Medeea Marinescu: Institutia impresarului de actori lipseste cu desavarsire

Actrita Medeea Marinescu marturiseste, intr-un interviu acordat NewsIn, ca in Romania lipseste cu desavarsire institutia impresarului de actori, care, in Franta, de pilda, functioneaza si protejeaza artistul astfel incat acesta sa poata beneficia de toate conditiile si sa dea randament maxim.Cu o zi inaintea premierei filmului Weekend cu mama , actrita vorbeste si despre increderea care a stat la baza colaborarii cu regizorul Stere Gulea, despre motivele pentru care evita aparitiile frecvente la TV, dar si despre copilul pe care asteapta sa il nasca in iunie. Reporter: Cum ati colaborat cu regizorul Stere Gulea si cu ceilalti artisti implicati in proiect?Medeea Marinescu: E o colaborare pe care mi-am dorit-o, cea cu domnul Stere Gulea, pentru ca este unul dintre regizorii importanti si ale carui filme eu le-am vazut, nu pe toate, dar daca ma refer doar la Iarba verde de acasa si Morometii , cred ca e de ajuns. Mi-am dorit lucrul acesta, pentru ca in filmele dumnealui se simtea mana discreta, subtila, a regizorului in lucrul cu actorul, iar asta ma interesa la momentul respectiv. De aici pornind, a fost o colaborare care s-a bazat pe increderea mea absoluta in dansul. M-a flatat, sigur, ca dansul m-a chemat si mi-a oferit acest rol. Intotdeauna este flatant pentru un actor, chiar daca varsta personajului era diferita, dar este interesant sa afli cum te vede altcineva intr-o alta postura, intr-un alt rol. De multe ori, tu te poti vedea in mod eronat, in roluri care nu ti se potrivesc. Dar cu un regizor in care ai incredere si care iti propune un asemenea rol, din capul locului mi se pare ca este o colaborare care porneste pe niste baze juste, corecte, bune.Iar legat de actori, partenera mea principala, Adela Popescu, fiica mea in film, a fost o descoperire foarte buna pentru mine, pentru ca nu o stiam decat foarte vag din telenovele, si am descoperit un om foarte calm, foarte echilibrat, si un om a carui intuitie functioneaza foarte bine. Tudor la fel, pe el il stiam oarecum de pe holurile teatrelor, si Tudor este un om care este format in teatru si aveam aceeasi baza de pornire. In rest, colaborarea cu Sapdaru, cu Razvan Vasilescu, cu domnul Dinica, cu care iarasi ma cunosc de la Teatrul National, au fost colaborari foarte bune. Suntem colegi, ne invartim in aceeasi zona artistica, ceea ce e iarasi important, avem acelasi stil. R.: Sa intelegem ca motivul pentru care ati acceptat participarea la acest proiect a fost posibilitatea colaborarii cu domnul Stere Gulea?M. M.: Da, categoric! A fost unul dintre primele criterii pana am citit scenariul, care, oricum a suferit modificari pe parcursul productiei. Dar asta n-a avut importanta. In primul rand, a fost domnul Stere Gulea, iar dupa aceea m-a incitat ideea de a juca o femeie mai in varsta decat mine, nu cu mult, dar din cauza unui bagaj de experiente care pot fi traumatizante, este mai matura. Dupa cum exista oameni la 40 de ani care au avut o viata luminoasa si arata de 30 de ani, mai sunt si altii care, la aceeasi varsta, arata ca la 60 de ani pentru ca au trecut prin etape si experiente in viata lor incat au imbatranit prematur. Si asta m-a interesat aici, sa lucrez eu cu mine. Este, totusi, un personaj nu foarte spectaculos. Personajul spectaculos este cel al Adelei Popescu, al fiicei, dar tocmai asta m-a interesat: nespectaculozitatea acestui tip de personaj, care, in esenta, este foarte greu, i se intampla, si lui, o gramada de lucruri la care