Zodiac Travel: Adriana Trandafir a vazut toata lumea, mai putin Japonia si Antarctica

Important in viata nu este ce vezi, ci cu ce ramai dupa ce vezi si mai zic faptul ca o tara nu o cunosti stand la un hotel cu multe stele, ci cunoscandu-i oamenii, cultura, obiceiurile, citind si invatand din ceea ce vezi. Important pentru un om este sa aiba o calatorie prin viata si dincolo de ea cu mintea deschisa si cu sufletul luminat…Zodiac Travel: Pentru ca vorbim despre calatorii si nu neaparat despre vacante, trebuie sa spunem ca acest interviu este inregistrat in timpul unei calatorii-turneu.Adriana Trandafir: Toata viata mea a fost o calatorie in sensul ca daca ii multumesc lui Dumnezeu – si am sa-i multumesc pentru multe – este pentru faptul ca datorita meseriei am vazut aproape toata lumea, mai putin Japonia, Antarctica si alte cateva locuri…Dar sa stii, important in viata nu este ce vezi, ci cu ce ramai dupa ce vezi si mai zic faptul ca o tara nu o cunosti stand la un hotel cu multe stele, ci cunoscandu-i oamenii, cultura, obiceiurile, citind si invatand din ceea ce vezi.ZT: Calatoriile profesionale te ajuta mai mult sa intelegi?AT: Sa stii ca au un revers pe care nu-l doresc nimanui in sensul ca toata lumea zice “ce bine e de tine, pleci intr-un turneu – este exceptional!”, dar nu-i chiar asa: in turneu vedem aeroportul, microbuzul, motelul, te duci in orasul in care joci, bagaje, pune decorul, spectacolul, autostrada, iar motelul si asa mai departe. In schimb, avem o meserie in care, daca in turneu este armonie si suntem ca intr-o familie, poate fi placut oricand iar Dumnezeu mi-a facut un mare cadou dandu-mi doar colective de actori si prieteni cu care m-am simtit foarte bine, intr-o armonie perfecta.ZT: In ce turneu sunteti acum?AT: Sunt cu Teatrul Tanase la Festivalul Teatrelor Lirice, acum mergem la Galati, dar eu sunt intr-un turneu continuu pentru ca am zilele astea o premiera, maine joc la Constanta, duminica la Bucuresti, luni ma intorc la Galati. De ziua mea mea (26 aprilie n.r.) am jucat acasa, in Arges, la Pitesti, unde am avut parte de o “excursie in timp”, o reintalnire cu prieteni din gradinita, scoala si liceu si unde am sarbatorit 35 de ani de la terminarea liceului.ZT: Cred ca de cele mai multe ori v-ati petrecut ziua de nastere pe scena…AT: Pe scena – bineinteles – si sa-ti spun ceva: e mare lucru ca artistul sa se simta iubit in timpul vietii, ca degeaba esti pretuit dupa moarte. Eu sunt iubita si simt o mare bucurie…ZT: Poate fi privit spectacolul de teatru ca o foarte scurta si intensa vacanta…psihica?AT: Nu neaparat vacanta, ci mai degraba o incursiune, e ca o explorare, ca un drum al cunoasterii. Fiecare personaj este un drum. Pentru ca mie imi plac foarte mult oamenii, florile, animalele, daca te uiti in fotografiile calatoriilor mele in Australia, Coreea, Vietnam, Singapore, Turcia, America, ele sunt cu oameni, cu copii, cu flori – nu cu locuri. Stii, atunci cand vezi o constructie nu te gandesti imediat la Dumnezeu, dar cand vezi o floare sau un om sau un animal – lucruri care nu pot fi explicate – atunci te gandesti imediat la El.ZT: Cum reusiti sa strecurati vacantele intr-un program atat de incarcat?AT: In prima parte a carierei mele nu am avut vacante, am muncit tot timpul. Pe urma am impletit utilul cu placutul, adica vacanta cu munca iar in ultima perioada, acum, cand nu stiu cate vacante o sa mai am (rade), ma gandesc din ce in ce mai mult la lucrul asta. Stau si-l intreb cateodata pe sotul meu, Bogdan: “Ce sa ne mai dorim?” iar el spune un lucru foarte frumos: “Imi doresc sa fim din ce in ce mai mult impreuna, noi si copiii”. Iar in nebunia asta a timpurilor – vezi cum e, alergam, ne zbatem – ne gandim din ce in ce mai mult si mai serios la vacante. Uite, deja ne-am luat bilete pentru Turcia, unde mergem in fiecare vara cu Maria-Speranta pentru ca ea este inca mica, are 10 ani.Imi place Turcia, totul este all inclusive acolo, ma relaxez si