REPORTAJ – Scrutinul resemnarii in capitala mizeriei, Ferentari

Isi zice cartier al unei capitale europene, insa nu e decat un ghetou. In sectorul 5 din Bucuresti, la margine de Ferentari, peisajul este rupt, parca, din evul mediu. Blocuri fara usi la intrare, in care se locuieste printre gunoaie, claie peste gramada, cu celofan in loc de ferestre. In duminica alegerilor, totul este neschimbat in capitala mizeriei din capitala Romaniei. Si in blocuri, si pe strazile fara nume, pline de noroi, unde stapane sunt haitele de caini vagabonzi. Aici, normalitate inseamna oameni fara pantofi, in papuci de casa a caror culoare nu se mai poate distinge. Mizerie, sobolani, carute si mirosul caracteristic unei gropi de gunoi. De pe panourile electorale, Oana Niculescu-Mizil, care spunea pe blog ca ii vede pe copiii de aici ca pe ai sai, afiseaza o dantura perfecta si un machiaj complicat. Mesajul sau este ca va schimba Ferentariul impreuna cu locuitorii acestuia. Insa bucurestenii de aici nu par genul de oameni care sa lucreze cot la cot cu sofisticata Oana. Undeva, intre blocurile-ghetou din Aleea Livezilor, printre garaje parasite si fiare vechi, doua tiganci amesteca intr-o caldare care fierbe pe foc. Cand vad straini, oamenii locului incep sa urle. Intr-un minut, apar ca din pamant vreo 15 curiosi. Ce e cu astia aicea, ma? Plecati, mama, din tiganie, ca va luam la bataie. Ati venit aicea, la ‘indieni’? Aicea nu vine nimeni, plecati ca scoatem sabiile , striga cea mai in varsta dintre cele doua femei. Din grupul de romi adunati in jurul strainilor, nimeni nu scoate sabiile, dar fiecare are ceva de spus despre viata in Ferentari si despre candidatii pentru un loc in parlament. O sa votam sa fie votat, da’ nu face nimeni nimic. Ce, n-am vazut ce au facut pana acum? . Cu cine sa votezi, fa? Ce, crezi ca stie ei, din Mertanele alea da nu sa vede prin geam, cum e sa n-ai ce manca? N-avem apa, da’ n-avem nici dupa ce bea apa. Ne creste copiii in saracie si n-are niciun viitor. Da ce sa votez? . Arza-i-ar focu sa-i arza, las ca-i tepuim si noi acu’, la vot, ca si ei ne tepuieste fara rusine , spun cei din care frustarea, mania si dezamagirea urla, parca, mai vehement decat la oricine. Oamenii din spatele ghetourilor nu au mers la urne de dimineata. Inca se mai gandesc daca sa voteze. Cei care, totusi, au votat, sunt batranii. La sectia de votare amenajata in Scoala 136 din Prelungirea Ferentari, multi dintre alegatori par ca au iesit la lumina din ascunzisuri desenate in filme horror. Batrani cu priviri pierdute, persoane cu diferite handicapuri, retardati. Cei mai multi dintre ei nu au pantofi si sunt murdari de noroi pana la genunchi. Poarta haine ponosite, care se vede ca nu si le-au cumparat singuri. Iar motivele pentru care merg la vot sunt pe cat de variate, pe-atat de incoerente, de la Trebuie sa votam, chiar daca e clar ca votam degeaba , la Am votat cu PSD-ul, ca tata, Dumnezeu sa-l ierte, mi-a spus, cand eram si eu copil, ca liberalii si taranistii nu sunt pentru popor, ca ei mereu a avut bani, ca vin din familii nobile, din boierime, si nu poate sa ia decizii bune . La orele pranzului, uimire. Un Mertan de lux opreste in fata Scolii 134, ascunsa printre blocuri, movilite de noroi si gunoaie. Coboara Gigi Becali, candidat la deputatie in colegiul din Ferentari. Flancat de garzile de corp, afaceristul intra cu pantofii eleganti prin baltoacele si mizeria din curtea scolii, sub privirile catorva zeci de romi. Un indraznet din multime isi trage nevasta de fusta. Du-te, fa, si tu sa-i zici ce vrei, ca acum e sansa noastra. Zi-i ca ne invelim cu o patura si ca n-avem nici curent in casa . Nevasta pare sa cantareasca indemnul. Isi priveste papucii de plaja, colectia 1996-1997, si realizeaza, resemnata, ca e al 19-lea an la rand in care trebuia sa incalte si cizme.