nu reactioneaza impulsiv sau imediat. E alt gen de reactie, care poate tine si de varsta lui. Aici m-a interesat sa lucrez in etapa asta in care ma aflu, ca actrita.R.: Cum ati prezenta publicului roman, dar si strain, aceasta pelicula? De ce ati recomanda cuiva sa vada acest film?M. M.: Mi se pare ca are doua teme valabile oriunde: relatia parinte-copil si problema grava a drogurilor. E o problema care poate interesa pe oricine care locuieste la Paris, Londra sau Bucuresti. Asta ii poate atinge pe anumiti spectatori. R.: Credeti ca ar putea avea un succes comparabil cu 4, 3, 2 sau cu alte filme romanesti din ultima vreme?M. M.: Mi-e greu sa spun, dar trebuie tinut cont ca filme precum 4, 3, 2 sau Moartea domnului Lazarescu au atacat niste probleme extrem de romanesti, probleme acute care tineau de acest spatiu si care au reprezentat un soc in exterior. Erau socante tocmai prin faptul ca erau neuzuale la Paris, in America sau in Anglia. Asta nu scade cu nimic valoarea lor. Filmul Weekend cu mama mi se pare ca atinge o tema mai generala decat filmele de mai sus. Astfel ca mi-e greu sa spun. Imi place sa cred ca un film bun e un film bun oriunde, in orice colt al lumii, iar un film prost este prost peste tot. R.: Ultimul rol de film a fost in 2006, in productia franceza de mare succes Je vous trouve très beau . De ce o pauza atat de mare?M. M.: Distanta pare mai mare acum, pentru ca premiera la Weekend cu mama are loc in 2009. Pregatirile filmului au inceput insa in 2007, deci la un an de la premiera peliculei franceze Je vous trouve très beau . La jumatate de an de la lansarea ei in Romania, am primit propunerea din partea regizorului Stere Gulea. Filmarile au inceput mai tarziu, apoi au fost adaugate filmari la inceputul lui 2008 si a mai fost tot procesul de postproductie, iar astfel am ajuns cu premiera in 2009. Deci distanta, in fond, nu este atat de mare. Sigur ca ea pare mare din cauza premierelor care se afla la distanta. E adevarat ca noi nu avem un sistem hollywoodian in care sa intram dintr-o productie in alta. In Romania si in Europa, in general, lucrurile merg ceva mai lent decat in America si decat am vrea noi, actorii. Dar asta nu tine de noi.R.: Cum ati perceput colaborarea cu cineastii francezi in comparatie cu modul de lucru din Romania? Ce ar trebui schimbat la noi, ca sa fie mai bine?M. M.: Si aici, si acolo, cand ai de-a face cu o echipa buna, e o colaborare buna, iar cand ai de-a face cu o echipa proasta, e o colaborare proasta. Actori buni sunt si acolo, actori prosti sunt si acolo, la fel ca aici. Eu n-am tinut cont si nu mi se pare ca exista, din punctul de vedere al colaborarii cu echipa, decat diferente calitative si intr-un caz si in altul. E vorba de noroc, de contextul in care te afli la momentul respectiv. Diferentele apar in momentul promovarii. E adevarat ca un film romanesc nu se compara, ca sistem de promovare, cu ce inseamna promovarea in Franta. Campania care se duce este extrem de diferita, iar sistemul de protectie, din toate punctele de vedere, incepand de la contractul actorului care joaca si terminand cu institutia impresarului, aici lipseste cu desavarsire, iar acolo este o institutie care functioneaza si care protejeaza actorul, pentru ca el sa poata beneficia de toate conditiile si pentru a da randament maxim pe platoul de filmare. Nici in Romania nu ma pot plange, pentru ca mi s-au oferit toate conditiile pe care le-am cerut, dar sunt o gramada de chichite pe care un impresar le cunoaste; el stie sa isi apere actorul ca sa poata da