Decesul fostului președinte al Academiei Române

Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române a anunțat cu profund regret trecerea la cele veșnice a academicianului Ionel Haiduc, decedat marți la vârsta de 89 de ani. Mesajul instituției, postat pe pagina de Facebook, îl descrie pe acesta ca fiind o personalitate de referință a chimiei românești și un profesor și cercetător de prestigiu internațional. Ionel Haiduc a avut o carieră extensivă atât în cercetare, cât și în învățământul universitar, unde a format numeroase generații de studenți și cercetători.

Parcursul profesional și administrativ

Ionel Haiduc a fost membru titular al Academiei Române începând cu anul 1991. În plan administrativ, a condus Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române în perioada 1995-2006. Ulterior, timp de opt ani, între 2006 și 2014, a ocupat funcția de președinte al Academiei Române, conducând astfel instituția de prestigiu.

Cercetătorul a fost recunoscut internațional pentru contribuțiile sale fundamentale la dezvoltarea chimiei românești. Printre direcțiile de cercetare introduse și dezvoltate de acesta se numără chimia ciclurilor anorganice, chimia compușilor organometalici ai metalelor netranziționale, studiul liganzilor organofosforici, precum și chimia supramoleculară și compușii organometalici cu acțiune antitumorală.

Opera sa științifică, recunoscută și apreciată la nivel internațional, cuprinde peste 350 de lucrări publicate în reviste de prestigiu și de specialitate, nouă cărți și numeroase contribuții în volume de profil. Un punct marcant al activității sale a fost publicarea în 1999 a volumului „Supramolecular Organometallic Chemistry”, lucrare prefațată de Jean-Marie Lehn, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie. Prin acest volum, Ionel Haiduc a contribuit direct la deschiderea unei noi direcții de cercetare în domeniul chimiei supramoleculare.

În perioada activității sale, Ionel Haiduc a fost profesor invitat la universități din Europa, Asia, America de Nord și America de Sud. Recunoașterea sa profesională a fost consolidată prin faptul că a fost membru al Academia Europaea, al Academiei de Științe a Moldovei și al Academiei Maghiare, lăsând în urmă o moștenire deosebită în domeniul științific.