Sfantul Ioan Botezatorul este sarbatorit de Biserica Ortodoxa. Traditii si obiceiuri de Sfantul Ioan

Biserica ortodoxa sarbatoreste luni, 7 ianuarie, soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul, la o zi dupa Dumnezeiasca Aratare. Astazi se incheie seria sarbatorilor de iarna, incepute la 6 decembrie cu Sfantul Nicolae. In cele ce urmeaza vom afla ce reprezinta Ziua Sfantului Ioan Botezatorul pentru crestinii ortodocsi, dar si care sunt traditiile si obiceiurile in aceasta zi. La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea Sfantului Ioan (23 septembrie), nasterea Sfantului Ioan (24 iunie), soborul Sfantului Ioan (7 ianuarie), taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), prima si a doua aflare a capului a Sfantului Ioan Botezatorul (24 februarie) si a treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul (25 mai).Aproape doua milioane de romani isi sarbatoresc onomastica luni, 7 ianuarie, potrivit Ministerul Afacerilor Interne (MAI).Traditii si obiceiuri de Sf. Ioan Botezatorul Traditia populara spune ca cine nu se veseleste in ziua de Sfantul Ioan va fi trist tot anul. Astazi exista obiceiul numit Iordanitul femeilor , care reprezinta o petrecere a nevestelor cu alimente si bautura.Tot traditia populara mai spune ca este bine ca in dimineata zilei de Sfantul Ioan fiecare om sa se stropeasca cu agheasma noua, pentru a fi ferit de boli pe tot parcursul anului. Oameni sarbatoresc ziua de Sfantul Ioan pentru ca Dumnezeu sa le fereasca gospodariile de foc 537;i animalele de fiarele salbatice.Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul DomnuluiSfantul Ioan Botezatorul insusi marturisea despre Hristos, dupa cum relateaza Evanghelia dupa Ioan: ‘Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez’ (Ioan 3, 30). In imnele Sfantului Efrem Sirul la Aratarea Domnului, ‘striga Ioan: Dupa mine vine, dar e mai inainte de mine. Sunt doar glasul, nu Cuvantul. Sunt sfesnic, nu Lumina, stea care rasare inaintea Soarelui dreptatii’ (Imnul 1, 9).Evanghelia apocrifa a lui Iacob aminteste ca, atunci cand Irod a poruncit sa fie omorati pruncii, Elisabeta, ruda Fecioarei Maria, l-a luat pe Ioan, fiul sau, si a fugit in munti, pentru a se ascunde: ‘Elisabeta, ruda ei, auzind si ea ca ucigasii regelui umbla dupa Ioan, isi lua pruncul si fugi cu el in munti sa-i caute ascunzatoare. Dar nu gasi nici un loc potrivit. Atunci, sfasiata de durere, Elisabeta striga: Munte al lui Dumnezeu, primeste la adapostul tau o mama cu prunc mic! si indata muntele se deschise si o primi inauntru. O lumina puternica ii insotea mereu, caci ingerul Domnului mergea cu ei si le purta de grija’. Asemenea pruncului Iisus, Ioan a scapat de ascutisul sabiei ostasilor si a crescut in pustiu. Sfantul Ioan Gura de Aur, arhiereul antiohian care prin baia Botezului a primit numele Proorocului si inaintemergatorului Domnului, ne cheama sa vedem cu ochii mintii pe cel ce propovaduia in pustiul Iordanului pe Mantuitorul: ‘Gandeste-te ce priveliste minunata era sa vezi un om de treizeci de ani pogorandu-se din pustie, fiu de arhiereu, neavand nevoie de vreun lucru omenesc, prin toate aratand sfintenia si avand cu el pe proorocul Isaia. Alaturi de el era si Isaia, propovaduind si zicand: Acesta este despre care v-am spus ca va veni strigand si propovaduind totul cu stralucita voce in pustie!’ intr-adevar, Sfantul Ioan Botezatorul a fost propovaduit de proorocul Isaia, care spune: ‘Un glas striga: in pustiu gatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru’ (Isaia 40, 3). El insusi marturisea despre sine: ‘Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: ‘indreptati calea Domnului’, precum a zis Isaia proorocul’ (Ioan 1, 23). Minunat si neobisnuit lucru era sa vezi atata rabdare intr-un trup omenesc! Sfantul Evanghelist Matei prezinta pe Ioan Botezatorul cu imbracaminte din peri de camila si cingatoare de piele imprejurul mijlocului sau. De altfel, aceasta descriere este recomandata si in ‘Erminia picturii bizantine’ a lui Dionisie din Furna pentru pictarea icoanei sfantului. ‘Minunat si neobisnuit lucru era sa vezi atata rabdare intr-un trup omenesc! Ioan n-a arat nici pamant, n-a taiat nici brazda, n-a mancat nici painea in sudoarea fetei, ci masa ii era improvizata, imbracamintea mai simpla decat masa, iar locuinta mai usor de gasit decat imbracamintea. N-avea nevoie de acoperis, de pat, de masa, de nimic din toate acestea, ci arata in trupul lui viata ingereasca’, spunea Sfantul Ioan Gura de Aur.In comentariul la Evanghelia dupa Matei, Sfantul Ioan Gura de Aur descrie contextul social din tara Sfanta, la treizeci de ani dupa Nasterea Domnului. Ioan Botezatorul, revenit din pustie, propovaduia si boteza cu botezul pocaintei in apa Iordanului: ‘Viata lui Hristos era umbrita deocamdata si se credea ca ar fi fost ucis odata cu pruncii din Betleem. Chiar daca S-a mai aratat in lume la doisprezece ani, totusi indata a trecut iarasi in umbra. De aceea trebuia ca iesirea Sa in lume sa se faca in chip stralucit, sa aiba inceput maret’. Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste si textele evanghelistilor ce relateaza momentul Botezului Domnului. Evreii veneau la malul raului Iordan pentru a fi botezati de proorocul Ioan. Judecat in cheia gandirii omenesti, tabloul pare indreptatit: ‘Multi socoteau ca Ioan este mai mare decat Iisus, pe de o parte pentru ca Ioan traise tot timpul in pustie, pentru ca era fiu de arhiereu, pentru ca purta o imbracaminte ca aceea, pentru ca-i chema pe toti la botez si pentru ca s-a nascut dintr-o femeie stearpa, iar pe de alta parte, pentru ca Iisus era nascut de o fata sarmana – ca nu era cunoscuta inca de toti nasterea din Fecioara -, pentru ca locuise in casa, pentru ca traise la un loc cu toti oamenii, pentru ca purta haine la fel cu toti ceilalti. il socoteau mai mic decat Ioan si pentru ca nu stiau inca nimic de tainele mari ale lui Hristos. S-a mai intamplat apoi sa mai fie si botezat de Ioan, fapt care le intarea si mai mult banuiala, chiar daca n-ar fi fost nici una din pricinile de mai sus. Gandeau, deci, ca si Hristos este unul din cei multi. Ca isi spuneau: N-ar fi venit la botez odata cu toti oamenii, daca n-ar fi fost ca unul din ei; Ioan este, deci, mai mare decat El si cu mult mai minunat’. Pana la varsta de 30 de ani despre Mantuitorul Hristos stim numai ca a primit randuiala iudaica de a fi taiat imprejur, a fost prezentat la templu si a talcuit Scriptura Vechiului Testament in templu, pe cand era de 12 ani. Asadar, necunoasterea evreilor nu era din ignoranta, ci era un fapt firesc, intrucat Iisus dusese viata de om simplu, ajutand pe Dreptul Iosif in ale tamplariei. in Evanghelia dupa Ioan, chiar Sfantul Ioan Botezatorul lamureste ca nici macar el nu-L cunostea pe Mantuitorul (‘Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era, si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa’, Ioan 1, 30-1). Cel din urma prooroc al Domnului stia numai semnele ce se vor arata atunci cand Acesta va veni la el sa fie botezat (‘si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant’, Ioan 1, 33).De aceea, s-a auzit glas din ceruri marturisindu-L: ‘Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit’ (Matei 3, 17). Iar pentru ca epifania sa fie deplina, Sfantul Ioan Gura de Aur arata cum se risipeste orice urma de indoiala: ‘Pentru ca glasul care a spus: Acesta este Fiul Meu cel iubit, parea multora mai potrivit lui Ioan decat lui Iisus – ca glasul din cer n-a spus: Acesta, Care Se boteaza, ci numai: Acesta, asa ca fiecare din cei ce au auzit au banuit ca glasul a fost mai degraba despre cel ce boteaza decat despre cel botezat si din pricina vredniciei Botezatorului, dar si din pricina tuturor celor spuse – a venit Duhul in chip de porumbel, atragand glasul catre Iisus si facand tuturor cunoscut ca Acesta a fost spus nu despre Ioan care boteza, ci despre Iisus Care Se boteza’. (Articol publicat in „Ziarul Lumina” din data de 7 ianuarie 2012)Botezul Domnului innoieste bucuria Botezului nostruBiserica noastra a sarbatorit ieri, 6 ianuarie 2013, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos in raul Iordan. La Catedrala patriarhala, Sfanta Liturghie a fost savarsita de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi. Preafericirea Sa a oficiat afara slujba Aghesmei Mari si i-a binecuvantat pe credinciosii prezenti in numar mare la aceasta sarbatoare, informeaza Ziarul Lumina.Sarbatoarea Botezului Domnului a adunat si anul acesta pe Colina Patriarhiei sute de oameni care au venit pentru a primi binecuvantarea Iordanului si pentru a lua acasa Agheasma Mare. in cuvantul de invatatura rostit la Sfanta Liturghie, Patriarhul Romaniei a explicat invataturile duhovnicesti care se desprind din Evanghelia care s-a citit, evidentiind importanta lor pentru viata Bisericii si a fiecarui credincios. Preafericirea Sa a aratat ca sarbatoarea Botezului Domnului, numita in traditie Boboteaza, se mai numeste si Epifanie, intrucat constituie momentul in care Domnul Hristos S-a aratat in public, dar si Teofanie, pentru ca la Botezul Sau in Iordan S-a aratat Dumnezeu Cel in Treime. Cu alte cuvinte, S-a aratat nu doar Fiul lui Dumnezeu