Motivare CCR: Asumarea pe Legea Educatiei a declansat un conflict intre Guvern si Parlament

Curtea Constitutionala a prezentat, vineri, motivarea deciziei prin care a declarat neconstitutionala asumarea raspunderii pe Legea Educatiei de catre Guvern.Astfel, CCR arata ca legea nu este o urgenta si ca urmare nu exista motive pentru asumarea raspunderii. In motivare se mai arata ca procesul de asumare reprezinta un conflict intre Guvern si Parlament. Asa cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa, respectiv prin Decizia 1557 din 18 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 40 din 19 ianuarie 2010, la aceasta modalitate simplificata de legiferare trebuie sa se ajunga in extremis, atunci cand adoptarea proiectului de lege in procedura obisnuita sau in procedura de urgenta nu mai este posibila ori atunci cand structura politica a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege in procedura uzuala sau de urgenta , se precizeaza in decizia Curtii. Angajarea raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmareste ca acesta sa fie adoptat in conditii de maxima celeritate, continutul reglementarii vizand stabilirea unor masuri urgente intr-un domeniu de maxima importanta, iar aplicarea acestora trebuie sa fie imediata. […] Prin urmare, chiar daca la prima vedere posibilitatea angajarii raspunderii nu este supusa niciunei conditii, oportunitatea si continutul initiativei ramanand teoretic la aprecierea exclusiva a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru ca exclusivitatea Guvernului este opozabila numai Parlamentului, si nu Curtii Constitutionale ca garant al suprematiei Legii fundamentale , se mai precizeaza in motivarea CCR.Drept urmare, Curtea constata ca angajarea raspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educatiei nationale, aflat in dezbatere parlamentara, respectiv la Senat, in calitate de Camera decizionala, nu isi gaseste nicio motivare.Astfel, nu subzista conditia urgentei care sa fi determinat o astfel de masura din partea Guvernului, cata vreme masurile prevazute in proiectul de lege intra in efectivitate incepand cu anul scolar 2011-2012, iar, unele dintre acestea, chiar cu anul scolar 2012-2013 [potrivit art.361 alin.(3) din proiect].CCR mai arata ca angajarea raspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educatiei nationale, in conditiile in care proiectul de lege se afla in proces de legiferare la Senat, in calitate de Camera decizionala, a declansat un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Parlament, intrucat prin exercitarea de catre Guvern a unei competente, cu nerespectarea cadrului constitutional care o circumstantiaza, s-a incalcat competenta Parlamentului de unica autoritate legiuitoare.Curtea subliniaza in acest context importanta, pentru buna functionare a statului de drept, a colaborarii dintre puterilor statului, care ar trebui sa se manifeste in spiritul normelor de loialitate constitutionala, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat. Astfel, in situatia in care Parlamentul este sesizat cu un proiect de lege deosebit de complex, apreciat insa de Guvern ca fiind vital pentru programul sau de guvernare, ceea ce presupune si o anumita urgenta, si fata de faptul ca textul constitutional de referinta, respectiv art.75 din Constitutie, nu prevede nici un termen in care Camera decizionala trebuie sa se pronunte asupra proiectului de lege adoptat de prima Camera sesizata, buna desfasurare a procesului de legiferare si atingerea finalitatii sale, respectiv realizarea actului de guvernare in conformitate cu vointa poporului, exercitata prin reprezentantii sai, care constituie Parlamentul, este conditionata si de colaborarea dintre Guvern si Parlament.Sub aspectul partilor implicate in conflict, Curtea constata ca acestea sunt Guvernul si Parlamentul, iar nu Guvernul si Senatul, chiar daca sesizarea presedintelui Senatului nu a fost insusita si de presedintele Camerei Deputatilor, deoarece, din perspectiva procesului legislativ, aceasta distinctie nu prezinta relevanta. Legea reprezinta actul juridic al Parlamentului, procesul de adoptare al acesteia vizand nu numai adoptarea in una dintre Camere, ci parcurgerea intregii proceduri parlamentare.Cu privire la solicitarea autorului sesizarii, in sensul ca instanta de contencios constitutional sa oblige Guvernul sa renunte la procedura angajarii raspunderii, Curtea constata ca aceasta cerere excedeaza competentei sale, solutia apartinand in exclusivitate autoritatilor publice aflate in conflict.