Contextul alegerilor legislative din Israel

Alegerile legislative din Israel, programate pentru 27 octombrie, au loc într-un climat de puternică polarizare socială și politică. Scrutinul este considerat de observatori ca fiind un referendum asupra modului în care Benjamin Netanyahu a condus cel mai lung război din istoria statului israelian de la înființarea acestuia în 1948, conflictul fiind declanșat de atacurile Hamas din 7 octombrie 2023. Într-o societate epuizată de război și divizată de reforme controversate, aceste alegeri sunt percepute ca fiind printre cele mai importante din istoria țării.

Principalul adversar al actualului prim-ministru este Gadi Eisenkot, fostul șef al Statului Major al armatei israeliene (IDF). Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, conduce partidul centrist Yashar („Drept”) și domină în prezent sondajele de opinie atât la capitolul intenției de vot, cât și în ceea ce privește încrederea publică pentru funcția de premier. Unul dintre cele mai puternice atuuri electorale ale lui Eisenkot, conform CNN, este faptul simplu că el nu este Benjamin Netanyahu, devenind astfel vârful de lance al opoziției capabil să pună capăt celei mai lungi guvernări din istoria țării. Potrivit Adevarul, partidul Yashar și formațiunea Likud se află în poziții apropiate, ambele având în sondaje aproximativ 23 de mandate.

Tensiuni etnice și sociale

Campania electorală a fost marcată de incidente grave, inclusiv derapaje cu accente rasiste. Yinon Magal, un prezentator TV proeminent și susținător vocal al lui Netanyahu, a fost criticat pentru remarcile adresate lui Gadi Eisenkot, pe care l-a numit „maimuță” și l-a atacat pe baza originilor sale mizrahi-marocane, susținând că acesta ar fi gestionat de „elitele așkenaze”. Magal a încercat ulterior să se apere, afirmând că a folosit un termen din lumea interlopă pentru a descrie un om de fațadă condus din culise, nu pentru a batjocori etnia.

Acest incident a reactivat resentimentele istorice adânci și inegalitățile de lungă durată dintre evreii originari din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (mizrahi) și cei proveniți din Europa Centrală și de Est (așkenazi). În acest context, originile lui Eisenkot, fiul unor imigranți marocani crescut în Tiberias și Eilat, au devenit un punct central al discuțiilor politice. Deși Benjamin Netanyahu a condamnat declarațiile lui Magal, episodul a evidențiat fragilitatea coeziunii sociale, având în vedere că mulți alegători mizrahi au susținut tradițional partidul Likud.

Ecuația parlamentară și riscurile

Rezultatul final rămâne incert, deoarece niciuna dintre cele două grupări principale nu pare capabilă să obțină singură cele 61 de mandate necesare pentru majoritatea în Knesset, parlamentul cu 120 de locuri. Lista comună Beyachad, formată din Naftali Bennett și Yair Lapid, a scăzut în sondaje la aproximativ 13 mandate. Această situație sugerează că negocierile postelectorale vor fi complicate, iar partidele mici vor putea decide cine va conduce țara. În capitalele occidentale, se analizează dacă o schimbare la conducere ar putea modifica abordarea față de Iran, chiar dacă obiectivele militare din Gaza ar putea rămâne similare.

Un rol crucial ar putea fi jucat de comunitatea evreilor ultraortodocși (haredimii), care reprezintă 14,3% din populația țării. Aceștia, tradițional loiali guvernelor de dreapta conduse de Netanyahu, se află acum într-o poziție ambiguă din cauza disputelor privind obligativitatea serviciului militar. Această problemă, care a ajuns să domine discuțiile privind locul lor în societate, a generat apariția unor partide disidente. Această fragmentare a unei comunități altădată neclintite ar putea fragiliza alianțele politice pe care s-a bazat Benjamin Netanyahu, oferind ultraortodocșilor rolul de „kingmaker” în această bătălie electorală.

MondoNews a relatat anterior despre acest subiect: „Poziția SUA în contextul alegerilor parlamentare din Israel” (18 octombrie 2026).