ce e mai bun pe platoul de filmare. Aici cred ca avem noi de lucrat. In Franta, am un agent local cu care lucrez doar acolo, pe cand in Romania, fiind vorba si de alte bugete, ma reprezint singura.R.: Aveti proiecte cinematografice planificate pentru viitorul apropiat? Contracte semnate?M. M.: Deocamdata, nu am semnat nimic, pentru ca proiectul principal este nasterea baiatului meu, in iunie, si de-abia de atunci o sa stiu ce voi face mai departe. Voi incepe sa ma reorganizez, pentru ca proiecte exista, dar nu pot da mai multe amanunte, acum.R.: Dar in teatru, pregatiti vreo premiera?M. M.: La ora actuala mai joc in Egoistul , cel mai probabil pana la sfarsitul lunii, si intr-o piesa a lui Visniec, Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal . In rest, am iesit din Burghezul gentilom si din O noapte furtunoasa , pentru ca sarcina nu-mi permite. Celelalte proiecte pe care le aveam programate pentru primavara asta in materie de teatru le-am amanat sau am iesit chiar din ele, pentru acelasi motiv. E o vacanta pe care mi-am asumat-o. Sper ca, din toamna, sa le reiau. Pentru un actor, lucrul in teatru este ca gimnastica de antrenament pentru un sportiv de performanta, este ca studiul pe care orice pianist, indiferent ca a cantat concerte grele de Rahmaninov, trebuie sa il continue in fiecare zi. Munca in teatru mi se pare definitorie pentru un actor. R.: Va ganditi ca pe viitor sa abordati si altfel de teatru decat faceti la TNB?M. M.: Eu fac parte din acea categorie de actori care, pana a ajunge la Teatrul National din Bucuresti, a incercat formele alternative de teatru: teatrul de miscare, am activat in primul teatru privat, Teatrul Unu, in 1996, cand am terminat facultatea, teatrul cabaret, prin 1998, si am ajuns la Teatrul National. Mi se par binevenite formele alternative si m-as intoarce oricand la ele. E adevarat ca TNB m-a prins si s-a intamplat sa joc numai acolo in ultimii ani si n-am mai avut timp de altceva. E greu sa faci programari cu alte teatre. Dar oricand m-as intoarce la teatrul underground, la alte forme de exprimare teatrala. Si publicul este diferit: un gen de public iti vine la Teatrul National si un alt gen iti vine la Green Hours sau la Act.R.: Ajungand acum la televiziune, ce parere aveti de aparitiile actorilor in emisiuni?M. M.: In general, televiziunea e binevenita pentru actor. Pericolul apare atunci cand nu stii sau nu faci alegerile care trebuie. Profesorul Florin Zamfirescu ne spunea in facultate, si nu intelegeam atunci, ca e mare lucru sa stii sa optezi, ca actor. Mai tarziu, am inteles. Sigur ca, daca vei aparea nonstop pe toate posturile de televiziune si vei face orice, in orice context, te disipezi ca artist, iti si uzezi imaginea si nu te vei defini ca personalitate, ca stil. Vei alerga sa apari cat mai mult, sa ai notorietate, aceasta e ca un drog care, la un moment dat, se va intoarce impotriva ta. Lumea se plictiseste de tine, nu te regaseste, de fapt, in nimic. Aici e pericolul. Si eu am facut foarte mult divertisment in televiziune, am mers la multe emisiuni, insa, la un moment dat, am spus stop si am inceput sa aleg, sa vad daca am ce cauta acolo, in contextul ala. Mai mult, fara a avea preconceptii, incerc sa imi aleg contextul in care apar. Am spus intotdeauna: degeaba esti un actor foarte bun daca ai un partener prost. Scena aceea nu va iesi. Si recunosc faptul ca am refuzat proiecte din cauza unor contexte neavantajoase. Am refuzat, in general, sa lucrez cu neprofesionisti.R.: Asadar, nu vedeti ca pe un lucru rau aparitiile