Brexit. Clauzele divorțului dintre Regatul Unit și UE. La cât se ridică factura de plată

Comisia Europeană a recomandat, vineri, trecerea imediată la faza a două a negocierilor cu privire la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeana. Executivul comunitar, ce conduce negocierile pentru Brexit, a estimat că au fost înregistrate “progrese suficiente” cu privire la termenii “divorțului” de Marea Britanie. Astfel este deschisă calea pentru faza a două a negocierilor referitoare la viitorul relației dintre UE și Londra.

Agentia de presă Reuters prezintă principalele prevederi ale celor mai importante trei domenii ale acordului dintre Marea Britanie și UE:

Drepturile cetățenilor

Acestea se referă la cetățenii britanici, inclusiv soții și copii, care trăiesc într-un stat al UE și la alți cetățeni din UE care trăiesc în Marea Britanie la data retragerii acesteia din blocul comunitar. Nu se acordă cetățenilor britanici dreptul de a se muta dintr-un stat al UE în altul și de a păstra aceleași drepturi. În timp ce drepturile pentru cetățenii UE și britanici se pierd dacă își părăsesc țara-gazdă inițială pentru cinci ani.

Negocierile pot continuă în faza a doua, Londra încercând să obțină drepturi de “mișcare înainte” pentru cetățenii britanici pe continent. Iar UE fiind interesată că cetățenii săi să păstreze dreptul de rezidență permanentă chiar și după perioade mai lungi de absență din țara-gazdă.

Cetățenii cu documente de rezidență permanentă trebuie să obțină unele noi fără a plăti nimic. Tratamentul egal va acoperi drepturile cu privire la asigurările sociale, asistență medicală, ocuparea forței de muncă și educație. Avantajele vor fi “exportabile” la fel că în prezent. Va fi menținut dreptul de reuniune familială pentru membrii unei familii care nu trăiesc în aceeași tara.

Curtea de Justiție a UE (CJUE) este arbitrul suprem al legislației Uniunii Europene. Acordul stipulează că “instanțele din Regatul Unit vor trebui să respecte deciziile CJUE”. UE și Marea Britanie au convenit să creeze un mecanism care le va permite instanțelor britanice să solicite CJUE să se pronunțe atunci când este necesar, în timpul unei perioade de opt ani după Brexit.

În faza a doua, părțile vor negocia cu privire la modalitatea punerii în aplicare a retragerii din Tratatul UE – de exemplu, dacă UE consideră că instanțele din Marea Britanie interpretează greșit în mod sistematic drepturile cetățenilor UE.

Republica Irlanda și provincia Irlanda de Nord

Marea Britanie promite să apere integritatea propriei piețe interne și locul Irlandei de Nord în interiorul ei. Londra nu dorește o “frontieră dură” între Irlanda și Irlanda de Nord, susținând că vizează evitarea controalelor prin intermediul viitoarelor relații economice între UE și Marea Britanie. Dacă acest lucru nu este posibil, Marea Britanie va propune “soluții specifice pentru a trata circumstanțe unice”.

În absența unor asemenea soluții, Marea Britanie va “menține o conformitate deplină cu acele reguli ale pieței interne și ale uniunii vamale care, acum sau în viitor, sprijină cooperarea Nord-Sud, economia în întreagă insula (Irlanda) și protecția Acordului din Vinerea Mare din 1998”.

Acordul garantează că nu va exista “nicio nouă barieră normativă” pentru firmele nord-irlandeze, care vor avea “acces neîngrădit” în restul Marii Britanii. Cele două părți admit că acordul din 1998 recunoaște dreptul dobândit prin naștere al tuturor oamenilor din Irlanda de Nord de a fi irlandezi, britanici sau ambele.

“Factura” divorțului

“Cele două părți au convenit o metodologie pentru obligațiile financiare… elaborate și plătite în euro”. Obligațiile financiare vor fi calculate în termeni procentuali din bugetul multianual pentru 2014-2020, Marea Britanie contribuind că și cum ar fi rămas în UE în 2019 și 2020 și fiind inclus un rabat britanic.

În urma retragerii din Uniunea Europeană, Marea Britanie va continua să participe la programele UE finanțate de bugetul pentru 2014-2020 până la încheierea lor. După aceea, Marea Britanie va rămâne răspunzătoare pentru partea să din obligațiile neprevăzute asumate la nivelul UE, precum cele de asistență sau operațiuni financiare gestionate de Banca Europeană de Investiții (BEI). Răspunderea Marii Britanii va fi limitată la deciziile cu privire la fiecare operațiune financiară adoptată înainte de dată retragerii din UE.

Suma este dublă față de oferta inițială a UK, dar mai mică decât așteptările UE

Cu privire la Banca Centrală Europeană (BCE), conform acordului, “capitalul plătit integral al Marii Britanii în cadrul BCE va fi rambursat Băncii Angliei (BoE) după data retragerii”. Suma la care se va ridica “factura” pentru Brexit, ce va trebui negociată între Londra și Bruxelles, este estimată la 40-45 de miliarde de euro, a declarat, vineri, un purtător de cuvânt al Downing Street.

Dimineață, liderii fiecărei părți au anunțat încheierea unui acord de principiu asupra celor trei dosare prioritare ale divorțului, însă fără a avansa cifre. Această suma este mai mică decât cea pe care o ceruse în octombrie președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, care a estimat că factură se va ridică la o suma situată între 50 și 60 de miliarde de euro, conform AFP.

Totuși, ea reprezintă mai mult decât dublul propunerii inițiale pe care a formulat-o guvernul britanic, care se situează în jurul a 20 de miliarde de euro. “Nu putem calcula exact sumele în chestiune, toate aceste cifre se vor modifica”, a dat asigurări, vineri, negociatorul-șef al UE pentru Brexit, Michel Barnier, pentru a explica de ce nu a fost comunicată nicio sumă fixă.

Acordul prevede că Marea Britanie să continue să participe la bugetul anual al UE în 2019 și 2020, “ca și cum ar fi rămas în UE”. După această perioadă, Londra va trebui să-și respecte în continuare angajamentele financiare asumate în cadrul bugetelor anterioare, dar care nu au fost încă achitate. Bugetele anuale europene disting între creditele bugetare și creditele de angajament, acestea din urmă putând fi eșalonate pe mai mulți ani.

Acest “rest ce rămâne să fie lichidat”, care constituie cea mai mare parte din reglementarea financiară a Brexitului, va fi calculat la 31 decembrie 2020 și va fi plătit progresiv, pe măsură ce aceste angajamente vor deveni exigibile, cum ar fi fost cazul dacă Marea Britanie rămânea un stat membru.

Londra își va asuma de asemenea progresiv partea sa în plăti precum pensiile unor funcționari europeni. “Eventuale pasive” sunt de asemenea luate în calcul: UE s-a trecut garantă a împrumuturilor pentru țări terțe, iar bugetul european ar putea fi solicitat în caz de neefectuare a plății. Acordul stipulează că toate aceste sume vor fi achitate în euro.

Sursa traducere: agerpres.ro