intrupat, ci si celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Tatal marturisind ca Cel Care Se boteaza nu este fiul lui Iosif din Nazaret, ci Fiul vesnic al Tatalui ceresc; si Duhul Sfant, in chip de porumbel, adeverind ceea ce spune Tatal si confirmand ca omul pe care L-a botezat Sfantul Ioan Botezatorul nu este un simplu om, ci este Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut Om pentru mantuirea oamenilor. Aceasta taina a aratarii Sfintei Treimi ne arata si insemnatatea Botezului Domnului ca temelie pentru Botezul crestin care se savarseste in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, tocmai pentru ca la Botezul Domnului in Iordan au fost prezenti nu numai Fiul, ci si Tatal si Duhul Sfant. Patriarhul Bisericii noastre a mai explicat ca Hristos, fiind fara de pacat, S-a botezat cu Botezul lui Ioan care era un botez al pocaintei, fiind doar o pregatire pentru Botezul crestin, o constientizare a nevoii de constientizare a pacatoseniei omului, a nevoii de a primi iertarea pacatului si de a schimba viata din viata pacatoasa in viata sfanta potrivit voii lui Dumnezeu. Sfantul Vasile cel Mare spune ca Botezul lui Ioan era inceputul Botezului crestin, iar Botezul crestin este desavarsirea botezului pocaintei pe care l-a practicat Sfantul Ioan Botezatorul. Harul nu se dadea prin Botezul lui Ioan, ci doar inceputul iertarii pacatelor, ca o constientizare a nevoii iertarii pacatelor. Harul s-a dat prin Hristos. Dupa invierea Sa din morti, Hristos daruieste Apostolilor Duh Sfant ca sa ierte pacatele, insa Botezul nu se savarseste decat dupa Pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli la Rusalii. Cu alte cuvinte, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos nu este simplu botez in apa, ci este Botez cu apa si cu Duh Sfant. Apa arata nevoia de curatire a trupului si a sufletului, dar aceasta se face in mod nevazut prin lucrarea Duhului Sfant. De aceea, Botezul Domnului este temelia Botezului crestin . Harul lui Dumnezeu, liantul adevarat al unitatii Praznicul Botezului Domnului si gustarea Aghesmei Mari ne aduc aminte si de propriul Botez, intrucat se innoieste in interiorul nostru bucuria de a fi botezati, de a fi crestini. De asemenea, acest praznic ne aduce aminte si de increstinarea poporului nostru roman, lucrare inceputa de Sfantul Apostol Andrei si continuata secole mai tarziu de misionari din Rasarit in timpul Sfintilor imparati Constantin si mama sa Elena, care au construit bazilici pe teritoriul Daciei, sau in timpul Sfantului Vasile cel Mare, care a trimis rude, sau de Sfantul Ioan Gura de Aur. Aceste fapte au fost esentiale, intrucat, in timpul increstinarii Daciei, aceasta suferea si preschimbarile nasterii unui nou popor, din daci si romani. Suntem un popor crestin care a fost botezat lent, spre a intampina cu rabdare vijeliile istoriei. Asa au trecut popoare migratoare, navalitoare, precum gotii, gepizii, hunii, avarii, pecenegii, cumanii, turcii si tatarii. Toate aceste populatii necrestine, violente, care au trecut peste teritoriul tarii noastre, nu au reusit sa dezradacineze taina Botezului, a Crucii si invierii lui Hristos din viata poporului roman. Cand suntem un popor crestin majoritar, aceasta este o binecuvantare si o bucurie, insa si o mare responsabilitate. Traim intr-o vreme in care indiferenta, nepasarea, individualismul si egoismul au crescut foarte mult. Se slabeste unitatea familiei, unitatea din viata sociala, unitatea intre popoare, pentru ca liantul adevarat este harul lui Dumnezeu care trebuie cerut in rugaciune si sustinut prin fapte bune. Pe stema tarii noastre, vulturul nu sta pe o stanca si nici pe o creanga, ci se inalta in lumina spre cer, purtand crucea in plisc, aratand ca suntem un popor purtator de cruce, dar si de speranta invierii , a aratat Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Agheasma Mare se ia opt zile la rand, dimineata, mai inainte de a consuma vreun aliment, inclusiv anafura, sau a bea ceva. Aceasta se gusta opt zile, intrucat, dupa cum a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, noi, prin Botez, suntem indreptati spre viata vesnica, in iubirea, lumina, binecuvantarea si pacea Sfintei Treimi. Opt este cifra vesniciei in intelesul duhovnicesc al Parintilor Bisericii. Aceasta inseamna ca binecuvantarea primita prin Botez si prin Agheasma Mare este o binecuvantare care nu priveste doar viata pamanteasca, sa ne fie bine aici pe pamant, sa putem lupta si sa fim biruitori, ci este o binecuvantare ca arvuna a bucuriei din imparatia Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh .