Student roman in strainatate – Afla povestea unei tinere studente la Bruxelles

Se spune ca studentia este cea mai frumoasa perioada din viata unui om. Petrecuta in strainatate, viata de student ar trebui sa fie la superlativ. Nu este intotdeauna asa.

quot;In sase luni nu am mancat nicio nbsp;felie de paine pentru ca era prea scumpa pentru mine. quot;, scrie o studenta de la Bruxelles, intr-o scrisoare emotionanta pe care o redam mai jos. nbsp;

nbsp;

quot;Numele meu este Adriana O. Am 26 de ani si sunt studenta nbsp;masteranda la Bruxelles, in cadrul Hogeschool Universiteti Brussel, nbsp;specializarea – International Business Economics and Management. Am nbsp;venit la Bruxelles in septembrie 2009 din dorinta de a obtine o nbsp;diploma de Master in strainatate, pe care o consideram si o consider nbsp;in continuare mai valoroasa decat o diploma emisa de Sistemul de nbsp;Invatamant Romanesc. Inainte de a ajunge aici am lucrat ca traducatoare/interpreta pentru o firma, la sediul nbsp;central care se afla chiar in orasul meu natal- Targu-Mures. A fost o nbsp;perioada pe care mi-o voi aduce aminte cu drag tot restul vietii. nbsp;Acolo am inceput sa inteleg importanta cunostiintelor in domeniul nbsp;afacerilor si managementului, asadar m-am gandit sa imi gasesc un al nbsp;doilea program de Master, de data aceasta in strainatate. Am gasit pe nbsp;internet informatii despre mai multe programe de Master in dar pentru nbsp;ca ma incadram intr-un buget restrans, am ales Universitatea HUB. nbsp;Costul unui an de studiu este de aproximativ 560 de EUR, iar universitatea are mai multe specializari, atat pentru cei care au nbsp;terminat un profil economic, cat si pentru cei care nu studiasera nbsp;economie si management. Pentru ca sunt absolventa de Engleza si Istorie si facusem un alt master in Romania in domeniul Managementului nbsp;Resurselor Umane, m-am decis sa aprofundez cunostiintele acaparate in nbsp;urma primului master si sa invat si alte branse ale managementului.

Pentru ca in 2009 criza economica a lovit foarte tare economia nbsp;romaneasca si am asistat la asa numitul ‘credit crunch’, acest fenomen nbsp;a inghetat pur si simplu toate posibilitatile de a obtine un credit nbsp;pentru finantarea studiilor mele in strainatate. Fiind inca angajata, am recurs la un credit de nevoi personale in valoare de 2500 de EUR. nbsp;Impreuna cu economiile mele si cu bani imprumutati de la o ruda nbsp;apropiata am pornit spre necunoscut, cu 2 valize si 4000 de EUR in nbsp;buzunar. Eram impreuna cu o prietena, si ea din Tg-Mures. La inceput nbsp;am fost fascinata de civilizatia pe care am vazut-o desfasurandu-se in nbsp;jurul meu. Respiram aer occidental, vedeam dimineata cum oamenii fac nbsp;jogging in parc langa Comisia Europeana si imi inchipuiam ca voi urma nbsp;si eu acceasi traiectorie in cel putin un an (cat dura Masterul meu).

Mi-am dat seama inca din prima clipa dupa ce am ajuns ca banii pe care nbsp;ii aveam asupra mea nu aveau cum sa tina 1 an de zile. Planul meu era nbsp;sa imi gasesc un job de studenti, sa lucrez in week-end sau sa fac nbsp;babysitting. Orice activitate usoara care sa imi permita sa generez un nbsp;venit indeajuns de mare pentru a-mi plati chiria lunara, care era de nbsp;aproximativ 380 de EUR. M-am lovit de o birocratie de neimaginat. Pe nbsp;site-ul primariei de cartier de care apartineam se specifica ca nbsp;studentii pot obtine cartea de rezident (necesara obtinerii permisului nbsp;de munca pentru a fi luat in considerare pe piata muncii) in 2 luni de zile. In cazul meu a durat 6 luni! 6 luni in care am trimis zeci de nbsp;scrisori de intentie la diferite stagii si birouri de traduceri sau nbsp;scoli de limba engleza. Devenisem foarte stresata si ingrijorata cu nbsp;situatia mea materiala. Banii se scurgeau cum vedeai cu ochii. Imi nbsp;facusem niste calcule, vroiam sa imi prelungesc putinii bani pe care nbsp;ii aveam pentru cat mai mult timp, astfel incat imi alocasem 10 EUR nbsp;pentru mancare pe saptamana. Nu cumparam nimic in afara de mancare si nbsp;plateam chiria pentru luna in curs. Stresul continuu m-a facut sa am nbsp;probleme de concetrare la scoala. In 6 luni de zile nu am mancat nicio nbsp;felie de paine pentru ca era prea scumpa pentru mine. In decembrie am nbsp;ajuns intr-o stare critica. Banii nu imi mai ajungeau decat pana in nbsp;ianuarie, cand incepea sesiunea de examene. In astfel de conditii am nbsp;fost nevoita sa renunt la postul meu de traducator pentru a fi luata in considerare pentru pachetul de plecari volunare. nbsp;In baza faptului ca aveam deja 2 ani de vechime am primit aproximativ 3.000 EUR, bani care pot spune ca mi-au salvat viata si studiile. Surprinzator sau nu, banii au intrat chiar in ziua de Craciun. Am nbsp;plans de fericire!

