Alexandru Visinescu, noi victime. IICCMER a gasit noi documente care probeaza ca alti 7 detinuti politici au murit la Ramnicu Sarat

Documente noi dezvaluite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Inca 7 oameni au murit in inchisoarea de la Ramnicu Sarat condusa de Alexandru Visinescu, cercetat pentru omor la adresa umanitatii.

IICCMER a dat publicitatii, miercuri, un comunicat de presa in care arata ca, in baza documentelor furnizate de la arhiva securitatii, in total au fost descoperiti 12 oameni ucisi de Alexandru Visinescu, in perioada de 7 ani de zile in care s-a aflat la conducerea penitenciarului din Ramnicu Sarat.

Pe baza unor informatii furnizate de CNSAS, Institutul a identificat documente care probeaza ca alti sapte detinuti politici au decedat la Ramnicu Sarat in timpul mandatului lui Alexandru Visinescu (1956-1963), pe langa cele cinci decese deja documentate: Ion Lugosianu (d. 1957), Theodor Roxin (d. 1960), Ion Gigurtu (d. 1959), Sándor Imre (d. 1956), Constantin Hagea (d. 1960), Gheorghe Leon (d. 1959), Mircea Cancicov (d. 1959).

„Pe baza noilor informatii, numarul deceselor de la Ramnicu Sarat a ajuns astfel la 12. Din punctul nostru de vedere, numarul deceselor inregistrate probeaza brutalitatea regimului de detentie de aici. Reafirmam ca raspunzator din punct de vedere penal pentru decesele inregistrate la Ramnicu Sarat este comandantul Alexandru Visinescu, pentru care s-a inceput deja urmariea penala. Totodata, noile probe confirma barbaria de care Visinescu a dat dovada in exercitarea mandatului la conducerea penitenciarului. Documentele identificate in arhive vor fi inaintate procurorilor Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, care instrumenteaza in acest moment dosarul Visinescu.” a precizat Andrei Muraru, presedintele executiv al IICCMER.

Astfel, celor cinci cazuri documentate de IICCMER in denuntul formulat impotriva lui Alexandru Visinescu la sfarsitul lunii iulie a.c. li se adauga urmatoarele:

1. Ion LUGOsIANU (1890-1957) – jurist si absolvent de stiinte politice cu studii in Franta. Apropiat al liderilor Partidului National din Transilvania, a fost consilier tehnic al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris din 1919. A fost deputat in mai multe legislaturi, ministru al Instructiunii Publice (1930) si al Industriei si Comertului (1932 – 1933). A avut o cariera importanta ca diplomat, ocupandu-se de organizarea serviciilor consulare in SUA si Canada, fiind in numeroase randuri delegat la Liga Natiunilor, dar si ambasador la Vatican. A fost director al ziarului „Universul”. Arestat in anul 1949 si condamnat prin sentinta nr. 1067/50 a Tribunalului Militar Bucuresti pentru crima de inalta tradare („a avut legaturi cu anglo-americanii”) la munca silnica pe viata. Dupa ce a trecut prin arestul MAI, prin spitalul-inchisoare Vacaresti si prin penitenciarele Jilava, Aiud, Pitesti si Gherla, a decedat la 7 noiembrie 1957, in penitenciarul Ramnicu Sarat din cauza unui „colaps cardio-vascular”.

2. Theodor ROXIN (1885-1960) – avocat si om politic PNt, presedinte al filialei Bihor a PNt. A fost ales deputat in mai multe legislaturi. Implicarea activa in timpul alegerilor din 19 noiembrie 1946, a determinat supravegherea acestuia, ulterior incercandu-se implicarea sa in procesul Maniu-Mihalache. Acuzat de uneltire (tentativa de reorganizare a PNt), a fost condamnat la 25 de ani temnita grea. A trecut prin penitenciarele Jilava, Oradea, Aiud. in data de 10 august 1957 a fost transferat impreuna cu alti lideri ai PNt la penitenciarul Ramnicu Sarat. Trei ani mai tarziu, pe 20 septembrie 1960, in urma regimului dur de detentie la care a fost supus, a incetat din viata. A fost ingropat la marginea cimitirului din Ramnicu Sarat.

3. Ion GIGURTU (1896-1959) – inginer de mine (cu studii la Freiburg si Berlin), director general al societatii „Mica”, specializata in extragerea de aur si alte metale pretioase. Deputat (1926), ministrul Industriei si Comertului (1937-1938), ministru al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor (1939), presedinte al Consiliului de Ministri (4 iulie-4 septembrie 1940). Arestat, impreuna cu sotia sa, la 5 mai 1950. Condamnat la 15 ani inchisoare, pentru activitate contra clasei muncitoare si a miscarii revolutionare. A fost detinut la Sighet, pana la 6 iulie 1955, apoi la Malmaison. A incetat din viata la Penitenciarul Ramnicu Sarat in data de 24 noiembrie 1959.

4. Sándor IMRE (1893-1956) – canonic romano-catolic. A absolvit studiile medii la Miercurea Ciuc si studii teologice la Alba Iulia si Budapesta. A fost pastor, profesor de religie la Odorheiu Secuiesc, arhidiacon si apoi vicar. Dupa Dictatul de la Viena a fost vicar general pentru Transilvania de Nord, la Cluj a devenit Ordinarius substitutus in 1950. A fost arestat in 1951, iar Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 25 de ani de munca fortata, cu confiscarea averii, pentru tradare. A murit in februarie 1956, la Ramnicu Sarat, dar nu se stie nici pana astazi unde a fost inmormantat.

5. Constantin HAGEA (1905-1960) – ziarist si om politic PNt. A urmat liceul „Titu Maiorescu” din Aiud si Facultatea de Drept la Cluj. A fost redactor la publicatiile Dreptatea satelor si Dreptatea taranilor, iar in perioada 1943-1944, a fost director al publicatiei Ardealul. in timpul guvernelor Sanatescu si Radescu, a ocupat functia de secretar general in cadrul Comisariatului General al Refugiatilor si Evacuatilor din Ministerul Afacerilor Interne. Constantin Hagea a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica si 10 ani de degradare civila, in 1955, pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale” si „crima impotriva pacii si activitate intensa impotriva clasei muncitoare”, din cauza articolelor sale, etichetate drept antisovietice si antidemocratice. A murit la Ramnicu Sarat in 1960. Condamnarea i-a fost anulata de Curtea Suprema de Casatie si Justitie in 1995, Hagea fiind reabilitat de catre statul roman.

6. Gheorghe LEON (1888-1959) – economist, avocat si om politic PNL. S-a nascut in familia biologului Nicolae Leon, la Iasi. A terminat studiile medii si superioare in orasul natal, apoi a urmat un doctorat in economie la Universitatea din Jena, avandu-l coordonator pe profesorul Lujo Brentano. A devenit profesor la Facultatea de Drept din Cluj, la catedra de finante si statistica, titular din 1926. Din 1935 pana in 1945 ocupa o functie similara la Universitatea Bucuresti, unde concomitent a fost si presedinte al Institutului de stiinte Economice si Finante al Facultatii de Drept. A condus revista Analele economice si statistice, fiind si proprietarul acesteia. A fost parlamentar PNL, iar in 1934 a ocupat functia de subsecretar de stat in Ministerul Industriei si Comertului. in 1940 face parte din guvernul Ion Gigurtu, ca ministru al Economiei si, simultan, ministru interimar la Finante, Agricultura si Domenii, Coordonare si Planificare. Face parte si din guvernul legionar Ion Antonescu, in functia de ministru al Economiei, dar demisioneaza dupa doua luni, reluandu-si activitatea la universitate. Gheorghe Leon este judecat in procesele criminalilor de razboi, impreuna cu alti membri ai guvernului Gigurtu, fiind condamnat la inchisoare pe viata si inchis la penitenciarul de la Sighet, pana in 1955, cand a fost dezafectat. A fost transferat la Ramnicu Sarat unde a decedat la 29 decembrie1959.

7. Mircea CANCICOV (1884-1959) – avocat, finantist si om politic al PNL, fost ministru de Finante si ministru al Economiei Nationale. A urmat Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, absolvita in 1905. Ulterior, si-a continuat studiile de drept la Sorbona, devenind un reputat jurist. Ca membru de seama al PNL, a detinut functii importante in stat printre care cea de ministru de Finante in mai multe guverne care s-au succedat in perioada 1936-1939. A fost titularul portofoliului de la Ministerul Economiei Nationale (mai-iulie 1940; noiembrie 1940 – ianuarie 1941). A fost profesor universitar la catedra de Finante din cadrul Facultatii de Drept din Bucuresti, ulterior fiind ales membru de onoare al Academiei Romane (1937) si membru de onoare al Academiei de stiinte din Romania (1938). intrucat a facut parte si din Guvernul Ion Antonescu, Mircea Cancicov a fost arestat la 5 octombrie 1946 si condamnat de catre Curtea Suprema prin sentinta nr. 1510/1948 la 20 de ani temnita grea pentru crime de razboi. A trecut prin penitenciarele Vacaresti, Aiud si Ramnicu Sarat. A incetat din viata la 25 decembrie 1959 in penitenciarul Ramnicu Sarat.

in aprilie a.c., IICCMER a anuntat ca a identificat numeroase fapte cu posibile consecinte de natura penala comise de 35 de angajati ai Directiei Generale a Penitenciarelor in urma exercitarii functiilor in perioada 1950-1964. Persoanele investigate au varste cuprinse intre 81 si 99 de ani si locuiesc pe teritoriul Romaniei. Totodata, IICCMER informa atunci ca a intrat in posesia datelor de identificare, a numelor si adreselor exacte ale persoanelor in cauza.

Pe 30 iulie a.c., IICCMER a solicitat Parchetului inceperea urmaririi penale impotriva fostului comandant al penitenciarului Ramnicu Sarat pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus inceperea urmaririi penale fata de Alexandru Visinescu sub aspectul savarsirii infractiunii de genocid, constand in aceea ca in perioada 1956-1963, in calitate de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a supus colectivitatea reprezentata de detinutii politici incarcerati in Penitenciarul Ramnicu Sarat la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea fizica a acestora, prin actiuni ce depasesc cadrul legal.

Potrivit cadrului legal de functionare, Institutul este abilitat sa efectueze investigatii stiintifice cu privire la crimele, abuzurile si incalcarile drepturilor omului pe intreaga durata a regimului comunist si sa sesizeze organele in drept. in perioada 2010-2012, aceste atributii au fost suprimate printr-o decizie a Executivului, Guvernul redand Institutului, in iulie 2012, dreptul a efectua investigatii si de a sesiza Parchetul. 

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) este un organism guvernamental care studiaza, documenteaza si sustine constientizarea publica a istoriei comunismului in Romania, prin proiecte de cercetare, educationale, editoriale si muzeale. Activitatea IICCMER analizeaza natura, scopul si efectele totalitarismului din Romania in perioada 1945-1989, dar si memoria acestui regim in exilul romanesc si in perioada postcomunista.