Mark Twain in viziunea lui William Faulkner: El este parintele literaturii americane!

Romanul Print si cercetor al lui Mark Twain a fost publicat pentru prima oara in 1881 in Canada si ulterior in 1882 in Statele Unite ale Americii. Actiunea are loc in anul 1547. William Faulkner spunea despre Mark Twain ca este parintele literaturii americane. Afla aici totul despre viata si scrierile lui Mark TwainPRINT SI CERSETORHugh Latimer, episcop de Worcester, catre lordul Cromwell, la nasterea printului de Wales (mai tarziu Edward VI). Din Arhiva de Manuscrise Nationale a Guvernului Britanic.Preacinstite, Isus Hristos sa te aiba in paza, iar aici, domnule, nu e mai putina bucurie si rasbucurie in aceste petreceri pentru nasterea printului nostru, pentru care am rabdat cu mult mai mult decat au fost (ma pun martor) cei apropiati la nasterea Sf. I. Botezatorul, dupa cum purtatorul acesteia, master Erance, o poate marturisi. Dumnezeu sa ne ajute cu toata mila Sa, sa ridicam cuvenitele multumiri Domnului Dumnezeului nostru, Dumnezeul Angliei, caci prea adevarat este ca El S-a aratat insusi Dumnezeu al Angliei, sau mai degraba un Dumnezeu englez, daca cercetam si cantarim bine toata lucrarea Sa asupra noastra din cand in cand. El, in nemasurata Lui bunatate, ne-a adus biruinta asupra a toata boala, astfel incat acum suntem mai mult decat datori sa-I slujim, sa catam la slava Sa, sa-i raspandim cuvantul, daca Dracul tuturor Dracilor nu e cumva cu noi. Veni vremea curmarii credintei desarte si a opririi desartei nadejdi; sa ne rugam cu totii pentru dainuirea ei. Cat despre mine, trag nadejde ca Preamilostivul sa aiba mereu, acum si in veacul vecilor, pe stapanitori, invatatori si pe slujitorii dreptei judecati sa nu-i lipseasca nici de minte, nici de buna invatatura.Dar slab mai sunt de minte! Ce fel de evlavie mai este si aceasta care se tot vara in fata fara pic de rusine! Fie dara ca Dumnezeul Angliei sa-ti stea pururi alaturi in toata lucrarea ta!19 al lui octombrie Al dumitale H.L.B. de Worcester, acum la HartleburyDaca vei incuraja pe purtatorul acesteia sa fie mai inimos in belsug de vorbe mestesugite, ori mai gatit in propovaduirea adevarului, atunci bine va fi. Nu pentru ca ar veni din parte-mi, ci tie insuti etc.(Adresata) preacinstitului lord P. Sealle, Isus singurul Domn Dumnezeu Aceasta carte este dedicata cu drag de tatal lor bine-crescutilor si iubitilor sai copii, Susie si Clara Clemens.Am sa astern pe hartie o poveste, asa cum mi-a fost istorisita de cineva care o stia de la parintele sau, care mai inainte o aflase de la parintele sau, acesta din urma stiind-o in acest chip de la parintele sau – si tot asa, mai afund si mai afund, trei sute de ani si mai bine, parintii trecand-o fiilor intru pastrare. Se poate sa fie istorie adevarata, se poate sa fie doar o legenda sau o traditie. Se poate sa se fi intamplat, dupa cum se poate sa nu – dar ar fi putut sa se intample. in vremurile de demult, poate doar cei intelepti si invatati sa fi crezut in ea; la fel se poate ca numai cei simpli si fara de carte sa-i fi dat crezare si sa le fi placut.Meritul milostivirii…E binecuvantat cu indoita multumire,Caci se rasfrange-asupra celui care da,Iar celui de-o primeste i-aduce izbavire.Ea este intre daruri cea mai de pret din toateMonarhului pe tron decat coroana, cu mult mai bine-i sade.Capitolul INasterea printului si a cersetoruluiIn vechiul oras al Londrei, intr-o anume zi de toamna din al doilea sfert al veacului al saisprezecelea, intr-o familie sarmana cu numele de Canty, se nastea un baiat care nu fusese dorit. in aceeasi zi se nastea alt copil englez, intr-o familie bogata, care se numea Tudor si care il astepta foarte mult. Dorit era si de intreaga Anglie. Atat de mult il dorise Anglia, tanjise dupa el si se rugase catre Dumnezeu, incat acum, ca se nascuse odata, poporul mai ca se smintise de bucurie. Oameni care abia se cunosteau se imbratisau si se sarutau, strigandu-si bucuria. Cu totii s-au pus pe sarbatorit, si mari si mici, saraci si bogati, benchetuiau, dansau si cantau, prietenosi cum nu se mai poate. 