Am reusit sa supravietuiesc cu acei bani din decembrie si pana in nbsp;iunie. Mai bine de 7 luni. Dupa ce s-a sfarsit si cea de-a doua nbsp;sesiune, epuizata in urma studiului intens si cu doar 100 de euro nbsp;ramasi in contul meu, am inceput sa imi caut disperata de lucru. nbsp;Iesisem de la un examen pentru care invatasem pana la ora 6 dimineata, nbsp;iar exemenul avea loc la ora 8,30. Dupa ce am iesit de acolo, stoarsa nbsp;de energie, am inceput sa intru din restaurant in restaurant si sa imi nbsp;las CV-ul pentru un job de vara. Dupa ce am impartit cateva CV-uri, m-am intors acasa si am inceput sa plang, probabil si pe fond de nbsp;oboseala. A doua zi am fost contactata de un patron de restaurant care nbsp;imi propunea sa merg la restaurant pentru o zi de incercare. Am fost nbsp;foarte fericita! Pentru ca mai aveam un examen de trecut in saptamana nbsp;aceea, l-am anuntat ca voi veni vineri. Cand m-am prezentat la lucru nbsp;am facut cunostiinta cu fetele care lucrau acolo. Printre ele se afla nbsp;si o fata din Republica Moldova. Atmosfera a fost una foarte stricta nbsp;si epuizanta. Dar am facut fata unui program de 8 ore. Am fost platita nbsp;pentru ziua aceea cu 60 de EUR. Nu va pot descrie ce sentiment de nbsp;satisfactie am avut in acel moment, stiind ca am la mine 60 de EUR. nbsp;Apoi am aflat ca am trecut de ziua de proba si ca pot incepe sa lucrez nbsp;full-time. Eram salvata!- imi spuneam eu!

Insa, nu a fost asa. Am constatat ca de fapt programul de lucru era de nbsp;10 ore pe zi in loc de 8, ca nu avea pauza deloc si ca eram platiti cu nbsp;7 EUR pe ora. Nu am semnat niciun contract cu dansul. Am fost tratata nbsp;destul de bine la inceput de catre seful meu dar apoi am descoperit ca nbsp;este un om foarte agresiv si care isi pierdea cumpatul foarte repede. nbsp;De multe ori ieseam de la lucru plangand si imi aduceam aminte de nbsp;perioada in care am lucrat ca traducator. Clientii se comportau destul nbsp;de rau cu noi si atunci cand nu ne ridicam asteptarilor sale, patronul nbsp;ne jignea. Nu am fost agresata fizic, dar s-a intamplat ca intr-un nbsp;schimb de replici mai agresiv sa ma prinda de brat si sa ma smuceasca. nbsp;Am avut puterea sa strig ca sa inceteze si sa ma lase in pace. Din nbsp;acel moment i-am vazut adevarata fata! Totusi, nu m-am lasat batuta. nbsp;Am continuat sa lucrez doar ca sa imi platesc chiria si sa raman la nbsp;Bruxelles. Nu am reusit sa imi termin disertatia in acel an, astfel nbsp;incat in septembrie 2010 m-am inscris din nou la aceeasi specializare, nbsp;doar pentru a putea sa imi prezint disertatia in anul scolar nbsp;2010-2011. Tot timpul ma gandeam de ce trebuie ca eu, romanca fiind, nbsp;sa muncesc din greu pentru un confort minim pe care occidentalii si-l nbsp;permit cat ai clipi. De ce nu am reusit si eu, ca si restul colegilor nbsp;mei sa termin studiile mai devreme? Cine este vinovat pentru nbsp;situatiile in care studentii romani aflati in strainatate nu au parte nbsp;de niciun fel de sprijin din partea sistemului bancar romanesc, nbsp;bursele acordate pentru strainatate sunt extrem de reduse si se stie nbsp;bine faptul ca doar unii au acces la ele, in timp ce oamenii de rand, nbsp;care chiar doresc sa studieze, trebuie sa infrunte zeci si zeci de nbsp;situatii periculoase, jignitoare si rasiste pentru a se mentine in nbsp;viata pe cont propriu. Mie mi-a fost dat sa le traiesc pe toate. De nbsp;aceea, va rog respectuos sa arati si partea mai putin placuta a nbsp;studentiei in strainatate. Ma intreb, cati oameni simplii isi permit nbsp;sa ajunga sa isi faca studiile in strainatate? Si mai important, odata nbsp;ajuns inapoi in tara, care angajator va aprecia cu adevarat efortul pe nbsp;care l-am depus in acesti doi ani pentru a-mi indeplini visul? quot;.