la TV, ci doar frecventa si calitatea programelor… M. M.: As fi ipocrita sa spun asta. Nu am nimic impotriva serialelor de televiziune. Am si jucat. Joc in Doctor de mame , care se va relua in curand, cu Vlad Zamfirescu, care mi-a fost coleg si avem acelasi limbaj, cu Virgil Ogasanu, cu Maria Ploae, cu care am jucat in filme acum 20 de ani, si cred in profesionalismul lor. Nu cred ca as juca, maine, cu niste oameni care cred ca a face actorie inseamna sa te imbraci frumos, sa iti pui silicoane si incepi sa joci. Asta nu e actorie.R.: Multi actori se plang de prea putin timp liber. Dumneavoastra cum stati la acest capitol?M. M.: Acum, din fericire, am mai mult timp, pentru ca am mai redus motoarele din cauza sarcinii. E o perioada care imi prinde foarte bine, pentru ca ma intorc catre mine, stau de vorba cu mine, incerc sa imi adun gandurile si sa vad ce o sa fac mai departe. Dupa ce, multa vreme, am fost prinsa cu filmarile si cu reprezentatiile la Teatrul National, acum timpul liber inseamna relaxare si intoarcere catre mine si catre lucrurile simple. R.: Sunteti de acord cu afirmatiile vehiculate in presa si printre unii oameni de cultura, potrivit carora, odata cu disparitia actorilor din generatiile vechi, un exemplu recent in acest sens fiind Stefan Iordache, se subtiaza elita actorilor romani? Credeti ca artistii tineri, printre care va numarati si dumneavoastra, vor beneficia si ei de apreciere mai mare in viitor?M. M.: Aceasta e o discutie care poate fi dezvoltata foarte mult. Cred ca i-am auzit si eu pe aceia care lansau astfel de teorii. Categoric, toti acesti mari actori, cineasti, regizori de teatru, dintre care multi nu mai sunt astazi, sunt repere pentru o tanara generatie, din care fac parte si eu. Trebuie tinut cont ca, fata de dansii, noi am prins altfel de vremuri, care sunt ceva mai complicate, ceva mai vitrege. Dar asta nu diminueaza cu nimic, dupa parerea mea, calitatea unor tineri cineasti, actori, care, dupa cum vedeti, se afirma nu numai in Romania, ci si in strainatate. Si atunci mi se pare nedrept. O cariera se construieste doar in timp. Haideti sa ne dam un ragaz de 10-20 de ani si sa vorbim atunci despre personalitati. Sigur ca, acum, e nedrept sa vorbesti despre un tanar actor comparandu-l cu Stefan Iordache. Dar el inca n-a avut timpul de acumulare. Lasa-i locul si timpul ca el sa se manifeste. Trebuie sa avem aceasta generozitate, si ma refer acum si la cei in varsta, sa se puna in locul nostru, cand aveau dansii 20 si ceva de ani si erau proaspeti angajati in teatru sau debutanti in cinema…R.: Aveti proiecte sau lucruri pe care, acum, regretati ca nu le-ati facut din lipsa de timp sau, pur si simplu, pentru ca ati ales sa nu le faceti?M. M.: Am avut niste proiecte de teatru pe care recunosc ca le-am amanat sau pe care, in momentul asta, le-am ratat, in care nu ma mai pot implica. Nu sunt regrete majore. Am mers pe principiul ca daca n-a fost sa se intample, nu trebuia sa se intample. Au fost scenarii de film, au fost filme care nu s-au intamplat din acest motiv. Cu siguranta, daca am fost lasata sa astept un an sau doi pana la urmatorul film, aceasta perioada imi era necesara mie ca actor sa ma definesc. R.: Va doriti ceva, in mod special, acum?M. M.: La cariera ma gandesc foarte putin in momentul acesta, pentru ca toata atentia mea este canalizata catre acest copil, pe care l-am dorit de foarte mult timp. L-as mania pe Dumnezeu sa ma gandesc la altceva. Proiectele pe plan profesional le-am pus in paranteza pana in luna iulie.Sursa foto: IMDB