Rechizitoriul realitatii romanesti in perioada 1990 – 2010

Dintr-un studiu realizat de prof. dr. h.c. Radu Mihalcea, de la Universitatea Illinois din Chicago, reiese ca: “In Romania se lucreaza in conditii care sunt departe de a fi competitive cu cele din tarile dezvoltate. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este de numai 3280 $/an, in timp ce in Germania este de 33220 $/an, de 10 ori mai mare. Economia romaneasca s-a intors aproape la starea interbelica: 46 % din populatie locuieste la tara iar 30% din fortele de munca lucreaza in agricultura. Cu toate acestea, agricultura livreaza numai 14.7% din PIB. Dupa ce in 1989 Romania nu mai avea nici-o datorie externa, in anii urmatori Romania s-a indatorat pana la 67% din PIB (noiembrie 2009). Toate acestea fac ca Romania sa se confrunte in prezent cu o situatie economica deosebit de dificila pe care guvernul actual incearca s-o rezolve.” Parerea mea despre motivele care au condus la situatia dezastruoasa a Romaniei contemporane este un lung sir de greseli capitale ale guvernantilor in ultimii 20 de ani. Decizia politica ce a dat startul acestui sir interminabil de gafe politice, care a creat precedentul, a fost instituirea platilor fara munca de catre guvernul Petre Roman, in ianuarie 1990, prin decizia de a achita salariilor pentru toti angajatii romani, desi acestia au stat acasa in luna decembrie 1989 si au privit Revolutia Romana la televizor. Cateva luni mai tarziu, acelasi cuplu Roman – Iliescu a decis restituirea catre populatie a unor parti sociale compensatorii pentru daunele suferite in timpul dictaturii comuniste. Aceste actiuni populiste, nejustificate ale primilor conducatori ai Romaniei post revolutionare, au implementat in constiinta colectiva lipsa de respect fata de munca si au constituit temelia sloganului de mai tarziu “Lasa ca se poate si asa!” Privatizarea dupa ureche a Romaniei Urmatoarea greseala capitala a fost “cuponiada”, in cadrul careia s-a risipit inutil 30% din averea tarii. Fondul Proprietatii de Stat, detinator a 70% din averea Romaniei, a devenit locul din care s-a manevrat vanzarea tarii catre clientela politica. Cetatenii au devenit peste noapte actionari, detinatori a 30% din averea Romaniei, fara a avea o minima educatie asupra burselor de valori, a locului si rolului acestora in angrenajul economic al unei tarii. Ca urmare, prostimea a vandut masiv actiunile si a folosit banii, pentru a-si cumpara televizoare color si congelatoare, deci in consum. Aceste decizii, de o incompetenta rara, au fost luate in perioada 1990 – 1996 de catre ciuma rosie FSN/PSD. Sase ani au trebuit neo-comunistilor ca sa instituie risipa, demagogia si populismul care a adus Romania in prapastia economica de acum. In loc sa investeasca toti acesti bani, care apartineau de drept poporului roman, in economia tarii, retehnologizare, modernizarea agriculturii, dezvoltarea infrastructurii, stimularea transporturilor, turismului, cercetarii stiintifice, telecomunicatiilor, invatamantului, sanatattii, culturii asa cum era logic, burghezia rosie a risipit averea Romaniei si a suprimat sansele romanilor la o viata decenta in propria lor tara. Disponibilizarile colective, platile compensatorii si sistemul de asistenta sociala Ulterior, guvernele indiferent de doctrina si culoarea politica, au persistat in greseli populiste, incompetenta lor crasa aducand Romania in situatia de a avea 50% dintre cetateni asistati social intr-o forma sau alta, adica beneficiari ai unor bani fara munca. In loc sa creeze cadrul legislativ necesar pentru dezvoltarea unor afaceri private si creerea unor noi locuri de munca si in loc de profit reinvestit, guvernantii au inchis intreprinderi, au facut disponibilizari colective si au contribuit decisiv la distrugerea economiei romanesti. Disponibilizatii au fost platiti cu salarii compensatorii de la bugetul de stat, iar acesti bani n-au ajuns inapoi in economie, ci in consum! Somerii au cheltuit salariile compensatorii pe alimente, bunuri de folosinta indelungata, renovari si vacante, sau pentru obtinerea unui contract de munca in occident. Somerii care au ramas in tara, au devenit in scurt timp o noua