Cum a căzut Zidul Berlinului. Greșeala fatală făcută de un lider comunist est-german

Zidul Berlinului a fost, încă de la construirea lui, în 1961, un punct fierbinte al Războiului Rece. A fost locul unde libertatea a fost sugrumată de sovietici și est-germani, în Berlinul de Est, și apărată de americani și aliații occidentali în Berlinul de Vest. A fost locul care a separat fizic si simbolic o națiune, cea germană, care a despărțit, familii, prieteni, îndrăgostiți.

După o perioadă în care blocul comunist părea puternic, sigur, consolidat, a început declinul, marcat de politica de glasnost si perestroika inițiată de Mihai Gorbaciov în URSS din 1985. Regimul comunist din RDG s-a opus din start măsurilor de liberalizare, simțind că acestea vor afecta stabilitatea statului creat artificial din ordinul lui Stalin în 1949. Dar vântul libertății nu avea să întârzie mult timp.

Fuga spre Vest. Începutul sfârșitului

Anul 1989 avea să fie începutul sfârșitului. În Ungaria regimul comunist se schimbă din interior, în Polonia Solidaritatea căștigă alegerile și formează primul guvern necomunist din Europa Centrală și de Est. Sub influența acestor schimbări cetățenii est-germani încep să fugă în Germania de Vest. Capitalismul era mai puternic, mai atrăgător. Mișcarea, timidă la început, începe să capete proporțiile unui exod. Dacă Zidul Berlinului era încă de netrecut, s-a fugit masiv prin Ungaria și Austria, țări care își deschiseseră granițele. Sub pretextului unui concediu de odihnă 13.000 de turiști est-germani au folosit această rută de evadare spre libertatate în luna septembrie. Un caz aparte l-au reprezentat refugiații din ambasada RFG din Praga, cărora li s-a permis trecerea spre Vest după îndelungi și jenante negocieri.

Marea provocare avea să vină însă din interior. În marile orașe din RDG au început demonstrații anticomuniste cu Leipzig ca principal centru de rezistență. După ce inițial au fost reprimate, manifestațille n-au mai putut fi oprite și au ajuns și în Berlin, capitala statului. Elanul popular nu mai putea fi stăvilit. În aceste condiții, Erich Honecker, liderul de fier al Germaniei comuniste a fost forțat să demisioneze pe 18 octombrie 1989 și înlocuit cu reformatorul Egon Krentz. În mod ironic, Honecker declarase în ianuarie că Zidului Berlinului avea să mai reziste încă 50-100 de ani dacă condițiile care i-au determinat construcția nu se vor schimba. Cât de mult avea să se înșele!

Căderea Zidului sau greșeala gravă a lui aparatchik (funcționar) comunist

Din cauza presiunii populare crescânde și a exodului ce părea de neoprit, reformatorul Egon Krentz a decis, pe 9 noiembrie 1989 să permită trecerea graniței în scop turistic și spre RFG, până atunci oprită, inclusiv între Berlinul de Est și cel de Vest. Trecerea graniței se putea face de a doua zi, 10 noiembrie 1989, tocmai pentru a da timp efectivelor de grăniceri să se organizeze. Sarcina de a comunica oficial decizia luată în Biroul Politic al Partidului în cursul dimineții a căzut în brațele lui Gunther Schabowski, liderul de partid berlinez, care însă nu a participat la ședința respectivă și era insuficient informat. În cursul conferinței de presă de după-amiază Schabowski a fost întrebat de când intră în vigoare decizia. După câteva secunde de ezitare, acesta a răspuns: “Din câte știu eu, intră în vigoare imediat, fără întârziere”. Apoi, pentru a elimina orice dubiu, Gunther Schabowski a explicat că hotărârea se referă și la Berlin.

“Așa a zis Schabowski”

Știrea s-a răspândit cu repeziciune. Posturile de radio și televiziune din Berlinul de Vest au propagat-o și în Est. “Această zi de 9 noiembrie este o zi istorică. RDG a anunțat că, începând din acest moment, granițele sale sunt deschise tuturor”, anunța postul ARD. Spre seară mii de est-berlinezi s-au postat la coadă la punctele de trecere ale frontierei care despărțea două lumi și frații între ei cerând să fie lăsați să treacă dincolo pentru că “așa a zis Schabowski”. Grănicerii DDR-iști erau uluiți, paralizați, neștiind ce să facă în lipsa unui ordin clar. Mai întâi li s-a ordonat să îi lase să treacă pe cei mai recalcitranți, căroră să li aplice o ștampilă specială pe pașaport care însemna că le este interzisă revenirea în RDG. Dar presiunea mulțimii care ajunsese rapid la sute de mii de oameni a fost covârșitoare. În lipsa unui ordin de represiune și fără alte indicații, grănicerii nu au mai rezistat și, aproape de miezul nopții, au lăsat trecerea liberă spre Vest în uralele oamenilor fericiți. De partea cealaltă îi așteptau frații lor cu flori și șampanie. În curând germanii din ambele parți s-au urcat pe Zid salutându-i pe cei rămași jos și au început să spargă în mod simbolic bucăți de beton. La început mai mici, apoi tot mai mari. Zidul Berlinului a căzut.

Cele întâmplate pe 9 noiembrie 1989 au marcat sfârșitul unei lumi. Cea comunistă. În scurt timp s-au produs schimbări dramatice în Bulgaria, Cehoslovacia și România. RDG nu a rezistat  mai mult de un an și s-a unit cu RFG. Germania era din nou unită. Până la sfărșitul anului 1989 trecerea Zidului Berlinului s-a mai făcut în condiții mai stricte, apoi a devenit liberă și a apărut mai multe puncte de frontieră. Apoi, Zidul a început să fie demontat, iar temutele patrule de grăniceri au fost îndepărtate. După reunificare s-a grăbit distrugerea lui, iar acum sunt păstrare doar câteva porțiuni. Pentru istorie.

Cinci lucruri despre Zidul Berlinului pe care să le ținem minte

– 5.000 de oameni au reușit să treacă Zidul Berlinului între 1961 și 1989. Din păcate, 200 de germani au murit încercând să-și gasească libertatea.

– 156,4 kilometri a avut Zidul Berlinului, dintre care 111,9 kilometri au fost ziduri de beton armat.

– 186 de puncte de observație ale grănicerilor și 20 de buncăre a avut Zidul Berlinului. Din ele s-a tras asupra celor care încercau să fugă.

– Președintele american John Fitzgerald Kennedy a ținut în 1963 un discurs încheiat cu celebra replică “Ich bin ein Berliner” (Sunt un berlinez), referindu-se la Zidul Berlinului.

În vecinătatea Zidului Berlinului au avut loc concerte ale unor artiști celebri, David Bowie, Bruce Springsteen, David Hasselhoff, la care s-au lansat îndemnuri pentru desfacerea barierelor între germani.

Sursa: wikipedia.org