Zilele Bucurestiului – sarbatoarea tuturor

De la acorduri lautaresti si refrene populare, la clasica si rock, bucurestenii au avut parte, pe gratis, de toate genurile muzicale, in sambata care a tinut Capitala treaza pana tarziu, in noapte, cu ocazia “Zilelor Bucurestiului”.Inainte de apus, centrul orasului este furnicar. Fara un calendar la indemana, se poate lesne spune ca e Revelionul. Mii de oameni pe strazi, cafenele si restaurante pline, masini in coloana pe strazile fara restrictii de circulatie si, peste toate astea, parfum de sarbatoare. Bucurestiul implineste 459 de ani si face cinste cu muzica si distractie.Putin dupa ora 19.00, la intersectia Lipscanilor cu Smardan, n-ai loc sa arunci un ac. Canta Nelu Ploiesteanu si toata lumea spune stop promenadei ca sa asculte “de-ale noastre”. Mainile lautarilor fac minuni pe acordeon si tambal, iar maestrul de la microfon onoreaza asistenta cu potpuriuri fara escala de “La Chilian-n port” pana hat, departe, in padurea Bradului, unde “Radu mamii” joaca v-ati ascuns cu potera. In asistenta, tinerii danseaza si chiuie. Pe scena, Ploiesteanu nu-si uita prietenul, marele Stefan Iordache, cu gandul la care fredoneaza “Da-mi, Doamne, o libertate la casuta mea…”, unul dintre refrenele preferate ale actorului disparut.O suta de metri mai incolo, in fata Bancii Nationale, concert de gala. Se canta clasica, iar musafirii aflati pe locurile V.I.P. sunt toti la patru ace. “Uite-l pe Oprescu in primu’ rand! De, sta langa Iliescu…Da’ acela de langa ei, trei scaune mai incolo, nu e ministrul de la Lucrari Publice? Borbely?”, face rapid “inventarul” un pensionar. Independent de buletinele oaspetilor cu notorietate, media de varsta a publicului e, oricum, destul de ridicata. Grupurile de tineri sunt doar in trecere, cu ochii pe ceas, sa nu piarda marele show al zilei, concertul Bryan Adams.La zece seara, parcul Izvor e o mare de oameni. Iar canadianul consacrat pe coloana sonora pentru “Robin Hood” e punctual la intalnirea cu bucurestenii. Incalzirea publicului e deja facuta, dupa ce pe scena au fost Mandinga si orchestra lui Horia Brenciu, acum e timpul pentru rock. Si rock-ul incepe in forta, cu un Adams in mare forma, cald si glumet. “Sa facem cu mana la elicopter. Probabil ca e primarul”, se amuza el impreuna cu asistenta, cu ochii la zburatorul Jandarmeriei, care survoleaza parcul. Intre doua piese alerte, canadianul nu uita nici de indragostitii care il stiu doar dupa balade si le canta acestora de dor. Mai intai “Please forgive me”, apoi “Everything I do”, si toata lumea e multumita, inclusiv nostalgicii anilor hippie, pentru care chitarile sunt puse iar sa muncească, la “Summer of ’69”. Catre final, o invitatie-surpriza. Adams cheama o admiratoare din public sa cante impreuna “Baby when you’re gone”. Cu emotiile de rigoare din directia debutantei, experimentul reuseste, iar asta mai ales spre satisfactia “solistei”, care ramane si cu amintirea ca si-a imbratisat idolul, in public. Martori la asta – miile de bucuresteni ramasi, la randul lor, cu amintirea unui concert care i-a făcut sa lase deoparte gandul ca luni, dupa sarbatoare, se intorc iarasi la serviciu, la scoala sau pe unde or mai avea ei treaba.