Adrian Năstase a făcut o analiză amplă a eșecului PSD la alegerile europarlamentare, pe blogul personal. Fostul premier vine și cu o propunere radicală, în ceea ce privește candidatul PSD la alegerile prezidențiale.
”Pentru primul scrutin care urmează, cel prezidențial, PSD se va vedea nevoit, probabil, să adopte o strategie neconvențională. Liderii partidelor din coaliția de guvernământ care tocmai au pierdut alegerile, inclusiv în tentativa de a trece pragul electoral, nu mai sunt, din păcate, candidați viabili.
O strategie neconvențională ar putea fi susținerea unei personalități din societatea civilă, care să intre mai bine în rolul de președinte decât Klaus Iohannis, care s-a dovedit a fi excesiv de implicat în politica partizană”, a scris Năstase pe blogul său.
PSD și drumul spre dezastru
”Pierderea unui milion de voturi în 30 de luni de către PSD reprezintă un dezastru. Însă nu atât lipsa unui milion de votanți este chestiunea care trebuie înțeleasă de PSD, cât, mai ales, declanșarea unui val de ură împotriva sa, manifestat printr-un nivel relativ ridicat de participare, specific mai degrabă alegerilor prezidențiale decât scrutinelor pentru Parlamentul European.
În opinia mea, rezultatul scrutinului din 26 mai este consecința acțiunilor sau lipsei de acțiune din ultimele 30 de luni, asupra cărora am atras atenția din timp, însă…
Instabilitatea politică generată de PSD. Deși se afla la guvernare, PSD a fost principalul generator de instabilitate politică, deși interesul său fundamental ar fi fost să păstreze calmul social și un climat politic lipsit de conflicte majore. Însă conducerea PSD a acționat împotriva oricărui calcul rațional prin demolarea a două guverne. Acest comportament, indiferent cum a fost el justificat, a contribuit decisiv la pierderea unui milion de voturi. Acestui motiv i se adaugă altul: calitatea slabă a celor promovați în funcții publice importante. S-a risipit credința că guvernările PSD pot asigura competență în administrarea țării, percepția dominantă fiind aceea a unui clientelism dus la extrem.
Falsa luptă cu „statul paralel”. Guvernarea PSD a fost blocată în cele 30 de luni de o combinație letală dintre retorica războinică a luptei cu „statul paralel” și negocierile subterane pentru salvarea individuală/de grup. Tranzacționismul lui Dragnea a determinat eșecul unei reforme autentice a politicii penale, deoarece orice propunere era considerată a fi în folosul său personal, precum și instituirea unor măsuri pentru protejarea cetățenilor de abuzurile reale ale unor procurori. Tema „statului paralel” nu reprezintă un interes major pentru votanții PSD, însă în rândul alegătorilor partidelor de dreapta sau chiar a celor care nu erau interesați de fenomenul politic a acționat drept un puternic catalizator. Opozanții PSD au înțeles din șarada „luptei cu statul paralel” că aceasta este un pretext pentru exonerarea de la răspunderea penală a lui Dragnea sau chiar un pretext pentru controlul asupra instituțiilor represive.
Citește și: OCTAV COZMÂNCĂ INTRĂ CU TALPA LA MARIAN OPRIȘAN: CUM ADICĂ PSD-UL LUI DRAGNEA? ADICĂ VOI CE-AŢI FĂCUT, BĂ?
Aneantizarea PSD ca partid politic. Privită situația PSD din exterior, percepția este că pentru Dragnea erau două categorii de membri: slugi și dușmani. Organismele de conducere colectivă aveau rol pur decorativ chiar și atunci când erau convocate. Din păcate, ani de zile, s-a manifestat un fel de „lasitate colectivă”. Cei care aveau opinii diferite erau considerați „trădători” și au fost excluși ori marginalizați. Scrisoarea lui Bădălău, a Ecaterinei Andronescu ori a echipei Firea-Țuțuianu-Stănescu au fost considerate „erezii” și respinse cu pseudo-unanimități. În mintea oamenilor s-a făcut conexiunea dintre tema „statului paralel” și conducerea autocratică a PSD, iar alegătorii au considerat că dacă Dragnea ar prelua conducerea deplină a țării ar instaura o conducere despotică. Sunt convins că o atare percepție a existat și în rândul magistraturii, atunci când au considerat că ei pot salva țara de la dictatură prin aplicarea unei pedepse exemplare aplicate lui Dragnea.
„Ruptura de Europa”. Într-un mod absolut stupid, PSD sub conducerea lui Dragnea a renunțat la temele care demonstrau cetățenilor că social-democrații au avut un rol major pozitiv pentru țară: eliminarea vizelor de călătorie in Europa, aderarea la NATO și finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. În locul lor, a fost asumat un suveranism prost interpretat, preluat dintr-o rețetă aplicată în Ungaria și Polonia. Suspendarea PSD din familia Socialiștilor Europeni a constituit un mesaj care a fost înțeles de alegători, nu și de conducerea PSD. Speriați de apropierea lui Dragnea de Orban și Salvini, doi adversari ai românilor, mulți oameni de stânga s-au orientat spre Pro România, care și-a asumat un mesaj clar pro-Uniune. Însă retorica suveranistă a activat românii din diaspora, familiile acestora din România și persoanele care nu erau interesate de politică din mediul urban, care au considerat că PSD dorește să scoată țara din Uniunea Europeană. Or, pentru aceste categorii de alegători nu mai era o simplă chestiune de desemnare a 32 de deputați europeni, ci o provocare directă pentru interesele lor vitale. De aceea au hotărât să iasă din pasivitate și au stat la cozi pentru a da o lecție PSD-ului.
Echipa Dragnea a considerat că mărirea salariilor și promisiunea creșterilor de pensii ar putea asigura PSD câștigarea alegerilor. Da, măririle de salarii au limitat proporțiile dezastrului PSD, care ar fi fost determinat de o combinație nefastă de guvernare incoerentă și o imaginea publică proastă a conducerii PSD. Însă rețeta suveranismului nu a funcționat în România pentru că nu este legată de cultura politică profundă a cetățenilor. Românilor le place să se considere „europeni” și au mult mai multă încredere în Parlamentul European și în Comisie decât în parlamentul și guvernul naționale”, a explicat fostul premier.
Sursa foto: adevarul
