Strategii de eludare a sancțiunilor UE pentru oligarhii ruși

Uniunea Europeană a decis eliminarea miliardarilor Alișer Usmanov și Mihail Fridman de pe lista sancțiunilor, în ciuda legăturilor acestora cu Vladimir Putin. Decizia a fost adoptată pe 22 septembrie 2026, după săptămâni întregi de negocieri, în cadrul procesului de prelungire a măsurilor restrictive pentru aproximativ 3.000 de persoane și entități, care vor rămâne active până pe 22 septembrie 2029.

Alișer Usmanov, un om de afaceri ruso-uzbec care și-a construit averea din exploatări miniere și metalurgice după prăbușirea Uniunii Sovietice, fusese descris în decizia inițială a UE din 2022 ca fiind „unul dintre oligarhii preferați ai lui Putin”. În paralel, Mihail Fridman, cofondatorul conglomeratului rus Alfa Group, este cunoscut ca făcând parte din cercul apropiat al președintelui rus.

Interesele statelor membre

Potrivit surselor, scoaterea celor doi oligarhi de pe lista neagră a fost condiționată de Franța și Luxemburg, care și-au folosit dreptul de veto asupra prelungirii sancțiunilor pentru a obține acest compromis, punându-și interesele naționale înaintea politicii comune a UE față de Rusia. UE a ridicat restricțiile din cauza amenințării cu blocarea totală a sancțiunilor împotriva Rusiei de către statele membre individuale.

Franța a insistat pentru eliminarea lui Usmanov, fiind susținută în acest demers de Slovacia. Parisul a invocat motive de securitate națională legate de un acord pentru eliberarea unor cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. În paralel, Luxemburgul a susținut scoaterea lui Mihail Fridman, care a acționat în justiție împotriva acestui stat, deschizând un proces în care cere despăgubiri de 16 miliarde de dolari.

Impactul asupra altor miliardari

Ridicarea sancțiunilor a creat o rază de speranță pentru alți oameni de afaceri ruși cu active blocate în Occident de mai mulți ani. Un sondaj Bloomberg realizat în rândul miliardarilor ruși și al anturajului lor apropiat — care au cerut anonimatul datorită sensibilității subiectului — indică faptul că majoritatea consideră aceste excepții neașteptate ca fiind rezultatul unor circumstanțe particulare, specifice fiecărui caz în parte.

Totuși, cel puțin doi respondenți au declarat intenția de a analiza îndeaproape cazul lui Fridman pentru a-l folosi ca precedent în propriile litigii juridice. Experții în dreptul sancțiunilor, precum Sergei Glandin, partener la firma moscovită BGP Litigation, sugerează că acest caz ar putea deveni un fel de ghid pentru alți oligarhi aflați în situații similare, în special prin prisma arbitrajului investițional.

În prezent, mulți dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Rusia își limitează deplasările în principal la Asia și Orientul Mijlociu. Aceștia consideră că perspectivele unei ieșiri rapide din statutul de paria sunt reduse pentru cei care nu au pârghii de negociere similare cu cele ale lui Usmanov sau Fridman, după ani de înghețare a activelor și dispute juridice legate de diverse regimuri de sancțiuni.