Rămasă în istorie sub porecla de „Mary cea cu tifos”, Mary Mallon și-a petrecut o treime din viață izolată de civilizație, pe o insulă din estuarul East River, din New York. Purtătoare asimptomatică a bacteriei Salmonella Typhi, care cauzează febra tifoidă, femeia a infectat fără să știe zeci de persoane, fiind un pericol pentru locuitorii orașului.
Mary Mallon s-a născut pe 23 septembrie 1869 în Irlanda de Nord. La fel ca mulți irlandezi afectați de foametea care a lovit țara, Mary a emigrat în SUA în 1884. După ce s-a stabilit în New York, femeia a început să lucreze ca servitoare. Pentru că îi plăcea să gătească, a devenit în scurt timp bucătăreasa mai multor familii.
Nimeni nu știa, însă, că Mary era purtătoare asimptomatică de Salmonella Typhi, bacteria care cauzează febra tifoidă. Astfel, în timp ce lucra ca bucătăreasă, ea a infectat mai mulți oameni, fără să știe. Însă pericolul public reprezentat de Mary avea să iasă la iveală în curând. Un bancher din New York, Charles Henry Warren, a angajat-o pe Mary ca bucătăreasă pentru perioada vacanței pe care familia sa o petrecea în Long Island.
Curând după sosirea lui Mary, una dintre fiicele lui Warren s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. Au urmat soția și încă o fiică a bancherului, două menajere și grădinarul care lucra pe proprietate. Până la urmă, șase dintre cele unsprezece persoane din casă au fost diagnosticate cu febră tifoidă. Pentru a descoperi cauza bolii, proprietarii casei în care era cazată familia Warren l-au angajat pe George Soper, un expert în focare de febră tifoidă. În urma investigației, Soper a descoperit că Mary era vinovată.
Soper a început să cerceteze istoricul lui Mary și a descoperit că în fiecare loc în care lucrase aceasta apăruseră focare de febră tifoidă. Convins că nu putea fi vorba de o coincidență, Soper a decis să discute cu Mary și să obțină de la ea probe de sânge și scaun.
În martie 1907, a găsit-o muncind ca bucătăreasă la familia Bowen. I-a spus că o suspectează că îmbolnăvește oameni, însă femeia a reacționat violent, încercând să-l atace cu o furculiță. Dându-și seama că nu va reuși de unul singur, Soper a apelat la Hermann Biggs, un angajat al Departamentului de Sănătate din New York.
Când cei doi au confruntat-o, Mary a refuzat să vorbească, a încercat să îi atace, iar apoi a fugit. După o căutare extinsă, au găsit-o ascunsă într-un dulap din vecini. Polițiștii au ridicat-o cu o ambulanță și au dus-o la spital. Acolo, medicii au descoperit că femeia era, într-adevăr, purtătoarea periculoasei bacterii. Au plasat-o în izolare într-un spital de pe insula North Brother, unde și-a petrecut următorii doi ani, convinsă că este sănătoasă și că i s-a făcut o nedreptate.
Femeia a dat în judecată autoritățile, iar în 1910 acestea au decis că „Mary cea cu tifos” poate fi lăsată în libertate, cu condiția să nu mai lucreze ca bucătăreasă. Mary a lucrat o vreme într-o spălătorie, dar, la scurt timp, nemulțumită de banii puțini pe care îi câștiga a trecut la acțiune. Convinsă că nu prezintă niciun risc pentru nimeni, și-a schimbat numele în Mary Brown și s-a angajat din nou ca bucătăreasă.
Ciclul îmbolnăvirilor a reînceput, iar autoritățile și-au dat seama că vinovatul este același: Mary Brown. La scurt timp după aceea, femeia a fost arestată din nou și trimisă pe insula North Brother, pentru a trăi în izolare. Nu există prea multe detalii despre viața ei pe insulă, dar se știe că făcea diverse munci pentru a-i ajuta pe angajații spitalului. În 1932, Mary a suferit un atac cerebral și a rămas paralizată. A mai trăit șase ani și a murit pe 11 noiembrie 1938, la vârsta de 69 de ani. De-a lungul vieții, „Mary cea cu tifos” a fost responsabilă de 51 de cazuri și trei morți de febră tifoidă. Clădirea în care femeia și-a petrecut jumătate din viață este acum o ruină, iar legenda spune că fantoma ei bântuie coridoarele.
Sursa: incredibilia.ro
