Statele Unite si euforia vizelor

Ce cred eu ca ar trebui sa stie castigatorii de la Loteria Vizelor si … de regula, nu afla decat atunci cand ajung aici? Eu cred ca un om este cu adevarat liber atunci cand isi ia viata in propriile maini, atunci cand isi urmeaza visele si cred ca e ste lipsit de orizont acela care alege sa “taie din vise”, in loc sa lupte pentru a reusi.Admir si respect acei oameni care au vise si le transpun in obiective in viata asta, dar mai ales pe aceia care reusesc sa le transforme in pasi, au puterea si rabdarea sa urmeze acei pasi si reusesc sa-si vada visele cu ochii intr-o zi.In momentul in care castiga la Loteria Vizelor, multi romani isi dau seama ca vor pasi intr-o alta viata. Sunt constienti ca totul se va schimba radical si cred ca majoritatea asociaza asta cu ideea de mai bine. Dupa ce le trece putin euforia, incep sa se pregateasca de plecare, vand tot ce reusesc, impart ce nu pot vinde, fac mese festive cu rudele, promit ca vor tine legatura cu cei ramasi acasa, ca vor veni des in Romania si cate si mai cate … In cele din urma, fac toti acelasi lucru. Pleaca de acasa cu doua geamantane de perosoana si un bagaj de mana in care pun ce li se pare lor ca ar fi important sa transporte in noua viata .Odata ajunsi aici, constata ca trebuie sa inceapa viata de la lingura si furculita Cei mai multi incep sa regrete ce au avut acasa si aici nu au sau trebuie sa cumpere din nou. Banii cu care vin ei aici ca emigranti sunt foarte multi si pentru americanii nascuti aici (de obicei, castigatorii la loterie au banii de pe casele vandute in Romania, masini, alte bunuri si economii). Doar ca… banii se termina repede cand nu stii ce sa faci cu ei. Si in plus, aici trebuie sa stii engleza!!! Poti fi un foarte bun profesionist, n-ai pe nimeni care sa te recomande. Poate ca acasa ai fost foarte bun in meseria ta, dar aici… nimeni nu stie cine esti tu. Esti singur printre straini si trebuie sa-ti croiesti un drum si un “american history”. Cui ii pasa ca ai absolvit UBB sau ASE sau mai stiu eu ce in Romania si ai fost sef de promotie???Nu ai nici un amic care sa fie director de firma sau sa aiba “relatii, cunostinte, pile” sa-ti poata da un sfat, o sugestie, o recomandare … Esti pe cont propriu, porti un razboi cu tine insuti. Trebuie sa-ti gasesti un serviciu bun si asta repede, pana nu se termina banii de acasa. Din banii de acasa oricum ai consumat deja si te doare sufletul ca a trebuit sa-ti iei vesela din faianta si acasa aveai din portelan, sau sa cumperi prosoape de baie, aspirator, filtru de cafea si cate si mai cate… pe care le aveai acasa si erau mult mai bune (dau exemple, poate fi orice altceva pe care cheltuiesti bani).Toate astea iti taie din avant, iti distrug putin cate putin elanul. Pana la urma incepi sa tai din pretentii, parca. Si ce daca esti inginer acasa, o sa fi aici muncitor pe santier o vreme. Sau sofer la pizzerie sau vanzatoare la magazin, ce conteaza? Intre timp, iti propui sa faci si scoala de limba si sa-ti echivalezi studiile, eventual sa le termini sau sa le imbunatatesti. De aici incolo incepe lupta cea mare. Unii isi iau doua servicii si nu mai au timp de scoala de limba sau alte studii, altii pierd contactul cu meseria lor si-n cativa ani nu mai au curajul sa mearga sa-si dea un master sau alte exemene … adica incep sa taie din vise. Si cu timpul se obisnuiesc asa, isi spun ca e suficient cat au, ca acasa oricum nu stie nimeni ce fac ei, cu ce se ocupa, bani sa iasa!Exista, desigur si ceilalti, cei care fac eforturi teribile si reusesc. In primii 3-4 ani lucreaza in draci, fac scoli, isi cumpara case si masini, platesc rate substantiale, dorm 5-6 ore/noapte, lucreaza sambete si duminici, lupta pentru o viata mai buna. Cu putin noroc, ei confirma, isi fac o reputatie buna si avanseaza in firmele in care lucreaza sau isi gasesc cu timpul un serviciu mai bun si mai bine platit.Copii lor au o sansa reala sa duca o viata mai buna aici decat acasa in Romania. Fac scoala in limba engleza, relationeaza cu copiii nascuti aici, se integreaza in colectivitati, iar copiii, se stie, se adapteaza mai usor. Si daca tot a venit vorba, doua cuvinte despre scoala americana. Avem o idee preconceputa despre ea, noi, romanii … cum bine remarcase si posho. Diferenta majora dintre scoala americana si cea romaneasca este flexibilitatea si faptul ca ei pun accent pe cu totul alte valori decat noi. Daca un copil de 7 ani are aptitudini artisctice, spre exemplu, merge la ora de arte la clasa a 4-a si daca acelasi copil nu stie matematica, nu-i place si nu se descurca, face matematica la clasa 1. Acelasi copil poate fi intr-un an scolar in 3-4 clase diferite. Ei nu-si propun sa scoata “genii” din toti copiii, ci trateaza fiecare individ in parte dupa aptitudinile si posibilitatile lui mentale. Scoala americana dezvolta abilitati, invata oamenii sa-si puna in valoare calitatile si sa-si estompeze defectele.Copiii mici, prescolari si scolari din clasele mici, invata intr-un fel de joaca continua, foarte multe lucruri practice: la ce se folosesc si cum se folosesc anumite instrumente, cum functioneaza un fax, cum se foloseste un walkman, o telecomanda, un telefon celular, cum se foloseste un bancomat, cum se scrie un CEC, unde te adresezi daca ai nevoie de … cum procedezi in cazul in care … foarte multe lucruri practice, care folosesc in viata, indiferent ce profesie vei avea. Invata sa planteze pomi, sa ingrijeasca animale de casa, flori, sa pastreze curatenia, sa gandeasca pozitiv. Copiii invata valorile umane – altruism, cinste, adevar, incredere, optimism, comunicare etc.De ce-i blamam? Pentru ca multi dintre ei nu au fost pasionati de geografie si habar n-au ca Romania se afla in Europa? Ne consideram superiori pentru ca scoala romaneasca ne-a obligat sa invatam aceste lucruri si pe ei nu? Si daca ar sti, la ce le-ar fi de folos? Aceasta este gandirea tipica americana, una extrem de practica. Si inca o data dau dreptate lui posho care scria undeva ca in America exista scoli excelente, unele de renume mondial. Cum altfel va explicati multimea de inventii si inovatii, premii Nobel, medalii olimpice si alte realizari ale acestei tari? Am venit noi romanii sau alti emigranti sa-i invatam toate astea? Si sa nu uitam ca ei au doar istorie moderna, n-au radacini adanci dar au valori.Nu intentionez sa-i ridic in slavi pe americani, nici sa-i blamez, vreau doar sa fiu obiectiva si “sa dam Cezarului ce este al Cezarului”.