sa se solidarizeze si sa protesteze, la inceput timid apoi tot mai ferm, impotriva acestor masuri halucinante care nu s-au mai aplicat datorita nepopularitatii lor… Atunci m-am gandit foarte serios la ce-as putea face in cazul in care nu as mai fi fost nici actor si nu as mai fi putut nici regiza (regizasem pana atunci cca. 20 de spectacole pentru teatrul de papusi care se bucurasera de succes) si nu am gasit nicioalta solutie onorabila decat aceea de a scrie tot teatru, lucrul la care ma pricep cred cel mai bine. “Carolina si poneiul” a aparut chiar atunci, datorita acelor framantari, a fost scrisa dintr-o suflare cun se zice si a cunoscut un succes fulgerator prin castigarea Concursului de dramaturgie pentru copii “100, 1.000, 1.000.000 de povesti” organizat de Tatrul Ion Creanga din Bucuresti. Faptul mi-a dat incredere sa scriu mai departe si cu folos. Anul urmator eram deja printre laureatii concursului de dramaturgie organizat de Teatrul de Comedie – Bucuresti si, alaturi de mult mai experimentatul dramaturg Mihai Ignat, castigatorul Concursului de dramaturgie in cadrul Festivalului de Teatru Scurt – Edi 355;ia a XVII-a 2011, cu piesa CAMELEONUL PERFECT… Cred ca sunt printre putini autori dramatici romani care scriu constant si in egala masura si pentru teatrul dramatic si pentru cel pentru copii. In ambele ipostaze ma simt extrem de confortabil si nu am niciun fel de complexe in abordarea ambelor genuri.REP: Ati urmarit piesa din sala? Cum au reactionat cei mici? Dar parintii lor?Laurentiu Budau: Da. Datorita amabilitatii Teatrului Creanga am fost invitat de onoare (sau cel putin asa m-am simtit) la premiera. Nu vazusem inainte nicio repetitie si habar n-aveam cum arata decorul, costumele, cum suna muzica… Am cunoscut atunci o emotie teribila, de o factura noua, speciala, pe care nu o mai cunoscusem niciodata, desi, repet, sunt obisnuit cu scena, cu premierele, cu reactia celor din jur in astfel de situatii. N-as putea sa descriu foarte exact reactia copiilor ori a adultilor prezenti la premiera. Nu venisem in calitate de observator ori de analist ci ca un artist care crease niste personaje si ardea de nerabdare sa le vada cum se misca, cum respira, cum se emotioneaza… Era mai degraba o relatie calda dintre un parinte bantuit de o dragoste infinita si copiii lui dragi. La un moment dat, in timpul spectacolului, o lacrima fierbinte mi-a evadat pe obraz, dar am reusit s-o sterg cu destula subtilitate… Cred ca a fost una dintre cele mai fericite zile din viata mea.REP: Regizorul Cornel Todea a reusit sa va surprinda? Dar actorii?Laurentiu Budau: Din plin. A demonstrat ca este cel mai tanar dintre toti cei prezenti. Un copil mare si bland care a reusit sa inteleaga si sa transmita celorlalti povestea fetitei care, simtindu-se neiubita de parinti, s-a hotarat sa nu mai creasca… Spectacolul arata extrem de bine si de modern si pastreaza cu brio amprenta cinematografica a textului, ceea ce cred eu ca este minunat. Echipa de actori este sudata si actioneaza ca un intreg unitar. Ii invit cu multa caldura pe toti cei care nu au vazut spectacolul sa-si rupa un ceas din pretiosul lor timp si sa vina sa-l vada. Cred ca eticheta de spectacol eveniment i se potriveste ca o manusa.REP: La ce sa ne asteptam in viitor de la Laurentiu Budau?Laurentiu Budau: Nu stiu. Ar trebui, poate, sa apelam la o ghicitoare cu barba pentru asta.REP: Omul imbatraneste atunci cand uita sa fie copil; cat de tanar sunteti domnule Laurentiu Budau?Laurentiu Budau: Buna intrebare. Am deja parul carunt si o “fetita”, Alexandra, care peste o luna termina cu brio Facultatea de Litere a Universitatii A.I.Cuza din Iasi… As raspunde cu una dintre replicile unei piese la care lucrez cu multa placere si care sunt sigur ca, la randul ei, imi va aduce multe satisfactii: “Cand nu mai suntem copii, nu mai suntem nimic, doar niste umbre prin care trece timpul ca printr-un ciur…”