problema sociala a Romaniei. Rezolvarea gasita de guvernanti, un alt etalon de prostie demn de Cartea Recordurilor, a condus la colapsul sistemului de pensii si asigurari sociale din acest moment. Toata lumea ar fi trebuit sa stie ca pensia de stat (pensia Bismarck) sau sistemul “pas cu pas” a fost inventata in secolul XVIII, cand pensionarii traiau 5-10 ani din acei bani, speranta de viata fiind mult mai scazuta, iar numarul angajatilor depasea categoric numarul pensionarilor. In Romania masurile luate de guverne in perioada 1990 – 2000, au condus la o crestere masiva a numarului de pensionari, invers proportional cu numarul angajatilor, pana cand s-a ajuns la situatia paradoxala ca numarul pensionarilor sa-l depaseasca pe cel al angajatilor. Sistemele de investitii si economisire private (asigurari de viata cu capitalizare si pensii private) au aparut prea tarziu in Romania, pe fondul unei puteri de cumparare scazute. Lipsa banilor cumulata cu educatiea submediocra a populatiei in domeniul investitiilor si programelor financiare pe termen mediu si lung, care ar fi putut prelua o parte din presiunea asupra bugetului de asigurari sociale de stat, au fost primite cu mari reserve in Romania, desi ele reprezinta principalele surse de venit ale pensionarilor occidentali, spre care romanii privesc cu jind si cu care se compara aproape tot timpul.Distrugerea sistemului public de pensii si asigurari sociale O gafa de proportii a guvernelor de dupa ’89 a fost solutia pensionarilor anticipate pentru somerii care ieseau din plata ajutoarelor si se apropiau de varsta pensionarii; acordarea cu mare usurinta a pensiilor de boala si pensionarea ofiterilor activi in floarea varstei, la doar 40 de ani. O serie de alte ajutoare sociale s-au instituit ca masuri de contracarare a saraciei, care incepuse sa-si arate coltii in tot mai multe familii – ajutoare pentru plata gazelor naturale, pentru lemne de foc, pentru familiile fara nici o sursa de venit, pentru educatia copiilor care provin din familii defavorizate s.a.m.d. Acordarea de asistenta medicala gratuita si ajutoare sociale, fara a face eforturi si a depune un efort sustinut de sprijinire a acestor oameni sa se intoarca inapoi in campul muncii, au condus inca odata la situatii aberante, la cheltuirea inutila a unor imense sume de bani de la buget. Descurajarea micilor intreprinzatori privati si licitatiile aranjate Faptul ca micii intreprinzatori privati din Romania, creatorii de plus valoare si cotizantii principali la buget, sunt tratati de autoritatile romane ca si bisnitarii de vegeta si cafea de pe tipul raposatului, denota incompetenta dusa la paroxism. Daca bisnitarii dinainte de 1989 erau vanati de politie si li se confisca marfa cumparata de la sarbi pentru a compensa lipsurile majore din comertul socialist, dupa 1990 micii investitori privati, asociati mental si subconstient de catre functionarii statului roman cu bisnitarii, sunt taxati, exploatati, controlati, amendati si umiliti constant de catre autoritati, prin reprezentantii institutiilor care aveau sarcina sa-i ajute. Sloganul “Capul plecat sabia nu-l taie” afisat in sediul Camerei de Comert si industrie din Bucuresti, de pilda, reprezinta dovada clara a unei atitudini gresite a angajatilor numitei insitutii. Desi ar trebui sa reprezinte motorul unei economii sanatoase si sa constituie clasa mijlocie a Romaniei, IMM_urile sunt paria economiei nationale, iar patronii lor sunt haituiti sau tratati cu superioritate si condescendenta de catre functionarii statului roman, care ar trebui sa-i sprijine si sa-i respecte. Greseli monumentale descurajeaza secotorul privat din Romania ultimilor 20 de ani. Orice contract important, care poate aduce profit mare, este supus unei licitatatii aranjate si castigat de o firma care apartine clientelei politice si gestionat apoi in stilul legendarei matusi Tamara . Micul IMM-ist primeste ramasitele de la “masa bogatilor”, contracte marunte care necesita multa munca si sunt platite prost, din care trebuie sa plateasca apoi zeci de facturi, accize, TVA, taxe, impozite, salarii, contributii s.a.m.d. In final IMM-ul se alege cu munca, fiind jefuit legal de tot