Nadia Comaneci – interviu

Eu visam de multe ori exercitiile pe care le faceam. Si de multe ori le greseam in vis, ceea ce nu se intampla in realitate! Mult mai bine decat invers! De multe ori visam ca eram pe barna si, mai ales la coborare, cand doream sa fac ultimul flick, de fapt aveam roata cu 720 de grade, nu imi mai ajungea barna si imi scapa un picior. Da! Si tot timpul imi luam mai mult spatiu pe barna, ca sa-mi pot face iesirea , marturiseste neegalata stea a gimnasticii romanesti, Nadia Comaneci, intr-un interviu acordat lui Marius Tuca, pe care-l veti putea citi incepand de astazi.* Marius Tuca: Stii ca e foarte greu de facut un interviu cu Nadia Comaneci…Nadia Comaneci: Din partea ta sau in general? E greu de gasit…* In general, pentru cel care vrea sa faca un interviu cu tine.Fac foarte putine interviuri, e adevarat.* Am vazut ca esti foarte selectiva in ceea ce priveste acordarea de interviuri.Incerc sa fiu.* Nu, esti, chiar esti. Dar stii de ce e foarte greu sa faci un interviu cu Nadia Comaneci?Nu.* In primul rand, pentru ca Nadia Comaneci este un personaj de o complexitate asa cum sunt putine personaje. Nadia Comaneci este in afara de omul in carne si oase un mit si o legenda. Si tu stii foarte bine chestia asta. Si trei, Nadia Comaneci este foarte greu de gasit, apropo de felul in care dai tu interviurile. Eu trebuie sa recunosc ca m-am pregatit ceva pentru interviul asta.Bine ca macar unul dintre noi s-a pregatit.* Ce inseamna popularitatea asta pentru tine si celebritatea ta acum, cand stii foarte bine ce inseamna?Nu am stiut despre celebritatea mea decat mult mai tarziu. De fapt, am aflat dupa Montreal, dupa ce am facut cateva demonstratii, cand am fost in Statele Unite, la Madison Square Garden, am facut o competitie si nu am inteles de ce lumea era atat de innebunita sa puna mana pe mine, sa puna mana pe pampon, sa ma atinga. Si am inteles acest lucru, cu toate ca stii foarte bine ca pe vremea aceea calatoriile noastre erau foarte scurte si aveau in program doar ceea ce aveam de facut, mai putine vizite. Cu toate ca noi, fiind micute, nu cred ca eram interesate pe vremea aceea sa vedem mai mult, deoarece – stii foarte bine – antrenamentele erau destul de grele, asa ca nu ne mai trebuia nimic.* Asta a fost atunci. Dar dupa ce ai aflat ce a insemnat Nadia Comaneci dupa momentul Montreal 1976?In primul rand, am fost foarte surprinsa de faptul ca dupa 32 de ani lumea inca-si mai aduce aminte de succesul de la Montreal. Vorbesc de lume in general, dar si oameni pe care eu ii vedeam la televizor, al caror fan eram eu la un moment dat. Cu care am avut ocazia sa ma intalnesc. Cum ar fi Rolling Stones, ca asta imi vine in minte acum. si imi spuneau ca m-au urmarit atunci, unde erau si cu cine erau cand m-au privit cand am luat 10-le respectiv. Nu ma asteptam.* Sunt foarte multe personalitati care ti-au marturisit, in momentul in care te-ai intalnit cu ele, dupa 20, 30 de ani, ca te-au urmarit atunci, multi dintre ei/ele ti-au spus ca s-au indragostit de tine.Da, e adevarat, multi mi-au trimis scrisori dupa acest succes, in care-mi spuneau ca lumea s-a indragostit de mine. Dar esti copil, iti dai seama cum reactionezi la varsta aceea…* Bun, dar tu iti pui o intrebare, cochetezi cu ea, si anume de ce dupa 30 de ani lumea isi aduce aminte. Pentru ca tu ai re­volutionat lumea gimnasticii si, asa cum mi-ai spus chiar tu, dupa succesul de la Montreal ai aparut – cred ca esti singurul om din lumea asta – pe copertile a trei reviste celebre: Time, Sports Illustrated si Newsweek. Nu s-a mai intamplat asta niciodata, sa apara cineva pe coperta tuturor acestor reviste din Statele Unite.Da, e mai greu sa gasesti un politician care sa apara pe coperta Sports Illustrated.* Poate ca Obama, acum, sa ajunga acolo. E foarte usor de inteles pentru mine, ca ziarist…Da, dar asta am realizat mult mai tarziu. Pe vremea aia, in sistemul comunist, erau trei ziare mari si late si erau suprave­gheate, despre cine se scrie, cine apare pe coperta, deci nu mi-am dat seama atunci ce mare impact am avut.* Si nu stiai nici despre aparitiile din Statele Unite?Nu, am aflat mult mai tarziu despre ele.* In cartea lui Ioan Chirila, Nadia , Ion Tiriac povesteste ca a fost in America si audientele in ceea ce te priveste au fost 19, aproape egale, pe o scala de la 1 la 20, cu momentul aselenizarii, cand Armstrong a pasit pe Luna. N-ai stiut de chestia asta atunci, si nici mai tarziu. Bun, acum stii toate lucrurile astea. Care este perspectiva ta? Pentru ca stii ca te intalnesti cu mari personalitati ale lumii, cu mari vedete?De multe ori trebuie sa ma pisc, sa simt ca e adevarat. In ziua de azi este foarte greu sa faci ceva ca sa creezi un impact, in asa fel incat lumea sa-si aduca aminte de momentul acela, care poate multora le-a schimbat viata intr-un fel sau altul. imi aduc aminte ca am avut ocazia sa o intalnesc pe Celine Dion in Canada, chiar la inceputul carierei ei, cand canta numai in franceza. Si m-am intalnit cu ea dupa concert si mi-a spus ca, dupa ce m-a vazut la Montreal, a vrut sa faca ceva in viata, ca sa aiba atat de mare succes cat am avut eu la Montreal.