n-am telefonul deschis si-mi place… si pe urma mai avem si portiuni de viata si de timp in care mergem prin Romania – ca trebuie ca Maria-Speranta si Stefan sa-si cunoasca tara. Pe urma mai avem o vacanta in care vedem o tara mai indepartata, cum a fost in Vietnam. Zic mereu ca trebuie sa vedem acum locurile indepartate pentru ca pe masura ce imbatranim si n-o sa mai avem bani sa ne permitem locurile mai apropiate de casa (rade).Incerc pe cat posibil sa am familia aproape, sa vina si ei cu mine. Uite, pentru ca-i weekend si pentru ca eu sunt plecata tot weekendul asta, sotul meu si Maria-Speranta vin la Galati, apoi mergem impreuna la Constanta, unde am spectacol, apoi ne intoarcem impreuna. Incercam sa fim cat mai mult timp impreuna pentru ca, vezi tu, copiii cresc si-si vor lua zborul spre destinatii necunoscute (rade).Despre mine zic asa: n-am fost un copil bun, n-am fost o mama buna, n-am fost o nora buna, nu cred c-am fost o sotie buna, dar voi fi o bunica exceptionala.De ce? Pentru ca din toate calatoriile astea mi-am facut lazi de zestre cu amintiri pe care pot sa le spun oricand nepotilor mei. Am avut si calatorii de 5 stele, dar sa stii ca sunt genul de om care stie sa calatoreasca si sa se bucure de locurile respective cu foarte putini bani sau aproape deloc. Ma bucur de orice, oricand, pentru ca in viata nu este important ce ai, ci pe cine ai.ZT: Apropo de calatorii si de copiii dvs., ce invata ei dintr-un astfel de stil de viata? Le deschide apetitul pentru cunoastere? Ii invata anumite lectii?AT: Sigur ca da! Diferenta intre copiii mei este de 10 ani, practic sunt din 2 generatii diferite, insa sunt sigura ca cei 7 ani de acasa si statul aproape de ei au avut un rost. Copiii mei sunt fericiti pentru ca nu facem excursii pentru shopping. Cel mai important pentru mine este sa ma documentez si sa-i invat multe lucruri – cum a fost, de exemplu, la Oslo: am descoperit orasul impreuna si am invatat cu ei despre fiecare monument sau coltisor pe care am vrut sa-l vedem. Copiilor trebuie sa le deschizi sufletul, mintea si dorinta de a cunoaste si de a sti cat mai multe lucruri.ZT: Cum v-ati promova locurile natale sau tara daca ati fi ghid turistic? Ce ati sfatui un calator strain?AT: Uite, cand am fost in India, toata lumea imi zicea: “o, ai fost in India, dar ce tara plina de mizerie…” dar pe mine nu m-a intrebat nimeni despre lucrurile exceptionale pe care le-am vazut acolo… Oamenii sunt mult mai curiosi daca le zici despre saracie sau lucruri rele. Eu zic asa: daca un om vrea sa cunoasca o tara nestiuta de el, atunci o va vedea exact asa cum isi propune sa o vada.Daca privesti Romania numai prin prisma existentei tiganilor si a copiilor strazii – numai asta o sa vezi, dar daca-ti ridici putin privirea si vezi Muzeul Taranului Roman, Muzeul Satului, si cunosti despre Eminescu si vezi Ateneul Roman si cunosti oameni si le intelegi mentalitatea – asta o sa si vezi. Pune un strain sa deguste din bucatele noastre si sa stea intr-o casa sanatoasa de taran roman – ei, sa stii ca isi schimba imediat in bine parerea despre Romania.Iti dau un exemplu: sotul meu a facut niste cursuri la Londra si a stat in camera cu un grec scolit la New York. Ei, cand a aflat ca sta cu un roman, grecul a fost foarte deranjat si a cerut sa fie schimbat intr-o alta camera. Nu s-a putut si a trebuit sa stea cu Bogdan; dupa ce l-a cunoscut si l-a descoperit pe Bogdan al meu – care este un tip absolut exceptional – si prin el tara noastra, grecul a devenit foarte interesat sa cunoasca Romania, tara despre care auzise numai de rau.A putut sa vina in Romania doar 3 zile si-am hotarat ca-n alea 3 zile sa-i schimbam total parerea. I-am facut o zi de Bucuresti in care a vazut Ateneul, a mancat la Caru’ cu bere, i-am explicat ce inseamna Stavropoleos, l-am dus peste tot…I-am aratat pana si Ferentariul ca sa vada diferenta. A doua zi l-am dus la Brasov, la Sinaia, a vazut Castelul Peles, Pelisorul, am