profitul sau, printr-o legislatie partinitoare si mecanisme diabolice puse la punct de autoritati si acolitii lor. Cresterea nejustificata a veniturilor pentru functionarii publici si clientela politicaO alta gafa memorabila a fost cresterea de trei ori a salariilor bugetarilor, dupa 2006, fara nici o baza materiala, fara ca economia Romaniei sa fi crescut de trei ori; masuri care au condus la situatiile aberante in care femeile de serviciu din ministere sau banci si soferii parlamentarilor, au salarii mai mari decat profesorii universitari, doctorii, inginarii sau cercetatorii stiintifici. Coruptia, nepotismele si birocratia sufoca Romania Daca adaugam tabloului descris nepotismele, coruptia, birocratia, firmele capusa si promovarea non-valorilor; reducerea an de an a procentelor de la buget alocate invatamantului, sanatatii, culturii si cercetarii stiintifice – este de inteles indobitocirea populatiei, dupa principiul: “o multime de prosti este mai usor de condus decat o mana de oameni destepti si educati care pun intrebari”. Migratia creierelor Aceste gafe politice si inchiderea a numeroase institute de cercetari, au determinat creierele Romaniei sa ia calea exilului. Ingustarea orizonturilor, reducerea drastica a locurilor de munca si lipsa de oportunitati; imposibilitatea de a trai decent din munca cinstita in propria patrie, a determinat tot mai multi tineri intelectuali si muncitori specialisti sa paraseasca Romania si sa se stabilieasca in occident. Valuta trimisa de ei in tara a ajuns in consum prin intermediul rudelor de acasa, resuscitand cativa ani economia. Odata cu instalarea crizei economice mondiale, robinetul de valuta s-a inchis, iar saracia si-a aratat coltii violent in Romania.Imprumutul de la FMI Conducatorii tarii de dupa 1989 dovedesc incompetenta si diletantism, devin de la an la an tot mai retardati, comparabili cu cizmarul din Scornicesti. Imprumutul de la FMI, dar mai ales felul in care s-au folosit banii, a pus bomboana pe coliva Romaniei contemporane. In incercarea de a prelungi agonia si de a mentine in viata aparatul de stat supradimensionat, ineficient si suprapopulat de incompetenti cu pile si de lenesi cu cunostinte si relatii; imprumutul de la FMI a facut o “injectie cu morfina” bolnavului de cancer cu metastaze, reprezentat de institutiile statului roman. Filumul de groaza al banilor de la FMI, folositi pentru plata salariilor nesimtite ale functionarilor publici din ministere si agenti guvernamentale, pentru plata indemnizatiilor uriase ale parlamentarilor, sau plata pensiilor de zeci de mii de RON ale privilegiatilor, pe fondul unei economii subterane infloritoare, este echivalenta cu jucatul unor bani imprumuti la casinourile din Las Vegas. Fara o infuzie de capital in IMM-urile romanesti, inglodarea in datorii a tarii in acest fel ma determina sa-mi pun intrebari retorice: Ce sanse mai are Romania? Oare nu cumva se impune un control psihiatric, un test de alcoolemie si control antidrog clasei politice din Romania?Generatii de sacrificiu si proteste de strada Care este logica masurilor de sacrificiu care pretind cetatenilor cu venituri mizere – pensionari, profesori, someri, lehuze, IMM-isti s.a.m.d. sa plateasca imprumutul de la FMI, de care n-au beneficiat ei, ci clasa politica si clientela sa, carora veniturile si privilegiile le-au ramas neatinse? Asemenea decizii politice gandite cu partea dorsala, sunt inca o dovada de incompetenta a autoritatilor, care nu realizeaza dimensiunile dezastrului provocat de 20 de ani incoace, care ignora consecintele fapte;lor lor demente si deciziile politice complet eronate. Ca urmare, avem acum greve, proteste de strada, motiuni de cenzura si alte actiuni care se concretizeaza in pierderi materiale. Legi cu dedicatie votate in Parlamentul Romaniei In ultimii douazeci de ani, Parlamentul Romaniei a votat o multime de legi cu dedicatie si in interes personal, legi care maresc substantial veniturile clasei politice si ale protejatilor ei, iar politicienii romani sunt compromisi total in ochii natiunii. Acest motiv determina apatia si interesul tot mai scazut fata de alegerile din Romania. Neputinta romanilor de a