Cum s-a răspândit coronavirusul la oameni. Câte variante ale virusului se cunosc în prezent

Cum s-a răspândit coronavirusul la oameni și cât de rapid a evoluat acesta în cele câteva luni de când pandemia de COVID-19 a pus stăpânire pe mapamond. Este o întrebare care macină pe toată lumea.

În căutarea răspunsului, o echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge a analizat primele 160 de genomuri complete ale virusului SARS-COV-2, secvențiate apoi de la pacienții umani. Astfel s-a reușit, în mare măsură, reconstruirea răspândirii coronavirusului la oameni, cercetătorii trasând o mare parte din căile evoluției acestuia prin diferite mutații care creează filiații virale diferite.

„Există prea multe mutaţii rapide pentru a urmări atent un arbore genealogic al COVID-19. Am folosit un algoritm matematic pentru a vizualiza simultan toţi arborii plauzibili”, a afirmat geneticianul Peter Forster, autorul principal al studiului. ”Aceste tehnici sunt folosite în special pentru cartografierea, prin ADN, a mişcărilor populaţiilor umane preistorice. Credem că este una dintre primele dăţi când s-a folosit pentru urmărirea rutelor de infecţie ale unui coronavirus precum COVID-19”, a mai precizat acesta, conform studiului publicat în jurnalul științific Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Peter Forster a dezvăluit că, potrivit celor mai recente cercetări, apariția pacientului 0 dar și debutul răspândirii COVID-19 la oameni a avut loc undeva între jumătatea lunii septembrie și începutul lunii decembrie a anului trecut.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au analizat mostre de virus prelevate din toate colțurile lumii în perioada 24 decembrie 2019 – 4 martie 2020. În urma studierii atente a acestora, oamenii de știință au catalogat trei variante distincte, constând în grupuri liniare, ale COVID-19 denumindu-le simplu A,B și C. Cercetătorii au concluzionat că tipul „B” este derivat din „A”, separat de două mutaţii, în timp ce varianta  „C” este catalogată de cercetători drept o „descendent” exclusiv a lui „B”.

Echipa condusă de Foster a descoperit că tipul de COVID-19 cel mai asemănător celui găsit la lilieci și pangolini este tipul A – mai precis genomul original (rădăcina pandemiei) al virusului uman care a declanșat epidemia la Wuhan. Alte versiuni mutante ale variantei A au fost descoperite în probele prelevate de la cetățenii americani care au trăit sau tranzitat orașul din China. Tipul A a fost descoperit însă și la numeroși cetățeni americani și australieni care nu au avut nicio legătură cu Wuhan.

Varianta B s-a localizat cu precădere în Asia de Est și, conform cercetătorilor, acesta ar fi rezultatul unui efect fondator care apare, în cazul unui virus, ca un blocaj genetic stabilit în cadrul unui grup restrâns și izolat de infecții. „Virusul de tipul B din Wuhan ar putea fi adaptat imunologic sau la mediu la o mare parte a populaţiei Asiei de Est. Este posibil să aibă nevoie de mutaţie pentru a depăşi rezistenţa din afara Asiei de Est. Se pare că vedem o rată de mutaţie mai lentă în Asia de Est decât în ​​altă parte, în această fază iniţială”, a declarat Foster.

În Europa predomină varianta C, fiind regăsită la pacienții pozitivi din Franța, Marea Britanie, Spania, Suedia și Italia. În China varianta C lipsește cu desăvârșire însă a fost identificată la câteva cazuri din Coreea de Sud, Singapore și Hong Kong. ”Analiza reţelei filogenetice are potenţialul de a ajuta la identificarea surselor de infecţie COVID-19 nedocumentate, care pot fi apoi plasate în carantină pentru a controla extinderea suplimentară a bolii în întreaga lume”, a concluzionat Peter Forster.