* Iti dai seama cate destine au plecat de la visul tau? Ai realizat, o data cu trecerea timpului?Da, e adevarat, dar este foarte greu sa faci ceva. Noi avem tendinta sa uitam ce s-a intamplat anul trecut. Daca intrebi pe cineva cine a castigat Olimpiada la gimnastica acum patru ani, cred ca sta sa se gandeasca.* Am citit cartea ta, Nadia Comaneci – Scrisori catre o tanara gimnasta , am citit-o de mai multe ori, pentru a te intelege mai bine, si vreau sa spun ca nu-mi aduceam aminte aproape de nici una dintre colegele tale de echipa, mai putin de Teodora Ungureanu. Adica succesul tau a fost atat de mare, incat a parjolit, a ars totul in jurul tau. Si vreau sa plecam de la cartea asta, pentru ca sunt foarte multe lucruri extraordinare pe care putina lume cred ca le-a citit si le stie. intr-un fel cartea asta te descrie pe tine. Ce a insemnat pentru tine succesul asta si cum l-ai trait tu prin munca si prin nimic altceva. Spui la un moment dat aici: Asta e viata, nu-i asa? Iti fixezi un tel si te straduiesti sa fii mai bun pe zi ce trece, pana cand visul devine realitate. E un efort considerabil, dar, daca esti indragostit de ceea ce faci, devine o incantare.Nu m-am nascut campioana si nici nu visam, in acele zile ale inceputului, sa devin asa ceva. Gandul mi-era la micile competitii organizate de Bela in sala, si la recompensele marunte pe care mi le dadea cand executam corect. Visam sa invat elemente noi. N-aveam deloc in fata imaginea celebritatii si a succesului international. Do­ream sa alerg, sa ma invart, sa fac salturi duble si sa nu ma tina nimic legata de pamant, deoarece fusesem nascuta sa zbor . Absolut superb!* Oamenii cred ca trebuie sa stie ca tu ai facut gimnastica nu ca sa devii celebra si ca nu te-ai gandit vreodata atunci cand faceai asta ca o sa fii celebra, ca o sa cuceresti lumea, ca o sa fii sportivul secolului.Nu am facut asta nici macar ca sa fac istorie, ca toata lumea spune ca am facut pentru istorie. Istoria am creat-o prin ce am facut la Montreal. Imi placea sa am libertate si am daramat mai multe lucruri in casa, si saream pe canapea. Dar a fost si ideea parintilor mei sa ma duca undeva, ca sa-mi folosesc toata energia. Dar pe vremea noastra, chiar daca erai cel mai bun in sport, nu era egal cu celebritatea. Asta a aparut mult mai tarziu.* Sunt oameni care au crezut ca ai facut gimnastica pentru a fi celebra, deci trebuie spus lucrul asta. Celebritatea a ajuns sa vina si din sport abia dupa anii ’70, chiar mai tarziu, ’80.In Statele Unite probabil era echivalent sportul cu celebritatea, dar la noi nu era asa ceva. Pentru mine, victoria n-a insemnat niciodata sa stai pe podium cu medalii la gat. De obicei, ma uitam la public, privindu-l cum ma aplauda. Ii vedeam pe Bela si pe Marta cum surad. Ma sarutam cu celelalte concurente, dar tobele dinlauntrul meu bateau in alt ritm. Urcata acolo, privind cum se inalta drapelul tarii, ma simteam mandra, dar chiar si la varsta aceea frageda imi revedeam exercitiul cu ochii mintii, incercand sa descopar erorile, greselile, posibilitatile de a fi si mai buna. Asta mi se pare absolut incredibil, ca intr-un moment inaltator, in care tu erai pe podium, si atunci aveai obsesia de a fi cea mai buna, de a face cat mai bine exercitiul, iti venea in minte si iti repetai exercitiul si verificai unde gresisesi.Dar nu numai atunci. Eu si visam de multe ori exercitiile pe care le faceam. si de multe ori le greseam si in vis, ceea ce nu se intampla in realitate! Mult mai bine decat invers!* Ai gresit mai mult in vis decat in realitate!Da, am gresit mai mult in vis.* Si cum erau lucrurile astea?De multe ori visam ca eram pe barna si, mai ales la coborare, cand doream sa fac ultimul flick, de fapt aveam roata cu 720 de grade, nu imi mai ajungea barna si imi scapa un picior.Da! Si tot timpul imi luam mai mult spatiu pe barna, ca sa-mi pot face iesirea.* Asta e un cosmar, crede-ma, nu e un vis! Ca nu-ti mai ajunge barna ca sa-ti faci exercitiul. si ce alt cosmar ai mai avut? Sau alte vise legate de gimnastica?Marea majoritate a viselor era ca reuseam sa zbor. Fugeam, fugeam si la un moment dat zburam. si, din cate am inteles de la cei care se pricep la descifrarea viselor, e bine.* Pana la urma, tot ce ai facut in gimnastica a fost un zbor. Numai ca zborul tau a capatat elemente de gimnastica. Visul tau dureaza de mai bine de 40 de ani. si nu s-a destra­-mat niciodata. Si alte vise din vremea aia? Numai legate de gimnastica?Nu-mi mai aduc aminte.* Nu mai aveai vise legate de copilaria ta, de adolescenta ta? A fost vreunul care te-a urmarit, in afara de asta cu barna?Mai putin…. Ma mai cataram prin copaci si cadeam de prin copaci, cam asta.