536;i au dus-o asa zile si nopti in sir. Ziua, Londra facea sa fie privita, cu flamuri vesele fluturand la fiecare balcon si pe fiecare acoperis si cu splendidele alaiuri. 536;i noaptea iti fermeca ochii, cu focuri mari aprinse la fiecare colt de strada si grupuri de petrecareti invartindu-se in jurul lor. in toata Anglia nu se vorbea decat despre copilul nou-nascut, Edward Tudor, print de Wales, care statea infasat in matase si satin, inconstient de toata zarva asta si neavand habar ca lorzi si doamne de seama il vegheau si se aplecau asupra lui, fara ca lui macar sa-i pese. Cat despre celalalt copil, Tom Canty, infasat in zdrentele lui saracacioase, despre el nu vorbea nimeni, in afara de familia de nevoiasi carora le picase pe cap, ca o pacoste.Capitolul IIPrimii ani de viata ai lui TomSa trecem peste un numar de ani. Londra avea cincisprezece veacuri si era un oras mare pentru acele timpuri. Avea o suta de mii de locuitori, unii zic de doua ori pe atat. Strazile erau inguste, intortocheate si murdare, mai cu seama in partea unde traia Tom Canty, nu departe de Podul Londrei. Casele erau din lemn, cu un al doilea cat ridicat peste primul si cu al treilea intinzandu-si colturile in afara celui de-al doilea. Casele, cu cat se inaltau mai sus, cu atat erau mai largi. Erau structuri din grinzi puternice, incrucisate, umplute cu materiale solide si lipite cu tencuiala. Dupa gustul proprietarului, grinzile erau vopsite in rosu, albastru sau negru si asta le dadea caselor o infatisare foarte pitoreasca. Geamurile erau mici, cu ferestre in forma de romb, si se deschideau in afara, din balamale, ca usile.Casa in care traia tatal lui Tom era deasupra unei mici fundaturi murdare, numita Offal Court, din Pudding Lane. Era mica, subreda, darapanata si ticsita de familii sarace si nenorocite. Tribul lui Canty ocupa o camera la etajul trei. Tatal si mama aveau un soi de alcatuire de pat intr-un colt, dar Tom, bunica si cele doua surori, Bet si Nan, nu aveau nicio opreliste – toata podeaua era a lor si puteau dormi unde aveau chef. Erau niste resturi de la vreo doua paturi si niste maldare murdare de paie uscate, dar acestea nu puteau fi numite la drept vorbind paturi: erau inghesuite dimineata toate intr-o claie, iar seara se alegeau din gramada pentru a fi folosite.Bet si Nan erau doua gemene de cincisprezece ani. Erau fete bune la suflet, murdare, imbracate in zdrente si sarace cu duhul cum nu se mai poate. La fel era si mama lor. Dar tatal si bunica, astia faceau o pereche de diavoli. Se imbatau de cate ori aveau prilejul; atunci se incaierau unul cu celalalt sau cu oricine le iesea in cale. Mai si-njurau si blestemau tot timpul, treji sau beti. John Canty se tinea de hotii, iar maica-sa de 10 cersit. I-au pus la cersit pe toti copiii, dar hoti nu au reusit sa scoata din ei. Fara a face parte din gloata inspaimantatoare care traia in casa, dar locuind in ea, se afla un bun preot batran, pe care regele il izgonise din caminul sau, cu o pensie de cativa banuti, si acesta obisnuia sa-i stranga pe copii pe langa el si sa-i indrume in secret pe calea cea buna. Parintele Andrew l-a invatat pe Tom sa scrie si sa citeasca, dar si putina latina. La fel ar fi facut si cu fetele, daca ele nu s-ar fi temut de batjocura prietenelor, carora nu le-ar fi venit la indemana sa le vada stapanind asemenea ciudate deprinderi.Vezi continuarea AICI.