Narcisismul dictatorial, de la Ceausescu la Saddam Hussein si Muammar Gaddafi

Se stie ca dictatorii au o parere foarte buna despre ei insisi. De la Ceausescu la Saddam Hussein, de la Fidel Castro la Muammar Gaddafi, de la Alexandre Lukasenko la Kim Jong-il, toti se considera niste fiinte superioare. Iar uneori, pentru a marca si mai puternic acest lucru, ei vorbesc despre ei insisi la persoana a III-a. Matei Visniec a analizat unul din aceste cazuri de narcisism dictatorial total.Comentatorilor care urmaresc cu atentie evenimentele din Libia nu le-a scapat faptul ca Muammar Gaddafi, cind se adreseaza poporului, vorbeste despre sine la persoana a III-a singular. Ceea ce le spune el concetatenilor sai nu uimeste pe nimeni (in esenta el ameninta ca ii va macelari pe toti cei care s-au revoltat), dar modul in care o face este un indicator uluitor al megalomaniei sale. Muammar Gaddafi nu este presedinte, el este liderul revolutiei libiene , spunea dictatorul de la Tripoli, adica Muammar Ghaddafi, pe 22 februarie. Cind un dictator vorbeste despre sine la persoana a III-a singular suntem de fapt in fata unei atitudini extrem de infantile, dar si a unui spectacolul oferit de un individ care are despre sine insusi o parere absolut extraordinara.El se considera de fapt atit de genial, atit de nemaipomenit, atit de unic in genul sau si eventual pe planeta, atit de dotat cu toate calitatile incit, iata, nu indrazneste sa-si spuna siesi eu si se autotrateaza la persoana a III-a singular, deci cu el .In mintea sa se produce evident o dedublare. Eu, Muammar Gaddafi, sunt atit de sublim incit nu pot sa vorbesc despre mine insumi decit facind un pas in afara propriei mele persoane si privindu-ma pe mine insumi din exterior, cu admiratia pe care o merit , iata ce isi spune de fapt, instinctiv, personajul.Si unii copii insa, in perioada cind inca nu li s-a structurat eu -l, utilizeaza aceasta forma de exprimare. Ce faci, Gigel? intreaba de exemplu unchiul sau matusa. Gigel se joaca raspunde Gigel care are doar doi ani si nu-i vine, nu poate inca sa spuna eu ma joc .Tentatia de a se pune in valoarea prin utilizarea persoanei a III-a singular nu este insa una recenta, nu a aparut in orice caz odata cu intrarea totala in delir a colonelului Ghaddafi. imparatul roman Cezar a lansat intr-un fel acest stil de auto-punere in valoare vorbind despre sine la persoana a treia in monumentala sa lucrare Razboaiele galice . Si unii monarhi absolutisti precum Ludovic al XIV-lea, numit si Regele Soare, au mai utilizat acest tip de identificare cu geniul.Uneori, insa, persoana a III-a singular apare si in discursurile solemne ale unor presedinti sau prim ministri din epoca moderna. Astazi, Presedintele tarii va asigura ca au fost luate toate masurile necesare pentru, etc. etc. . Acest tip de fraza spusa chiar de presedintele tarii are valoarea ei de amplificare a emotiei, a importantei mesajului, scrie Matei Visniec pe blogul sau.Recent, in Franta, actorul Alain Delon, pe care uneori presa il critica pentru megalomania afisata, a dat citeva interviuri in care a vorbit despre sine la persoana a III-a singular. Dovada ca aceasta boala a admiratiei excesive de sine poate lovi oriunde, in toate mediile socale si in toate tarile si culturile.intre naivitate si ridicol, utilizarea persoanei a III-a singular (a pronumelui el ) de catre cineva caruia nu-i mai este suficienta persoana intiia singular (deci pronumele eu ) devine un indicator evident de megalomanie si paranoia.Mai exista insa o formula folosita in special de regi si destinata sa le puna in valoare grandoarea, sa le dea greutate. Noi, Majestatea Noastra, am decis ca… spuneau uneori (sau scriau in documente oficiale) diversi monarhi europeni.Dupa cum vedem, eu -l nu este un concept existential suficient pentru unii, care il evita chiar cu riscul de a sari de pe fix.Sursa foto: Reuters/Valentin Flauraud