“Pe mana lui Bela Karoly”

Campioana mondiala de la Fort Worth, Emilia Eberle, si fostul coregraf al lotului olimpic feminin al Romaniei, Geza Poszar, au deschis cutia Pandorei si au scos la iveala cosmarul pe care l-a trait generatia anilor ’70 sub comanda antrenorului Bela Karoly: batai, injurii si restrictii alimentare. Proverbul din popor, care spune ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba, pare a-si demonstra veridicitatea si in cazul lui Bela Karoly. Antrenorul american de origine romana a scapat de comunism odata cu exilul dincolo de Ocean, dar se pare ca nu a renuntat la metodele dictatoriale de antrenament. Cel putin aceasta este parerea uneia dintre fostele sale eleve din SUA, campioana olimpica de la Atlanta, Dominique Moceanu.Nascuta la Hollywood, in cartierul general al celebritatilor, Dominique avea sa intre in lumina reflectoarelor la numai 15 ani. Nu in actorie, asa cum s-ar putea crede, ci in gimnastica. Fiica a doi fosti gimnasti romani, tatal, Dumitru, fiind chiar fost component al lotului national de juniori al Romaniei, Dominique Moceanu a intrat pentru prima data in sala la numai 3 ani si jumatate. „Pe mana lui Bela Karoly am intrat mult mai tarziu, pe la 9 ani si jumatate. Parintii, romani fiind, s-au gandit: unde sa ducem copilul daca nu la cel mai bun? Asa am ajuns la ranch-ul din Houston al familiei Karoly. Intentiile parintilor mei au fost bune, de unde sa stie ei ce se ascundea in spatele usilor? Cand venea mama la ranch in vizita, Bela tragea jaluzelele sa nu vada nimic in sala“, povesteste Dominique Moceanu.Daca Emilia Eberle, Rodica Dunca sau Melita Ruhn au facut cunostinta in dese randuri cu pumnii lui Bela sau cu unghiile Marthei Karoly, americancele au scapat oarecum de aceste „tratamente“. „Bela este un bun psiholog. stia ca nu poate pune mana pe mine. Aici nu este ca in Romania: daca bate copiii, risca inchisoarea. Asa ca a gasit o alta metoda: facea in asa fel incat imi luam portia de bataie de la tata. Pentru ca ei sa aiba mainile curate, il puneau pe tata sa ia atitudine. stiau ca daca-l provoaca nu e bine pentru mine. Tata, care si-a dorit foarte mult sa devin un nume in gimnastica, prefera sa ma loveasca de fata cu Bela, de teama sa nu fiu data afara de la ranch“, isi aminteste fosta gimnasta.Desi bataile au lipsit din cantonamentul gimnastelor americane, acestea aveau sa indure insa restrictii alimentare, dar si injuriile celor doi antrenori. „Cand era nervos, obisnuia sa-si ponegreasca elevele in limba romana. Odata cu venirea mea in echipa, a schimbat limba. stia ca eu cunosc romana, asa ca a ales maghiara pentru a vorbi urat despre noi. stiam ca sunt vorbe urate si astea dor cel mai tare. Obisnuia insa sa ne jigneasca si in fata. Mie imi spunea ca sunt ca un ou, facand astfel referire la faptul ca eram prea grasa. Ne lasa de multe ori nemancate seara. Ne spunea sa lasam mancarea jos si sa plecam. Puteam sa murim de foame, nu aveam cum sa comentam“, spune Dominique.Citeste stirea completa in paginile siteului Cotianul.ro