Cele mai bântuite locuri din București – Adevăr, paranormal sau superstiție?

Fenomene aparent fara explicatie sau intamplari care iti fac inima sa stea-n loc au tesut povesti cu iz de paranormal in jurul unor cladiri importante din Capitala.

Fantomele unor copii orfani, tinuti nemancati pana la epuizare intr-o casa din Centrul Vechi, carora si in ziua de azi li se aud strigatele ascutite dupa miezul noptii, sau balta din care nici macar animalele nu se incumeta sa bea apa, sunt povesti pe care nu multi ar avea curaj sa le asculte.

Moarte, dupa trei ore de strigate disperate

O astfel de legenda macabra inconjoara Hotelul Cismigiu din Capitala. Istoria arata ca, in jurul berariei Gambrinus (construita de Ion Luca Caragiale) s-a ridicat Hotel Palace, numit mai tarziu Hotel Cismigiu. Anii aceia (1914) reprezentau implinirea orientarilor occidentale, de aceea acest hotel a reprezentat un mare pas pentru modernismul romanesc.

Din pricina localizarii centrale, cladirea a fost exploatata la maximum, fara a primi imbunatatirile necesare. Astfel, grandiosul Hotel Cismigiu se inchide in 1970. Dupa revolutie, in 1990, hotelul este dat Academinului de Teatru si Film, servind drept camin pentru studenti.

Legenda spune ca, intr-un weekend, cand studentii erau plecati, hotelul a fost patat de o energie negativa foarte mare. O studenta din Republica Moldova, din prima sau a doua generatie de studenti basarabeni de la actorie, se prabuseste in casa liftului. Ceea ce este foarte trist e ca ea nu a murit, ci a supravietuit, suferind in chinuri groaznice inca trei ore de la nefericitul eveniment, iar apoi a murit. Fata a strigat in acele groaznice trei ore dupa ajutor, care pentru ea au insemnat o eternitate, insa nimeni nu a auzit-o.

Pasionatii de paranormal explica cum acel moment a facut ca fenomene greu de explicat in cuvinte sa apara tot mai des in hotel, ia tipetele care se aud parca de nicaieri, dar totusi atat de aproape, iti frang inima.

Balta Vrajitoarelor, locul ritualurilor magice

Si daca vorbim de paranormal, cum ar putea sa lipseasca vrajitoarele. Undeva in Padurea Boldu-Creteasca, exista un lac numit Balta Vrajitoarelor, cu o dimensiune de cativa zeci de metri patrati, care are o istorie invaluita de mister. Se zice ca acesta ar fi locul in care a murit decapitat Vlad Tepes, tradat de boierii din Tara Romaneasca. Dupa ce a redobandit Valahia si a semnat alianta cu Stefan cel Mare si Stefan Bathory, acesta a plecat la vanatoare in Codrii Vlasiei, padurea mare ce impanzea Tara Romaneasca.

Simtind imprevizibilul, Vlad Tepes i-a cerut lui Stefan cel Mare cativa oameni care sa-i fie aproape. Stefan i-a dat 400 de oameni din garda sa personala, din care au mai ramas doar 10. Investigand moartea oamenilor sai, voivodul moldovean a aflat despre uciderea lui Vlad Tepes si a datat aceste lucruri, drept dovada a mortii fostului domnitor al Tarii Romanesti in acesti codrii.

In perioada comunista, dupa cutremurul din 1977, mai multe basculante cu moloz au fost descarcate in aceasta balta, strict cu scopul de a o astupa. In cateva saptamani insa, daramaturile cladirilor au fost inghitite de apa, iar totul a disparut ca prin minune. Vrajitoarele se strang in fiecare an de Sanziene, Sfantul Gheorghe si Sfantul Andrei pentru a-si practica ritualurile magice pe marginea baltii. Ele spun ca din generatie in generatie si-au tras puterea de la aceasta balta reprezentand practic o initiere in artele oculte.

Localnicii povestesc ca de multe ori femeile insarcinate care nu doreau copilul se duceau la balta stateau cateva minute in apa si scapau de sarcina. Animalele sunt speriate de acest loc sinistru. Nu gasesti nici macar o broasca sa vietuiasca in acest lac. Animalele sunt atat de speriate, incat nici macar nu beau apa din balta.

Manastirea Chiajna, lacasul de cult nesfintit

Un alt loc renumit pentru fenomenele paranormale este Manastirea Chiajna, a carui viata a inceput undeva in secolul XVII, in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti. Era o manastire mare, cu ziduri groase, motiv pentru care turcii au „confundat-o‟ cu o cetate si au asaltat-o. In plus, istoria mai arata ca aici si-au gasit refugiu si bolnavii de ciuma. Si tot aici, din cauza aceleiasi boli, si-a gasit sfarsitul Mitropolitul Tarii Romanesti, Cozma.

Dupa acestea, ea a fost parasita, clopotul i-a fost aruncat in apele Dambovitei, iar oamenii au condamnat-o blestemata si au lasat-o in ruina. Dupa spusele localnicilor, clopotul inca se mai aude batand in noptile cu luna plina. De asemenea, acest lucru este demonstrat si prin cateva inregistrari audio, insa nu au fost luate in seama. Cei mai multi sutin ca aceste evenimente negative au avut loc din cauza ca pamantul si manastirea nu au apucat sa fie sfintite. Datorita legendelor din jurul ei, Manastirea Chiajna a fost si subiectul unui scurt-metraj realizat de niste studenti de la Facultatea de Regie.

Fantomele, chiriasi pe vecie in Casa Poporului

Legendele urbane mai spun ca si Palatul Parlamentului este bantuit de fantome. Apar noaptea pe coridoarele celei mai mari constructii din Europa, rup sigilii, fluiera sau fac sa tiuie sistemele de securitate. Personalul de noapte al cladirii povesteste cum aceste fantome au inceput sa-si faca simtita prezenta cu aproximativ 10 ani in urma.

„Anca‟ este una dintre ele. Potrivit relatarilor, naluca este o tanara de 20 de ani, cu o rochie de vara cu desen floral, care se arata doar personalului in uniforma si cere ajutor.

Orfelinatul bantuit de pe Strada Franceza

Istoria nescrisa a Centrului Vechi si-a rezervat si un „capitol‟ si pentru „sufletele chinuite‟ din intunecatele cotloane ale caselor de pe Strada Franceza. Un astfel de loc bantuit se afla chiar la numerele 13 si 14.

Cunoscatorii locului vorbesc despre nici mai mult, nici mai putin de 203 spirite de copii care ar bantuii aceasta casa. Legenda spune ca aici a fost un orfelinat unde erau adusi copii ai strazii, de patronul casei, Stavrache Hagi-Orman, un om de o rautate pura. Copiii erau tinut nemancati pana la epuizare, iar gazda se desfata cu tipetele lor de foame.

Multi dintre cei care trec pe langa aceasta casa cu obloanele trase de zeci de ani, povestesc cum, dupa miezul noptii, inca se mai aud vocile ascutite ale micutilor care striga „Vrem apa! Apa!‟

Sursa text: historia