Reguli fiscale pentru vânzarea bunurilor personale online

Vânzarea hainelor, a accesoriilor, a mobilierului sau a altor obiecte pentru casă a devenit mult mai accesibilă datorită dezvoltării platformelor digitale. Totuși, această practică ridică probleme fiscale serioase legate de momentul în care o vânzare ocazională se transformă într-un business. Conform unei analize realizate de experții de la EY România — companie care furnizează servicii de audit, asistență fiscală și consultanță și este prezentă pe piața locală din 1992 — distincția principală se face între vânzarea de bunuri din patrimoniul personal și desfășurarea unei activități cu caracter economic.

Criterii de impozitare

Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, însă nu detaliază condițiile exacte în care această regulă se aplică. În acest context, Claudia Sofianu, Partener în People Advisory Services, și Cătălina Butan, Senior Manager în People Advisory Services la EY România, subliniază că vânzarea ocazională a obiectelor pe care proprietarul nu le mai utilizează este diferită de realizarea unor tranzacții efectuate cu regularitate și continuitate pentru obținerea de venituri.

Atunci când activitatea prezintă aceste caracteristici de business, veniturile pot fi încadrate în categoria celor obținute din activități independente. Această clasificare implică obligații fiscale specifice, inclusiv plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale. Este important de menționat că lipsa continuității nu garantează automat neimpozabilitatea sumelor primite. În anumite situații, chiar și tranzacțiile sporadice pot fi încadrate fiscal în categoria veniturilor din alte surse, ceea ce necesită o analiză atentă a fiecărui caz pentru a evita riscurile fiscale.

Potrivit publicațiilor Economedia și Adevarul, distincția dintre o vânzare privată și o activitate economică nu este întotdeauna evidentă în practică. Legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice care să delimiteze clar aceste două situații, lăsând loc de interpretări privind pragul la care tranzacțiile trebuie raportate către Fisc.

Această ambiguitate legislativă poate crea incertitudini majore pentru utilizatorii platformelor de vânzări online care nu își deschid o firmă, dar generează venituri recurente din comercializarea de obiecte second-hand. În absența unor reguli detaliate în Codul fiscal, utilizatorii riscă să ignore obligațiile privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale atunci când activitatea lor de vânzare depășește cadrul ocazional și capătă o dimensiune de business.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Recomandări pentru cumpărături sigure în perioada Black Friday” (28 octombrie 2026).