Adevărul istoric despre ziua femeii: 8 martie sărbătorește o baie de sânge și o minciună mondială

Uniunea Sovietica s-a nascut din zvarcolirile bolsevice ale Zilei Internationale a Drepturilor Femeii. Pentru a fi livrata la export ca Sarbatoare Mondiala, comunistii i-au inventat o istorie noua, mai captivanta si curatata de crime.

Suntem pe 8 martie 1857, la New York. Orasul fosgaie de trecatori, vanzatori ambulanti, carute, biciclete, automobile. Din departare se aude un vuiet nelamurit care tot creste. Se apropie. Este o coloana de cateva mii de muncitoare textiliste.

Nemultumite de conditiile de munca si viata, ele au declansat greva si acum isi striga revendicarile in strada. Aliniate ordonat, randuri-randuri, majoritatea inca tinere, marsaluiesc cu pumnul drept strans ridicat spre cer, cu pletele fluturand in vantul caldut al primaverii. Pe bulevardele largi, insorite, printre buildingurile semete ale tinerei metropole, cu vocile lor cristaline, dar ferme, cer in cor salarii egale cu barbatii si reducerea programului de munca.

Asa s-a nascut Ziua Internationala a Femeii, din curajul unor proletare barbate de a spune nu imbuibatilor, rapacilor patroni americani. Ce tablou incantator! Atata doar ca este fals. Un fals grosolan, plamadit la Paris in redactia publicatiei comuniste L’Humanité, finantate de Moscova, sub semnatura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat si Madeleine Colin. Un fals care avea sa cucereasca lumea.

Totusi, cum s-a nascut 8 martie?

In realitate, la Congresul celei de-a doua Internationale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinita de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internationale a femeii. Fara insa a se stabili vreo data precisa, fie ea 8 martie sau alta.

Nascuta in 1857 (poate ca anul de nastere sa le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemtoaica Zetkin (Eissner pe numele de fata) este o militanta marxista si feminista, invatatoare si jurnalista. Exilata, dupa ce Bismarck interzice miscarea socialista, ajunge in Elvetia, leaganul Bolsevismului latent, unde il cunoaste pe revolutionarul rus Osip Zetkin, al carui nume de familie il adopta, desi nu se marita cu el.

Alaturi de prietena ei, poloneza evreica Rosa Luxemburg, Zetkin se numara printre cele mai proeminente figuri ale Ligii Spartacus (Spartakusbund), aripa de extrema stanga a Partidului Social Democrat German, care in 1918 se rupe si formeaza Partidul Comunist German. Exilata din nou, Clara Zetkin se refugiaza in URSS, unde moare in 1933. Cenusa ei este ingropata langa zidul Kremlinului, alaturi de ramasitele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.

Propunerea unei Zile Internationale a Femeii proletare de catre Clara Zetkin a urmarit un dublu scop: confiscarea revendicarilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de catre miscarea socialista, dar si contracararea influentei feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explica Françoise Picq, specialista in Istoria Feminismului.

„Li s-a interzis femeilor socialiste sa poarte lupte comune cu feministele burgheze. Traditia Zilei Internationale a Femeii a fost la inceput o alegere sectara, pentru care feminismul si socialimul se excludeau”, spune Picq citata de Slate.fr.

Ghioceii patati cu sange

Ca urmare a deciziei Internationalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestatii in Germania, Austria si Danemarca. In Rusia, ziua este celebrata pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.

Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizata in Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale. Cu cateva zile in urma (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declansase gre-va. Pe 5 martie, din lipsa de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se inchid. Muncitorii adunati in fata portilor inchise pleaca sa protesteze in strada.

Zvonurile despre iminenta rationalizare a painii toarna gaz peste foc. Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizeaza ocazia perfecta: toate nemultumirile isi gasesc cadrul in care sa rabufneasca.

Asa va incepe Revolutia din Februarie ce se va continua cu Revolutia din Octombrie. Pe 15 / 2 martie TarulNicolae al II-lea abdica in favoarea fratelui sau, Mihail. Insa haosul nu mai putea fi oprit si acesta renunta la coroana chiar a doua zi. Incepea instaurarea comunismului. Din valtoarea Zilei Femeii se nastea Uniunea Sovietica. Nimic suav, nimic gingas. Ghioceii sunt manjiti de sange!