dormit la Bran – si nu in conditii de super stele, nu, nu – am mancat cu el bucate traditionale, n-am vrut sa cosmetizam Romania, am zis sa o vada asa cum e. Pe urma l-am dus la Tulcea si in Delta Dunarii iar la sfarsit, la plecare, i-am facut cadou o icoana. A plecat plangand si am ramas prieteni pe viata. A zis ca daca e sa-si faca luna de miere, aici o va face, in Romania. Si n-am apucat sa-l ducem in Maramures si-n multe alte locuri minunate din tara asta…N-ai nevoie de mult timp sa cunosti niste locuri, iti trebuie doar deschidere si dorinta de a vrea sa ti se intample.In Vietnam am fost cazata in cele mai luxoase hoteluri, absolut impecabile. Ei bine, in fiecare seara iesem din resort si mergeam pe strada si mancam cu oamenii obisnuiti, stateam de vorba cu ei – am fost fericita, atat de fericita… Eu sunt un om simplu, sunt Taur cu Capricorn si sunt legata de pamant, de oameni, de flori.Sunt lucruri pe care nu le-am inteles, dar pe urma m-am dus, am mai citit, m-am mai gandit la ele…De exemplu, nu intelegeam de ce, datorita saraciei, oamenii din India au devenit mai smeriti, mai luminati. Oamenii de acolo au relatie speciala cu Cel de Sus si, desi saraci, sunt foarte cinstiti. Uite…am uitat un inel cu diamant intr-un targ, mi-a fost adus si n-au vrut sa accepte nimic in schimb. La noi e invers, saracia ne-a inrait, ne-a facut sa devenim de neimaginat. Acelasi inel mi-a fost furat in tara, dintr-o cabina de la teatru…Sa-ti mai spun o intamplare exceptionala – tot din India. Crosetasem o fata de masa timp de 9 luni si-am uitat-o intr-un parc, nu stiu care parc zic, undeva unde am jucat. Ambasadorul nostru acolo zice ”o sa se gaseasca, stai linistita…” iar mie-mi parea rau de alea 9 luni in care am lucrat la ea. Dupa o luna de zile mi-a venit un pachet la teatru: Adriana Trandafir – Teatrul Odeon – Romania (pe vremea aia eram la Odeon) si mi-a venit inapoi fata de masa, iti dai seama? Si noi spunem despre India ca-i o tara asa si pe dincolo – dar uita-te ce descoperi acolo…Pe de alta parte ma bucur ca romanii ies din tara, ca vad lumea, ca inteleg lucruri si aduc o parte din obiceiurile bune inapoi, acasa. Mie personal imi place sa cunosc oameni, sa le spun despre tara mea, despre locuri si cred ca noi, actorii, suntem printre cei mai buni ambasadori ai Romaniei in lume. Si-mi place chestia asta…ZT: Si va mai place ceva: bucataria…sunteti la a treia carte de bucate.AT: M-ai atins aici, bravo (rade cu pofta). Pe unde ma duc, am un carnetel si, indiferent de limba vorbita, ma inteleg cu oamenii de acolo si iau retete, apoi incerc sa le adaptez aici, in tara.ZT: Apropo de India, mai exista vreun loc in lumea asta care v-a ramas asa de mult in suflet?AT: Iubesc, de exemplu, Argentina, fara sa o fi vazut pana acum. Mi-a placut foarte mult Sicilia, cu italienii aia simpli, saraci si demni. Mi-a placut si in Coreea. Imi plac satucurile sau micile porturi din Grecia, imi plac leandrii. Imi place Delta noastra, la Mila 35, este un loc fantastic. Oriunde ajung, imi place sa merg printre oameni, ei sunt oglinda locurilor. Imi place sa stiu – cu cat stiu mai multe despre un loc, cu atat ma bucur mai mult de el.In alta ordine de idei, am vazut Marea Bariera de Corali – este extraordinara – este un ecosistem absolut curat, apoi ma gandesc la cate peturi raman in urma excursionistilor nostri pe Cheile Bicazului sau cata mizerie ramane in padurile noastre dupa ce se iese la iarba verde…dar daca acesti oameni vor merge in locuri in care iti este rusine sa arunci chistocul de tigara pe jos, atunci cu siguranta vor invata ca nici aici, in tara lor, nu e bine ce fac.E pacat, avem o tara asa frumoasa, atatea locuri minunate, e pacat ca oamenii sa n-o pastreze curata. Tara ta este ca si camera ta, este ca si dormitorul tau…ZT: Multumim frumos si calatorie placuta! AT: Stii cum e? Important pentru un om este sa aiba o calatorie prin viata si dincolo de ea cu mintea deschisa si cu sufletul luminat…