Tendințe actuale privind timpul de lucru și veniturile românilor

În contextul în care salariile din primul loc de muncă nu mai acoperă toate cheltuielile lunare, tot mai mulți cetățeni români își caută un al doilea serviciu pentru a putea trăi decent. Această tendință de a căuta o soluție pentru venituri mai mari este reflectată și de volumul masiv de candidaturi, peste un milion de CV-uri fiind depuse în cursul anului 2026 pentru poziții cu jumătate de normă. Această situație a transformat munca suplimentară într-o formă de supraviețuire financiară, unde unii cetățeni muncesc opt ore pentru a plăti facturile și încă patru ore pentru a-și permite să respire.

Cei care caută un supliment de venit sunt interesați în special de joburi care oferă flexibilitate. Potrivit expertului HR Aida Chivu, candidații prioritizează variantele de lucru de acasă, lucrul de oriunde sau posibilitatea de a adapta programul în funcție de activitatea principală, pentru a putea aloca timp specific noului job. Veniturile generate dintr-un astfel de job part-time pot ajunge la sume în jurul valorii de 3.000 - 3.500 de lei net pe lună, sume care sunt utilizate preponderent pentru plata chiriei și a facturilor.

Riscurile epuizării profesionale

Efortul suplimentar implică însă riscuri semnificative pentru sănătatea și stabilitatea profesională a angajaților. Specialiștii în resurse umane avertizează că un program prelungit poate deveni nesustenabil pe termen lung, crescând riscul de epuizare. În cazuri extreme, ritmul intens de lucru poate duce la scăderea performanței, ceea ce ar putea provoca pierderea ambelor locuri de muncă, lăsând angajații în riscul de a ajunge „direct pe canapea”.

Un exemplu concret este cel al Laurei, o angajată care are un loc de muncă full-time într-o corporație, dar după terminarea programului merge la al doilea serviciu, printre rafturile unui supermarket. Aceasta a declarat că, în anumite zile, timpul total petrecut la muncă ajunge la 13 ore, revenind acasă în jurul orei 22:00 sau 23:00, pentru a lua a doua zi totul de la capăt. Deși consideră că efortul merită din punct de vedere financiar, recunoaște că acest ritm nu poate fi menținut până la nesfârșit.

Contextul european al timpului de lucru

Pe plan macroeconomic, datele Eurostat pentru anul 2025, extrase din European Union Labour Force Survey (EU-LFS), arată că România se poziționează în partea superioară a clasamentului european privind timpul petrecut la muncă. În Uniunea Europeană, media timpului lucrat efectiv într-un loc de muncă principal este de 35,9 ore pe săptămână, însă diferențele între state sunt mari, existând o disparitate de aproape opt ore între extreme.

Grecia deține cea mai lungă săptămână de lucru cu 39,6 ore, urmată de Polonia și Bulgaria (câte 38,7 ore), Lituania (38,4 ore) și Slovenia (38,3 ore). La polul opus se află Țările de Jos, cu o medie de 31,9 ore, precum și Germania și Danemarca. O particularitate a pieței din România, evidențiată în studiul „Actual and usual hours of work”, este faptul că salariații au un program obișnuit mai lung decât cei care lucrează pe cont propriu. Această situație reprezintă o excepție față de regula generală observată în majoritatea celorlalte state membre ale Uniunii Europene, unde cei care lucrează pe cont propriu au, în general, săptămâni de lucru mai lungi decât salariații.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Evoluția preferințelor românilor în achiziționarea de smartphone-uri” (30 septembrie 2026).