Targul bucurestean de carte “resusciteaza ” tema comunismului si a calailor sai

Radiografia primilor ani de comunism,straturile terorii si renuntarea la individ, procesele de constiinta sau, dimpotriva, seninatatea prin care fosti generali de Securitate vorbesc despre mecanismul panoptic al unei puteri care a confiscat societatea sunt cateva dintre temele Bookfest, editia 2009. La 20 de ani de la Revolutia din 1989, procesul comunismului este abordat editorial, prin repunerea pe agenda societatii civile a unor teme specifice anilor ’90. Se pare ca de aceasta data, contextul este unul mai permisiv, atat pentru ca timpul scurs permite o raportare mai critica si poate mai putin empatica la trecutul comunist, cat si pentru ca anul 2009 a insemnat arestarea fostilor generali Stanculescu si Chitac si demararea procesului de predare a dosarelor fostilor ofiteri de securitate din anii ’50 catre CNSAS, anuntata de seful statului. Slujitorii lui Pacepa, fata in fata cu lista rusinii Interviul realizat de jurnalista Lucia Hossu Longin cu generalul Ion Pacepa, o aparitie-vedeta a editurii Humanitas, pe langa valoarea de document fara de care tenebrele istoriei nu pot fi recuperate, aduce un plus de intelegere a mecanismului prin care totalitarismul s-a putut instaura in Romania. Un calcul rece al fostului general de Securitate arata ca cel putin un roman din 15 slujea regimul, la sfarsitul anilor ’70, ceea ce inseamna ca, cel putin la fel de tehnic ca si calculul generalului, o parte consistenta a societatii fusese convinsa, intr-un fel sau altul, sa devina complice al terorii. Intr-un registru istoric si lucid, aproape ca nu mai conteaza mecanismul de persuadare, care mergea, dupa cum stim, de la specularea tarelor omenesti- invidie, ambitie, oportunism- pana la cele mai crunte torturi, pentru ca, indiferent cum s-a ajuns aici, societatea s-a impregnat de un rau care nu poate fi inlaturat prin simpla schimbare de regim politic. Supusa statului vreme de 45 de ani, societatea romaneasca a avut dificila misiune de a se deveni independenta si de a-si crea propriile mecanisme democratice si, cu o miza mult mai mare, propria comunitate de cetateni . Cum si de ce am devenit simpli pioni ai terorii este o intrebare pe care nu si-o pune, retrospectiv, nici Virgil Ierunca, in volumul Antologia rusinii , o colectie de date sintetizate din presa vremii de cercetatorii Institutului pentru memoria exilului, lansata la Bookfest. Chiar si fara aceasta intrebare, lista lui Ierunca reuseste sa explice cum de a fost posibil comunismul in Romania: cu asentimentul si ajutorul celor care, marunti sau personalitati, au intrat in logica rasturnata a dictaturii prin pervertirea ultimului nivel al decentei, limbajul. Prostituarea cuvintelor, fie ca s-a produs prin uniformizarea prin sabloane sau prin dubla rafinare a mizeriei, a reusit sa faca pana si din libertatea cuvantului un non-sens. Fara elogiatorii de serviciu, sustin coordonatorii volumului, regimul Ceusescu nu ar fi rezistat aproape o jumatate de secol, pentru ca asentimentul dat de oameni a functionat ca o legitimare sociala a dictaturii. Nume mari sunt alaturate simplilor semnatari: Amza Pellea, Radu Beligan, Zoe Busulenga, Augustin Doinas sau Nichita Stanescu. Niciunul dintre cei incriminati de Ierunca nu a fost omis din volum, chiar daca, spun bland editorii, pacatul unora ar putea fi mai mic decat opera lor, cum este cazul poetului Nichita Stanescu. Delatiunile din dosar, fata in fata cu disidentul convertit Sever denuntator al comunismului si membru al sindicatului polonez Solidaritatea, Adam Michnik si-a prezentat la targul bucurestean de carte ultimul titlu, Marturisirile unui disident convertit , din postura unei relaxari epistemologice, a carei miza nu este impacarea, fie si critica, cu trecutul, sau nu doar asta, ci si intelegerea ca raportarea agresiva la comunism risca sa ia chipul unui nou totalitarim . Pana si atitudinea absolutist-critica fata de bolsevism se poate transforma, la randul ei, intr-un anti-comunism cu fata bolsevica , a avertizat Michnik, pentru care democratia nu este virtuoasa in sine, pentru simplul motiv ca orice ideologie care-l obliga pe om sa fie fericit duce la lagarele de concentrare . Nici macar intrebarea daca este mai bine acum, la doua decenii de la caderea comunismului, nu-si are sens, spune Michnik, pentru ca istoria ne invata ca nu exista nici retete, nici adevaruri ultime care sa se conjuge cu libertatea. Daca lustratia nu-si mai are sens, in sensul unei pedepsiri a celor vinovati, prezentarea goala a faptelor recupereaza memoria sociala, prezentand generatiei actuale mecanismul prin care individul era urmarit de zeci de ochi, fara a sti de unde va veni delatiunea, aidoma sistemului de supraveghere a lui Bentham. Dosarul de Securitate al lui Constantin Noica reuneste notele informative, tradarile si, in ultima instanta, da o cheie a intelegerii omului nou pe care comunismul avea ambitia de a-l raspandi in societate, dar si a absurditatii regimului. Parabola fiului risipitor, una dintre temele nicasiene, devine pacat capitalist in ochii unuia dintre turnatori , care semneaza cu numele de cod Cristian, nimeni altul decat Octavian Chetan, asa cum aflam din prefata cartii. Generalul Ioan Talpes, fost director al SIE a deschis si el cutia marturiilor din vechiul regim, lansand cartea In umbra marelui Hidalgo , la standul editurii Vivaldi. Volumul Istoria comunismului din Romania: documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965)”, aparut sub egida Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania intregeste lista cartilor despre comunism prezentate la Bookfest.