Boloni rupe tăcerea despre negocierea cu FRF: “De ce dracu m-ați căutat pe mine?”

Ladislau Boloni a susținut, miercuri, o conferință de presă, în care a dezvăluit versiunea sa referitoare la negocierile dintre el și reprezentanții Federației Române de Fotbal (FRF). Boloni a dezvăluit jurnaliștilor motivele pentru care a refuzat să preia postul de selecționer.

“Înainte să intru în problemele mele personale, spun că să fii selecționerul țării tale este o onoare deosebită, o responsabilitate în același timp, o mândrie a ta și a familiei. Permiteți-mi să felicit noul selecționer și să îi urez mult succes.

Am fost căutat de FRF să ocup această poziție, pe care foarte scurt timp am analizat-o și, bineînțeles, am acceptat să discut despre asta. După atâta hoinăreală în fotbalul mare, european, proiectul meu era să termin cu maioul echipei naționale pe mine. De ce-mi va lipsi acest maiou din vitrină? De ce lucrurile nu s-au realizat?”, și-a început Boloni discursul.

“În cariera mea de antrenor, dar și jucător, am semnat multe contracte, am stat de vorbă cu mulți oameni din elita fotbalului european. Niciodată nu m-am izbit de atâtea probleme, pentru mine ilogice, ca acum. Eu simțeam că aceste mici probleme care se tot adăugau mă deranjau atât de mult încât simțeam că mi-ar fi greu să dau totul. Dacă Boloni vine acasă, atunci Boloni trebuie să reușească. Pentru asta, trebuie să dai 150% din tine. Lipsa acestei logici mă împiedica să fac pasul înainte.

Nu am semnat niciodată un contract la care să nu cunosc data sfârșitului. În mediul profesionist, un contract se întinde de la 1 iulie, la 30 iunie. Bineînțeles, datele se pot schimba, dar trebuie să existe o dată de finiș. La mine, erau puncte de suspensie la data de încheiere”, a dezvăluit antrenorul în vârstă de 68 de ani.

“Analizând contractul propus, am văzut obiectivul principal: calificarea la Campionatul European. Este un obiectiv care m-a interesat deosebit de mult. Aveam proiectele, driblingurile mele prin care să pot munci. Dar mi-am dat seama că obiectivul principal vine pe plan secundar. Un obiectiv intermediar pe care îl consideram ca pe o piedică revenea tot timpul. Asta m-a pus foarte mult pe gânduri. Nu ascund că la un moment dat discuțiile au fost deosebit de interesante, deschise.

La început mă gândeam că acești oameni mă vor. Apoi spuneam aceleași cuvinte cu semnul întrebării: mă vor? Referitor la durata negocierilor… Eu nu am plecat din România. Eram în orice moment prezent pentru discuții, care au durat foarte mult timp. Boloni a fost tot timpul prezent.

Nu vreau să vorbesc prea mult despre bani, dar la partea financiară au existat discuții absolut inutile. Partea financiară nu a constituit niciodată o problemă. La un moment dat Boloni poate să aibă pretenții, dar nu a fost nicio piedică din acest punct de vedere. În concluzie, pot spune că sunt puțin trist. Contractul era până la sfârșitul Campionatului European, 2024, dacă ne-am fi calificat. Dacă eram la baraj, atunci data de final era primăvara. Dacă nu am fi fost nici acolo, în septembrie sau octombrie. Pur și simplu, nu știam până când semnez.

Obiectivul principal este participarea la Campionatul European? Credeam că nu-l încurcăm cu un obiectiv secundar, ceea ce putea să mă pună într-o situație deosebit de delicată. Nu am văzut niciodată până acum un contract fără o dată FIXĂ de terminare.

În Liga Națiunilor poți să fii al doilea, dar și al patrulea. România are potențialul de a fi prima, dar putea și să nu reușească. Contractul spunea că dacă nu câștig, aș fi putut fi demis. Scuzați-mă, dar nu accept. Apoi au venit mai multe propuneri din partea mea, prin care câștigam nu bani, ci timp și posibilități de a dat importanță obiectivului principal”, a continuat Boloni.

“Pretenția mea a fost ca recompensa selecționerului să fie mai aproape de cea primită de Daum decât de cea primită de Mirel. Nu vreau să fiu îngâmfat, dar îmi pot permite să cer minimum salariul pe care l-a avut el. Sunt în relații bune cu Mirel Rădoi, l-am susținut, am discutat cu el, dar asta am cerut: salariul meu să fie mai aproape decât cel al lui Daum. Am auzit că școala de antrenori din România este pusă la punct foarte bine. Atunci de ce antrenorii români au nici pe jumătate salariile antrenorilor străini? Să nu fie această diferență. Am făcut un compromis de mai mult de 60%, pentru a accepta propunerea FRF. Deci nu partea financiară a fost o problemă esențială”, a mai spus Boloni.

“Îl voiam secund pe Adrian Ursea de la OGC Nice a fost la mine, mi-a plăcut discuţia cu el, stilul de a vedea lucrurile. Putea fi unul care vine cu aceleaşi exigenţe occidentale din Franţa sau Elveţia, mai pretenţioase ca în România, şi am fi fost pe aceeaşi lungime de undă.

Mi s-a spus că ar fi fost nevoie de oameni care cunosc mai bine fotbalul românesc. Am optat pentru Liviu Ciobotariu, pe care îl apreciez foarte mult. M-a ajutat într-un moment foarte greu, şi Emil Săndoi. Amândoi cred că era prea mult, apoi am avut o idee pe care nu am dezvoltat-o niciodată. Sper că nu-l jignesc pe Adrian Mutu de care auzeam că ar fi în cărţi. Germania lucra cu această idee că pregăteau viitorul selecţioner, şi mă gândeam să-l luăm aşa, să pregătim pe cineva”, a continuat acesta.

„Nu am curajul să afirm că știu lotul echipei naționale 100%, dar am în fața ochilor jucătorii și posibilitățile pe care această echipă le au. Echipa României poate face un meci deosebit de bun, ca imediat după să clacheze. Ce mă enervează cel mai mult în această privință e că ne inflamăm când batem echipe precum Luxemburg cu 3-0. Eu văd nivelul mai sus. Am curajul să spun asta: cunosc mirosul vestiarului din Occident, pretențiile să poți ajunge acolo. Eu știu ce trebuie să le spun jucătorilor, văd calitățile lor. O singură calitate caut la jucători. Una singură, dar aia să fie de nivel internațional.

Astăzi, din păcate, în echipa națională a României, capabilă să facă meciuri foarte bune, dar și inexplicabil de slabe, tristețea este – să mă ierte jucătorii, nu arăt absolut deloc cu degetul către ei – că nu găsești un jucător talentat în fotbalul românesc. Este opinia mea. Sigur, aprecierile mele pot fi greșite. Ultimii jucători de anvergură internațională sunt Cristi Chivu și Adi Mutu. Greșesc cumva? Și asta a fost acum aproape 15 ani!”, a mai declarat antrenorul.

„În viața mea nu am avut zile așa de tensionate, așa de greu de suportat ca aceste două săptămâni pe care le-am petrecut la Târgu Mureș. Eu doream să ajungem la o înțelegere, cred că și ei, dar ne împiedicam tot timpul de acest obiectiv intermediar. Voiam să mă folosesc de această competiție (n.r. Liga Națiunilor) pentru a pregăti echipa națională pentru preliminariile Campionatului European.

Propunerea mea, de a șterge obiectivul intermediar, a fost respinsă. Ceea ce m-a deranjat deosebit de mult, mi-au spus că nu pot ține un antrenor care nu câștigă, pentru că au alte obiective. Atunci de ce dracu mă cauți pe mine? Acest tratament pe mine mă deranja.

Dacă Federația mă poate da afară, atunci am vrut și eu libertatea să plec, indiferent dacă suntem pe primul sau ultimul loc. Bineînțeles, nu a fost acceptat. Am încercat să facem altfel: semnăm un contract până la sfârșitul Ligii Națiunilor, apoi fiecare are câteva zile pentru a denunța contractul. Au acceptat, timp de 2-3 ore, apoi au refuzat! Problema FRF era că dacă lucrurile merg bine, atunci s-ar fi izbit de imensa problemă că antrenorul va cere mai mult pentru anul viitor. Am acceptat să existe o clauză de reziliere, care nu putea fi mai mare decât cele 5 luni pe care le-aș fi muncit. Astea au fost problemele mele.

Pot să vă spun ceea ce simțeam eu: nu doar la Nisa, dar și în București, la discuțiile directe și indirecte, simțeam când vorbeam cu domnul Burleanu că mă vrea. Numai că ceea ce venea apoi către mine nu acoperea cuvintele sale. Dacă mă vrei într-adevăr, mă lași să muncesc. Am închis discuția de mai multe ori în această perioadă, ca a doua zi să reluăm discuțiile. Faptul că reveneam tot timpul la aceeași problemă m-a făcut să mă întreb dacă mă doresc. Ei spuneau că da, dar contractul îmi spunea alt lucru”, a conchis tehnicianul.

Sursa foto: sport