Cum se sărbătorea Paștele în Bucureștiul de odinioară

PASTELE este cea mai importanta sarbatoare a primaverii, iar de-a lungul timpului ea a fost traita in diverse feluri.

Bucurestenii sfarsitului de secol XIX incepeau pregatirile pentru marea sarbatoare inca din timpul postului. Acestea includeau curatenia generala in casa, innoirea hainelor, prepararea mesei de sarbatoare. Curatenia obligatorie a caselor a fost semnalata pana si de calatorii straini, caci de PASTE orice roman de la sat ori de la oras intra in sarbatoare cu casa stralucind de curatenie, la fel cum cauta sa se innoiasca cu haine cumparate de-a gata, ori facute la croitor.

Dupa un post sever de sapte saptamani, in noaptea de sambata spre duminica, bucurestenii se imbracau frumos, in haine noi, si porneau spre biserica unde, la doisprezece noaptea, se facea slujba de inviere de catre preoti, dupa cum scrie Lelia Zamani intr-un articol publicat pe site-ul jurnalulbucurestiului.ro. Slujba se desfasura afara, in curte, ori in pridvorul bisericii, iar crestinii ascultau transfigurati de emotie si cucernicie cuvintele preotilor rostite in acel impresionant moment.

Miezul noptii gasea un oras total schimbat: fiecare biserica era invaluita in lumina, iar clopotele acestora, cu dangatele lor impresionante, spargeau cu tarie linistea din jur, insotite fiind de puternice lovituri de tun, trase de pe dealurile din jurul orasului. Cantecele de sarbatoare prindeau si ele a se inalta din toate partile. Preotii insotiti de credinciosi intrau din nou in biserica unde se tinea Sfanta Liturghie, in care era citita Evanghelia Sfantului loan, dupa care se impartea anafura.

Dupa ce luau lumina, oamenii se intorceau acasa cu lumanarile aprinse, cu care faceau cruci in fata icoanelor, apoi la toate colturile casei. Lumanarile erau stinse in fata icoanei Maicii Domnului si apoi pastrate cu grija. (Calatorii straini au putut constata, venind la noi, ca pana si cele mai sarace familii aveau, intr-un colt al casei, cateva icoane, ferecate in argint, si uneori, in aur, si care, asemenea unui talisman, erau menite a asigura locuintelor linistea si fericirea).

Cea dintai praznuire a INVIERII DOMNULUI se facea la intoarcerea de la biserica dupa incheierea slujbei religioase. Dejunul incepea cu zeama de pasare cu fidea, cu cozonac si mai ales cu oua rosii, pe care comesenii ie ciocneau intre ei zicand: “Hristos a inviat!” si “Adevarat a inviat!”. Dar asta nu inainte de a da de pomana celor morti din familie. Urma apoi odihna; nici o trasura si nici un om nu se mai zareau plimbandu-se pe strazi. Toata lumea era in case. Abia spre pranz incepea sa se simta miscare si, timp de trei zile orasul sarbatorea.

Citeste si: PASTE 2014: LUMINA SFANTA a ajuns in Romania. FOTO

Dupa slujba celei de-A Doua Invieri (aratarea lui Iisus Mariei din Magdala), oamenii ori se intorceau la casele lor ori isi vizitau rudele si prietenii. Mesele era incarcate de bucate si nu lipsea de pe ele, pe langa multe alte bucate, pasca impodobita cu oua rosii, un castron de salata verde, carafele cu vin rosu sau porfiriu, si mai ales tava cu mielul fript la cuptor, caci bucurestenii tineau mult la respectarea traditiei care cerea ca de PASTE sa se manance miel. Comesenii ciocneau ouale rosii, apoi mancau si beau, in acordurile lautaresti, petrecand cu mare bucurie.

Dar bucurestenii nu petreceau numai acasa, ori cu prietenii, ei ieseau si prin parcuri ori localuri de consumatie. Lumea aleasa se intalnea de PASTE, cu deosebire la Sosea, locul pe care il frecventa de altfel si in restul anului, numai ca in astfel de zile, echipajele erau mult mai stralucitoare, femeile pareau niste zeite, iar tinutele barbatilor impuneau de departe, incat nu era de mirare ca locuitorii de rand veneau si ei in numar mare sa caste gura la atata revarsare de frumusete si de lux.

Altii preferau sa mearga mai degraba la Cismigiu, dupa cum multi locuitori ai mahalalelor se intalneau in numeroasele gradini “populare”, foarte cautate, considerate ca pline de distractii. Una dintre acestea era Gradina Ivascu, nu departe de bariera Vergului, unde se ciocneau oua rosii, se manca pastrama fripta la gratar si se bea vin din oala noua de pamant.

Din Duminica Floriilor pana dupa Duminica Tomii, si la Gradina Vararu aflata in calea Vacaresti, bucurestenii puteau sa se dea in “dulapuri”, sa vada tot felul de minunatii: comedianti care mancau foc ori scoteau din gura tot felul de panglici si cutite, serpi impaiati, calusei cu paiate. De la aceste balciuri nelipsiti erau bragagii, limonagii, tigancile cu “floricele”, precum si multi alti comercianti ambulanti.

Citeste si: ELENA UDREA, cu pantofi rosii cu toc cui si framantand aluat. GALERIE FOTO

PASTELE era asteptat de mai toti tinerii bucuresteni pentru foarte multe lucruri, dar mai ales pentru aceste “dulapuri”. “Dulapul” era o constructie din lemn cu mai multe leagane fixate pe acelasi schelet si care se invartea in cerc, servind ca mijloc de distractie. Erau “dulapuri” mici cu patru polite, dar si cu sase sau opt, care aveau mai multa clientela. Majoritatea erau insa cu sase. In a doua jumatate a secolului al XlX-lea, cele mai cautate “dulapuri”, erau cele din capul strazii Dudesti, precum si cel din soseaua Stefan cel Mare. Se spunea insa ca “dulapul” de la Radu Voda le intrecea pe toate celelalte.

In prima zi de luni, inainte de sambata de dinaintea Rusaliilor (sambata mortilor) incepea Targul Mosilor, targ specific Bucurestilor. Nu se stie cand a luat nastere, caci in documente apare destul de tarziu – spre sfarsitul secolului al XVIII-lea – fiind legat de stravechiul obicei de a se pomeni mortii in sambata dinaintea Rusaliilor.

Targul Mosilor se tinea pe locul fostului Targ de Afara – pe care dezvoltarea orasului il tot silise la mutari consecutive – si al halelor de la Oborul de astazi, iar drumul pana acolo era cunoscut sub numele de Podul Targului de Afara.

Chiar daca la inceput “Mosii” n-au fost decat o sarbatoare de pomenire a mortilor, cu timpul el s-a suprapus Targului din Afara, caruia a facut sa i se uite numele, pastrandu-i insa nealterat specificul de targ, unde se adunau o multime de oameni, sateni ori oraseni, pentru a vinde ori cumpara diverse marfuri si animale.

Sursa foto: bucurestean.com