In 1921, URSS adopta 8 martie ca Zi a Femeii, in memoria evenimentelor care au marcat inceputul revolutiei bolsevice. Dupa al II-lea Razboi Mondial, ziua de 8 martie este generalizata in tot Lagarul Rosu: Europa Rasariteana, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sarbatoare exclusiv comunista.

Pana cand, in 1955, in scena intra L’Humanité, cu povestea despre manifestatia romantica a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac in urma la New York. Nimeni nu are minima curiozitate sa verifice veridicitatea istorica. Asa ar fi putut descoperi ca nici un ziar american nu pomeneste nimic despre vreo manifestatie. Desi cateva sute sau mii de femei marsaluind in strada, intr-o tara in care cowboyii inca se mai razboiau cu indienii, trebuie sa fi fost o stire de senzatie.

Minciuna le-a venit manusa

Mistificatoarele de la L’Humanité au reusit mai mult decat isi propusesera. Transformarea lui 8 martie din sarbatoare a mamelor si, implicit, a familiei, intr-o zi de lupta pentru eliberarea si emanciparea femeii gaseste un teren fertil in miscarile stangiste din Occident. Faptul ca mitul plaseaza actiunea muncitoarelor in America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decat sa-i creasca atractivitatea. Feministele din Statele Unite, incantate ca isi descopera o legitimitate istorica, importa aproape imediat 8 martie peste ocean. Feministele din Europa occidentala le imita grabnic.

In 1977, ONU incurajeaza tarile lumii sa adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor si a pacii internationale. In 1982, vine si randul „tarii-mama” sa adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru pentru Drepturile Femeii, oficializeaza ziua de 8 martie. „Am vrut sa-i explicam mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta ii convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor in cadrul luptei de clasa”, marturiseste cercetatoarea franceza, amintim, ea insasi o adepta a Feminismului.

Ce a urmarit L’Humanité?

Vreme de 22 de ani, nimeni nu si-a pus problema autenticitatii mitului feministelor americane. In 1977, Françoise Picq si alte patru cercetatoare vor sa verifice povestea. Picq declara: „Am intalnit mai multe variatiuni privind decorul – soare primavaratec sau viscol – sau protagonistele – textiliste, tesatorese, croitorese; accentul era pus cand pe lupta impotriva represiunii, cand pe juramintul solemn de a se reintalni in fiecare an. Dar toate textele erau de acord asupra datei si locului – 8 martie 1857, New York – si asupra semnificatiei fondatoare a evenimentului”.

Evident ca acesta crea mai multa emotie decat o reuniune obscura a femeilor in anticamera Internationalei Socialiste. Urcand pe firul istoriei, cele cinci descopera prima stire despre „eveniment” in L’Humanité din 1955. „De ce a fost nevoie, in plin Razboi Rece, sa dai sarbatoririi Zilei Femeii o origine mai veche, mai spontana decat cea a unor membre de partid? De ce s-a dorit detasarea zilei de 8 martie de istoria sa sovietica”, si-a pus problema grupul de cercetatoare.

Se pare ca la originea mistificarii ar fi stat tensiunile din miscarea comunista franceza, dintre Confederatia Generala a Muncii (CGT) si Uniunea Femeilor Franceze (UFF). „Madeleine Colin dorea sa reancoreze 8 martie de istoria luptei femeilor militante, in vreme ce UFF o transformase intr- un fel de Zi a Mamelor, ca in URSS”, explica Françoise Picq. In lagarul comunist, sarbatoarea de 8 martie nu mai era tocmai o zi de lupta a femeilor. „Cum li se dadea voie sa plece cu doua ore mai devreme de la serviciu, femeile preferau sa profite si sa mearga la coafor”, spune cercetatoarea.

Ziua in care Femeia devine Barbat

In Romania, Ziua Femeii a pastrat acea tenta familiala specifica fostului lagar comunist: flori, pupaturi, mici cadouri, petreceri. In Occident, insa, 8 martie este o zi de proteste, de manifestatii. De afirmare a Identitatii Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Barbat. A anti-Femeii. In Romania, femeia inca se bucura de zambile.

Sursa text: EVZ.ro / Adrian Patrusca