Care este originea cuvântului „încornorat”? Legătura dintre un soț înșelat și coarnele cerbului

Căsnicia nu mai este de ani buni „un contract” semnat pe viață și mulți aleg, cu orice risc, să-și înșele partenerul de viață. Auzim la tot pasul despre oameni „încornorați”. Totuși, de unde vine acest substantiv și care este originea lui?

Cui i-ar plăcea să fie numit încornorat? Astfel sunt numiți soții sau iubiții înșelați de către parteneri. Originea cuvântului pare a proveni din timpul împăratului bizantin Andronic I Comnenul care a domnit între 1118 și 1185. Acesta a rămas în istorie ca fiind un împărat extrem de iubăreț.

Se spune că Andronic I Comnenul îşi alegea amantele dintre soţiile demnitarilor de la curte. Drept despăgubire pentru soții înșelați, aceștia primeau de la împărat vaste terenuri de vânătoare, iar ca semn al noii proprietăţi aveau dreptul să-şi prindă pe poarta locuinței coarne de cerb. Toată lumea de la curte ştia de ce soții înșelați au primit terenuri de vânătoare și erau numiți „încornorați”. Istoricul ungur Ráth-Végh István nota în cartea „Istoria culturală a prostiei omenești” că acest cuvânt se regăsește în mai multe limbi europene. Cuvântul s-a păstrat până în zilele noastre și caracterizează astăzi oameni trădați în dragoste de către parteneri.

Cine înșală o dată o va face din nou

Un studiu a arătat că un partener infidel a cărei relație se sfârșește din această cauză are de trei ori mai multe șanse să fie infidel și în următoarea relație. Și persoanele înșelate au de două ori mai multe șanse să fie înșelate din nou, spune același studiu. La cercetare au participat 329 de femei și 155 de bărbați.

Sursa: shtiu.ro