Ministrul Finantelor, Ioana Petrescu, si-a petrecut copilaria la Cornu, a studiat la Harvard (SUA) si apoi a revenit in Romania pentru a ocupa portofoliul de la Finante, unde a fost numita de premierul Victor Ponta, decizie care i-a luat pe multi prin surprindere, inclusiv pe ministrul Bugetului, Liviu Voinea, care nu a primit prea bine vestea, scriu jurnalistii de la Ziarul Financiar.
Cu un parcurs la Finante intens criticat de analistii economici si de jurnalisti, Ioana Petrescu a primit inca o bila neagra zilele trecute, cand s-a aflat alaturi de premier la deja celebra discutie de la Palatul Cotroceni pe tema reducerii CAS.
In a doua parte a anului 2013, Ioana Petrescu, o necunoscuta, este numita de premierul Victor Ponta consilier de stat pe probleme economice si imediat parte in echipa de negociere cu FMI. in mai putin de un an a devenit ministrul Finantelor, din nou ca o surpriza, inclusiv pentru PSD. Era pariul personal al premierului ca poate impune o figura noua, 33 de ani, ambitioasa, absolventa de Harvard, intr-un peisaj politic populat cu baroni, cu figuri vechi, brazdate de interese si o camarila proprie.
Explicatie halucinanta a lui Ponta dupa esecul avut la Cotroceni cu ministrul Finantelor
Ioana Petrescu povesteste intr-un interviu acordat Andreei Esca in ultimul numar al revistei The One cum l-a cunoscut pe Victor Ponta, cum a ajuns la Palatul Victoria si cum a sfatuit-o mama ei sa ramana mai degraba in America decat sa accepte oferta de a veni in Romania si de a intra in valtoarea politica. ”Ai mei nu au fost foarte fericiti cu ideea, a fost asadar o decizie grea pentru mine. A durat peste un an si jumatate”.
”L-am cunoscut pe domnul Ponta in Washington, in 2012, in cadrul unei intalniri cu economisti de la American Enterprise Institute, unde eu lucram. De atunci am ramas in relatii de colaborare, chiar daca multe fraze ale mele incepeau cu: <<stiu ca nu o sa va placa asta, dar trebuie sa va spun ca…>> . Am tinut asadar legatura, mai dadeam ceva sfaturi, fara sa fiu platita, dar realizam ca nu este posibil sa fac lucrurile pe intreg, de la distanta. Chiar in decembrie 2012, dupa alegeri, venita in tara, m-am plimbat pe langa Palatul Victoria, cu o cafea in mana, si ma gandeam: <<Washington sau Palatul Victoria, nestiind daca sa-l caut sau nu pe premier…>>. Nu m-am decis pana in iunie, cand stiam clar ca vreau sa fiu consilier de stat. Acesta era planul pentru un an, dar s-a schimbat odata cu oferta de ministru, asa ca mi-am inghetat doi ani universitari la Marryland, unde predam, si m-am angajat la ceva care incepe incet, incet, sa se miste”.
Citeste continuarea pe ZF.ro