Țuica de prune este recunoscută în lume drept o băutură tradițională a românilor. Țuica este o băutură alcoolică rezultată din fermentarea a diferite fructe, cum ar fi prunele, merele, perele, caisele sau corcodușele.
Țuica de prune este, de departe, cea mai comună dintre variante și preferata băutorilor de țuică. În continuare vă prezentăm rețeta tradițională a țuicii de prune, o rețetă care poate fi făcută și acasă dar cu condiția să aveți la îndemână toate cele de trebuință, un spațiu adecvat și, bineînțeles, câteva kilograme bune de prune.
Pentru început prunele trebuie puse într-un butoi mare, de preferat din lemn, pentru că butoaiele din alt tip de material vor schimba gustul produsului final. Apoi se adaugă zahăr și se lasă la macerat pentru ca fructele să fermenteze. Nu exagerați, iar dacă aveți prin casă resturi de dulceață sau miere zaharisită le puteți folosi fără grijă pentru că zahărul conținut de acestea este deja procesat și nu mai are aceeași tărie.
Prepararea propriu-zisă a țuicii de prune începe din momentul în care fructele din butoi au fermentat. Este nevoie de un alambic, un dispozitiv metalic folosit pentru distilarea lichidelor. Și acesta trebuie ales pe sprânceană pentru că dacă materialul din care este făcut are o calitate proastă va dăuna grav gustului țuicii. Și un sfat: cele mai bune alambicuri sunt cele din inox. Chiar dacă sunt mai ieftine, alambicurile din cupru sau alamă sunt de calitate proastă.
Cazanul în care veți pune fiertura de fructe care au fermentat (boasca) este bine să fie dotat cu mânere pentru a putea fi manevrat ușor la finalul fiecărei porții de țuică. Capacul cazanului arată ca un clop, care la capătul superior are un orificiu pe unde va urca aburul de alcool. Țeava de transfer a aburilor de alcool trebuie să fie din același material precum cazanul și asigură transferul către serpentină. Serpentina este obligatorie pentru ca apa din azul de răcire să nu se încălzească de la sursa de căldură care asigură fierberea boascăi.
Cazanul de țuică trebuie să se închidă etanș, iar serpentina de răcire a alcoolului este o țeavă de cupru care pleacă din capacul cazanului și în interiorul vasului de răcire este îndoită circular și va ajuta la transformarea alcoolului din stare gazoasă în stare lichidă.
Când vasele sunt așezate în poziție corectă se adaugă boasca și se pregătește focul pentru fierbere. Țuica de prune făcută cu ajutorul arederii de lemne are un gust infinit mai bun decât cea făcută cu ajutorul unui arzător pe gaz. Deoarece căldura oferită de arderea lemnului conferă un ti superior de consistență băuturii. Temperatura focului de la cazan trebuie să fie constantă.
O cratiță acoperită de tifon trebuie pusă în dreptul gurii de scurgere a serpentinei, pe unde va curge țuica. Tifonul are rol de protecție, oprind eventualele impurități care pot cădea în țuică.
Toată cantitatea de țuică de prune se va pune într-un vas de dimensiuni mari pentru omogenizare. Deoarece prima oară va ieși țuica cea mai tare apoi, pe măsură ce procesul continuă, va ieși din ce în ce mai slabă din punct de vedere al tăriei alcoolului. La fel ca majoritatea băuturilor alcoolice și țuica de prune are nevoie de timp, de o perioadă de învechire, pentru a-i crește calitatea.
Cea mai bună metodă de a verifica tăria țuicii. Cu ajutorul unui păhărel mic, de dimensiunea unui shot, se scoate puțină țuică de la țeava serpentinei. Apoi se aruncă pe o parte a cazanului (nu pe capac!) și cu o brichetă sau un băț de chibrit aprins se verifică pata rămasă. Dacă va lua rapid foc înseamnă că lichidul are tărie în continuare. Dacă nu se aprinde repede sau deloc este timpul pentru a se opri acel ciclu de producție.
Sursa foto: adevărul
