Simona Amanar – viata unei campioane

Simona
Amanar este una dintre cele mai valoroase gimnaste ale Romaniei, cu un
palmares de 17 medalii olimpice si mondiale. Din 2007, Simona face
parte din galeria marilor nume ale gimnasticii mondiale, fiind admisa
in Hall of Fame.In prezent, Simona Amanar Tabara locuieste la
Timisoara, impreuna cu sotul si baietelul ei in varsta de 6 ani. Fosta
gimnasta ocupa functia de vicepresedinte al Federatiei Romane de
Gimastica si, in paralel, de cadru universitar la Facultatea de Vest
din Timisoara. Pentru ca ii plac foarte mult copiii, Simona lucreaza si
la o gradinita particulara.Eleonora Boghian a intalnit-o pe Simona
Amanar Tabara la Constanta, acolo unde au povestit despre “copilul
Simona Amanar”, despre “mamica Simona Amanar”, despre planuri de viitor
si despre gimnastica romaneasca la timpul prezent.Rep: De ce ai ales gimnastica?-Eram
foarte mica, cei care au ales acest sport au fost parintii, modelul lor
fiind Nadia Comaneci. Mama a iubit foarte mult gimnastica, iar la
vremea aceea a spus de ce nu sa incerce si cu mine! Mai tarziu, nu ne-a
parut rau nici mie, nici lor.Rep: Care a fost cel mai frumos moment din intreaga cariera de gimnasta?Cel
mai frumos moment a fost cand am luat medalia olimpica in ‘96 la
sarituri (Jocurile Olimpice de la Atlanta – n.r.). A urmat Sydney, cred
ca toata lumea isi aminteste acel podium de trei pentru Romania, care a
facut istorie.Apoi, dupa ce m-am lasat de gimnastica in perioada
2000-2001, am primit trofeul World Sport Awards, un fel de Oscar in
sport, pentru cea mai buna gimnasta din lume la sectiunea Open. Sunt a
doua romanca dupa Nadia Comaneci care are acest trofeu.Un alt
moment minunat s-a petrecut in mai anul trecut, cand am fost inclusa in
Hall of Fame, alaturi de Nadia Comaneci si alte nume ale gimnasticii
mondiale. Pentru mine a fost ceva deosebit, poate cel mai frumos moment
din viata mea. As aminti si un eveniment recent care s-a petrecut la
sfarsitul lunii iulie 2008: Casa Campionilor mi-a inmanat trofeul
“Campioni de legenda. A fost un moment important din viata mea, un
moment care demonstreaza ca inca nu am fost uitata nici de cei dragi,
nici de oamenii importanti din lumea sportului.Rep: Cu ce gand ti-ai incheiat cariera?Am
ramas in continuare alaturi de gimnastica ca vicepresedinte al
Federatiei Romane de Gimnastica, in prezent ne ocupam de organizarea
concursurilor de gimnastica din tara, in special cele din Timisoara.
Sunt in continuare alaturi de fete, pentru ca stiu ce inseamna sa fii
gimnasta, ce inseamna sa practici un sport de performanta. De cate ori
am ocazia merg la Deva sa le vad, sa le incurajez, sa fiu alaturi de
ele. Imi doresc sa fac mai mult, si incerc sa le incurajez cam cum as
fi dorit eu pe vremea aceea sa fiu incurajata.Rep: Cum vezi gimnastica romaneasca in acest moment?Sunt
optimista. Pe vremea mea, cand plecam la competitii, fie ca era vorba
de un Campionat Mondial sau de Jocurile Olimpice, de fiecare data am
pornit cu fruntea sus, optimisti si cu gandul sa castigam. Exact de
asta avem nevoie : sa castigam, sa plecam cu fruntea sus, sa fim
increzatori. Daca iti faci treaba, poti castiga!Continuarea o puteti citi AICI