După ce au aflat că Germania a capitulat, milioane de sovietici au luat parte la una dintre cele mai mari beții din istorie, consumând toată vodca din Moscova și, probabil, din întreaga țară.
Pe 9 mai 1945, la ora 1:10, cetățenii Uniunii Sovietice au auzit la radio că Germania nazistă a semnat actul de capitulare necondiționată, ceea ce a pus capăt luptei pe frontul estic al celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, potrivit datelor oficiale, URSS a pierdut peste 27 de milioane de oameni, civili și militari. Încheierea conflictului a făcut ca toată populația să se dedice „trup și suflet” metodei tradiționale de a sărbători – consumul de vodcă.
Sovieticii au fost cuprinși de o euforie generală, ieșind pe străzi în pijamale, îmbrățișându-se cu necunoscuții și plângând de fericire. În entuziasmul universal, s-au îmbătat chiar și cei care nu beau de obicei.
Consumul excesiv de vodcă, pe fondul penuriei din vreme de război, a dus la o situație unică. La aproximativ 22 de ore de la începerea celei mai mari petreceri în onoarea victoriei, Iosif Stalin s-a adresat națiunii. Însă, până la acel moment, populația băuse deja toate rezervele de vodcă din țară. A urmat o mahmureală la nivel național, potrivit War History Online.
Militarul Nikolai Kriucikov avea să-și amintească: „Pe 9 mai 1945, cu permisiunea comandantului, am plecat trei zile la Moscova. E imposibil de descris ce s-a întâmplat în acele zile… Am sărbătorit împreună cu familia și cu vecinii. Am băut pentru victorie, pentru cei care nu au mai apucat să trăiască această zi și ne-am dorit ca un astfel de masacru să nu se mai repete niciodată. Pe 10 mai, era imposibil să mai cumperi vodcă oriunde în Moscova, pentru că toți erau complet beți.”
Este demn de amintit că, pe timp de război, Uniunea Sovietică nu avea rezerve mari de vodcă. Amidonul și cerealele, în majoritatea cazurilor, au fost folosite pentru a produce hrană pentru armată.
Totuși, producția de vodcă nu s-a oprit complet. În cartea sa, „Istoria Rusiei”, Walter Moss scrie următoarele: „În timpul foametei de la începutul anilor ‘30, Stalin s-a asigurat că încă existau cereale și cartofi pentru producția de vodcă, iar sumele obținute din vânzarea de vodcă în această perioadă constituiau aproximativ o cincime din veniturile guvernamentale.”
Moss face referire și la insistența lui Stalin privind extinderea producției de vodcă drept mijloc de consolidare a sistemului de apărare a țării. Datorită monopolului de stat asupra alcoolului, ideea utilizării băuturii pentru apărarea națională avea sens. Chiar și în perioadele de foamete cruntă, vodca a rămas parte a strategiei naționale staliniste, iar producția de alcool a fost o prioritate.
În timpul războiului, în iulie 1941, Armata Roșie a început să le distribuie votcă soldaților, deși Stalin nu a semnat niciun decret oficial în acest sens până în august. Soldaților li se ofereau 100 de mililitri de vodcă pe zi, așa-zisa „rație a comisarului”. În același timp, oamenii de rând produceau alcool la domiciliu. Având în vedere situația sumbră, vodca a dobândit o importanță deosebită.
Printre veteranii de război sovietici existau atitudini contradictorii față de „rația comisarului”. Unii erau de părere că doza de vodcă diminua sentimentul de frică și reducea tensiunea resimțită de soldați înaintea unei lupte. Alții credeau că alcoolul afecta negativ rezultatul bătăliei. Cu toate acestea, nimeni nu era obligat să bea.
Victoria de pe 9 mai a fost sărbătorită nu numai de civili, ci și de soldați. În cartea „T-34 în acțiune”, de Artiom Drabkin, tanchistul Iuri Polianovski își amintește: „Când s-a încheiat războiul, brigada mea se afla în Linz. Capturaserăm un număr mare de vehicule germane: camioane, mașini – tot felul. Eu, ca adjunct, am primit ordin să merg la brigadă și să selectez mașinile pentru nevoile regimentului.” „Am ajuns acolo pe 9 mai și m-a întâmpinat comandantul adjunct al batalionului, care mi-a spus: Să le ia naiba de mașini! Să bem mai întâi cu aliații. Apoi, te poți duce. Americanii erau deja acolo și aveau un butoi cu alcool drept trofeu – totul era pregătit pentru a sărbători victoria.”
„Mi-am spus: Dacă beau, mă îmbăt și nu mai pot alege nimic. Întâi aleg, apoi vin să beau. Am plecat să alegem mașinile. Peste puțin timp, am auzit țipete și zgomote.” „Ne-am întors alergând și i-am văzut zvârcolindu-se pe jos, cu spume gură. Unii erau morți deja, alții supraviețuiseră, dar erau orbi. Băutura s-a dovedit a fi antigel cu metanol. Au murit 18 soldați americani și 22 dintre oamenii noștri. Toate acestea, în ziua victoriei.”
Sursa traducere: incredibilia.ro