reforma clasa politica si de a scoate la rampa candidati viabili si curati, da ocazia “stapanilor ciolanului” de a-si umple buzunarele in liniste, fara sa dea socoteala nimanui pentru faptele lor reprobabile. In acest context, intre o republica bananiera si Romania nu exista decat o diferenta de locatie. Faptul ca suntem in Europa si in UE reprezinta o poleiala ieftina, un motiv de discursuri politice caragialesti despre realizari teoretice marete, care in practica lipsesc cu desavarsire. Aderarea la Uniunea Europeana La ce ne foloseste adrarea la UE daca nu avem produse si servicii competitive, pe care sa le putem vinde pe piata europeana? La ce ne foloseste sa trecem la moneda Euro cand salariile romanilor obisnuiti nu ating nici macar pragul de subzistenta, situandu-se la cca. 10% dintr-un salariu mediu european? Aderarea la UE ne-a transformat intr-o piata de desfacere cu 22 milioane de clienti pentru produsele uniunii, un loc propice in care se depoziteaza deseurile Europei, se fac experimente sociale, se spala bani si se instaleaza cu fast companii multinationale, aflate in cautare de forta de munca ieftina. Categoric nu suntem competitivi in Uniunea Europeana! De ce s-a renuntat atat de usor la contractele externe cu tarile africane, arabe si cele din fosta URSS? Acolo aveam ce sa vindem si astfel dadeam de lucru economiei noastre invechite si obosite, iar tara avea sansa sa incaseze valuta, cu care ar fi putut sa se retehnologizeze si sa devina competitive ( in timp) si in vest. De la africani puteam lua in schimb materie prima; de la arabi petrol; din fostele tari URSS alte resurse si materii prime. Saracia fenomen de masa in RomaniaIn schimb s-a distrus economia, s-a vandut tot ce se putea vinde din Romania, inclusiv dreptul de exploatare a petrolului din platforma maritime continentala, inainte ca ele sa apartina de drept Romaniei! Se face comert la preturi exorbitante, cum nu are nici o tara capitalista dezvoltata. Romania a devenit un loc de lux, in care oamenii obisnuiti nu-si mai permit sa plateasca facturile si sa traiasca decent. Utilitatile sunt si ele un lux in Romania. O casa, un serviciu bun si o masina, au devenit visul frumos si irealizabil al tinerilor romani. Populatia facea foame si firg pe vremea dictatorului Ceausescu pentru ca se sacrifice platind datoriile externe ale tarii. Astazi in Romania se face foame si frig din cauza preturilor exorbitante, care au facut inaccesibile pana si alimentele de baza. Pana la urma ce s-a schimbat la Revolutie? Faptul ca inainte de 1989 daca protestai impotriva sistemului ajungeai in beciurile securitatii sau la canal, a fost inlocuit de situatia actuala cand vorbesti si nu te baga nimeni in seama! Politicienii, politia si securitatea sunt atat de ocupate cu afaceri lor murdare, incat baga in seama poporul doar din 4 in 4 ani, inainte de alegeri.Concluzii De la strabunicii mei incoace am auzit de la romanii de toate varstele expresia: “noi am fost o generatie de sacrificiu”. Analizand situatia actuala a Romaniei, presupun ca generatia urmatoare va fi una care nu va mai avea nici macar motive pentru care sa se sacrifice.Prof. dr. in economie, dr. in inginerie si dr. Honoris Causa, Radu Mihalcea, de la Universitatea Illinois din Chicago, mi-a sugerat titlul acestui material si a tras urmatoarele concluzii: “Eu am cunoscut situatia aceasta numai din presa si din vizitele pe care le faceam din cind in cand in Romania ca sa tin cursuri pe la universitati. Tabloul tau este mult mai complet, dar concluzia este aceiasi: In Romania a fost distrus tot ce s-a putut, n-a mai ramas nimic, nici cel putin dorinta oamenilor de a munci si respectul pentru munca. Din cei 23 de milioane de romani foarte putin inteleg aceste fenomene”.Practicile descrise mai sus, reprezinta in opinia profesorului Radu Mihalcea, un exemplu concret de jaf organizat . Aceasta expresie apartine profesorului Joseph E. Stiglitz, de la Universitatea Columbia din New York, laureat al premiului Nobel pentru Economie in 2001; senior vice-presedinte al Bancii Mondiale. Profesorul Stiglitz a explicat in detaliu mecanismele “jafului organizat” in foarte multe ocazii.Foto: Mondo News