Mihaela Ursuleasa: De multe ori intram in lacrimi pe scena!

Considerata una dintre cela mai importante pianiste ale momentului, Mihaela Ursuleasa a murit la 33 de ani, la apogeul unei cariere care a inceput cu o copilarie de copil-minune.S-a nascut la Brasov, pe 27 septembrie 1978, intr-o familie de muzicieni, iar la varsta de cinci ani a inceput sa studieze pianul impreuna cu tatal ei, care canta jazz la pian. Atunci, la doar 5 ani, fetita l-a surprins cand i-a cerut sa o ajute sa descifreze un cantecel al lui Ceaikovski. Peste un an si jumatate, fetita a devenit eleva Stelei Dragulin, o profesoara cunoscuta in lumea muzicala, care a transformat-o in „copil-minune .Peste multi ani, pianista devenita celebra, povestea pe larg intr-un interviu acordat Mirunei Munteanu in ziarul „Ziua , despre suferintele si sacrificiile pe care le presupune acest statut si despre inceputurile ei in muzica, sub indrumarea primei profesoare, Stela Dragulin. „Mie mi-era frica sa nu ma bata. Era o practica obisnuita. Singura explicatie pe care o primeam era «nu ai cantat bine». Nu mai continua, nu-mi spunea ce am facut gresit, pac o palma. Or, pentru un copil – eu spun ce simteam eu atunci – este groaznic sa-l pedepsesti fara sa-i spui cu ce-a gresit de fapt. La varsta aia se formeaza – sau se poate distruge – increderea in sine. Increderea mea in mine a fost, multi ani dupa ce am plecat din Romania, destul de fragila. Meseria asta are foarte mult de-a face cu sufletul, cu creierul, cu pregatirea psihologica. Pe mine ma batea si inainte de concert. Intram in lacrimi pe scena. Deseori mi s-a intamplat asta. Ceea ce este complet gresit. Cosmarul s-a incheiat la varsta de 12 ani, cand pianista a avut norocul sa fie ascultata de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit posibilitatea de a-si construi intreaga pregatire muzicala printr-o bursa de studii la Viena, la clasa profesorului Heinz Medjimorec. Claudio Abbado a sfatuit-o la acel moment pe Mihaela sa intrerupa o vreme orice activitate concertistica, a povestit artista, explicandu-i cat de periculoasa este arderea etapelor. Atunci, a inceput sa recupereze cunostintele care ii lipseau. Pianista marturisea in acelasi interviu: „Eu cantam intuitiv. Aveam mari lacune de repertoriu. Trecusem direct la Rahmaninov, Prokofiev, fara sa fi facut Bach, sonate de Mozart, partituri pe care un tanar trebuie sa le parcurga. Nu aveam cunostinte elementare. De la acest moment, cariera sa a intrat pe un alt fagas, iar in 1995, a castigat marele premiu la una dintre cele mai importante competitii internationale, „Clara Haskil , din Elvetia. Au urmat aparitii sub bagheta lui Claudio Abbado la Viena, la Festivalul de la Sankt Petersburg si München, recitaluri la Roma, Frankfurt, Davos, Festivalul Schleswig-Holstein.Mihaela Ursuleasa a concertat regulat alaturi de Filarmonicile din Hamburg, Köln, Bamberg, Rotterdam, Dresda si orchestrele Wiener Symphoniker, Concertgebouw din Amsterdam, Tonhalle din Zürich, Cincinatti Symphony Orchestra, de orchestrele radio din Viena, Varsovia, Berlin. A avut aparitii incununate de succes la Carnegie Hall, Royal Symphony Hall.Printre dirijorii cu care a colaborat se numara maestri de seama ai baghetei, ca Wolfgang Sawallisch, Paavo Järvi, Gerd Albrecht, Kurt Sanderling, Sir Neville Marriner si Dennis Russel Davies.Partenera rafinata in muzica de camera, Mihaela Ursuleasa a aparut adesea la cele mai prestigioase festivaluri europene, indeosebi alaturi de violonista Patricia Kopacinskaia.In anul 2006, San Francisco Chronicle scria despre ea „Canta Beethoven cum n-am mai auzit de la Claudio Arrau sau de la Clara Haskil insasi .Pe parcursul carierei sale, Mihaela Ursuleasa a lansat doua albume, in 2010, „Piano amp; Forte (Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, Constantinescu; Berlin Classics), si in 2011, „Romanian Rhapsody („Rapsodia Romana nr. 1 a lui George Enescu, „Suita pentru pian a lui Paul Constantinescu, doua dansuri populare romanesti de Béla Bartók si trei piese de Franz Schubert).Afla ultimele noutati despre moartea Mihaelei Ursuleasa pe site-ul Adevarul.