DEZVALUIRI din PUSCARIE. OMAR HAYSSAM face o noua serie de PRECIZARI NECESARE

Anchetarea lui TRAIAN BASESCU in dosarul rapirii jurnalistilor romani in Irak l-au reactivat pe OMAR HAYSSAM, prima persoana condamnata pentru terorism in Romania. Dupa ce a dezvaluit ca i s-a sugerat sa dea vina pe TRAIAN BASESCU pentru a scapa, OMAR HAYSSAM sustine ca vrea sa vorbeasca si sa spuna adevarul. Intr-un text intitulat “PRECIZARI NECESARE” si publicat pe Facebook, OMAR HAYSSAM afirma ca magistratii sunt amenintati pentru a nu cere desecretizarea dosarului rapirii jurnalistilor romani in Irak in 2005. Chiar si asa, acesta sustine ca adevarul se va afla, pentru ca exista dorinta “la varf” in acest sens, iar cei care nu doresc aflarea adevarului sunt personaje fara putere, care nu au fost in stare nici sa-l asasineze.

Mesajul lui OMAR HAYSSAM:

“M-am bucurat foarte tare sa vad ca, pentru domnul Basescu, drepturile omului raman un obiectiv iar ca, pentru domnul presedinte Iohannis, sunt o prioritate. Ca om care se considera vatamat chiar in aceste drepturi fundamentale, ma simt aparat, atata timp cat nimeni nu-si abate atentia in aceasta privinta. Desigur, aplicarea justa a legii ramane si ea o prioritate, e de la sine inteles, iar asta ma indreptateste sa cred ca voi mai petrece ceva timp in puscarie, pentru fapte de care chiar ma fac vinovat.

Nu-mi ramane decat sa sper ca justitia va face abstractie de presiunile care se tot pun asupra ei… Cum ar fi, de exemplu, toata povestea asta cu secretizarea-desecretizarea dosarului “rapirii”…

CITESTE SI: OMAR HAYSSAM FACE O DECLARATIE SOC: NU-L MAI INJURATI PE BASESCU, VA SPUNE ADEVARUL! CEILALTI VA MINT!

In opinia mea, magistratii sunt amenintati de la distanta: “Nu va faceti iluzii ca ati putea redeschide un caz care a fost declarat secret de serviciile speciale si de mai marii acestei tari! N-aveti nici o sansa! Sa nu indrazniti sa solicitati desecretizarea, aceasta n-are cum a se face! Ganditi-va ce urat va fi refuzul formulat cererii dumneavoastra! Ce rau o sa dea in fisa de cadre! Fara acele secrete de stat, fara acele ascunse elemente legate de siguranta nationala, n-aveti cum judeca!”

Sa fiu clar: tot ceea ce tine de latura penala a cazului meu si al lui Munaf, fapte, cronologie, martori, inscrisuri – totul e public, oficial si curat, fara legatura cu actele secretizate de SIE (si poate de SRI). Dosarul secret contine doar elemente legate de lucrul operativ al unor agenti, de identitatea lor, de legaturile cu servicii straine. Acestea nu intereseaza instanta de judecata.

Instanta are nevoie de elemente noi pentru a redeschide un caz. Ce element nou mai relevant poate exista decat prezenta lui Mohammad Munaf, “rapitorul” de la fata locului, judecat in lipsa, niciodata audiat?!? Elemente noi? Eu am toate actele, toate datele, toate probele.

Domnul TRAIAN BASESCU a spus, la aducerea mea in tara, citez: “Vom afla adevarul! Lumea are dreptul sa stie cum a fugit Omar, cum a facut averea, cum a finantat partide, cum a facut trafic de tigari si alcool, sau de armament, daca a facut…” “Hayssam sa vorbeasca in fata judecatorilor! De acum e treaba justitiei.”

La aducerea lui Munaf a reiterat ideea: “Acum avem toate elementele pentru a afla adevarul.”

Adica, sa se faca lumina!

CITESTE SI: BASESCU ISI ASUMA MERITELE PENTRU ADUCEREA LUI HAYSSAM SI MUNAF IN TARA SI AMENINTA CA VA DA IN JUDECATA “MINCINOSII”

Tehnic, atat eu cat si Munaf, nu avem, in pozitia noastra, mijloacele de a face lumina. Noi nu suntem niste inculpati adusi in fata justitiei, care sa trebuiasca sa dea lamuriri in ancheta la care sunt supusi. Noi suntem niste condamnati definitiv, niste oameni cu care justitia si-a incheiat socotelile. Toate eforturile au fost depuse, in teorie, numai pentru a exista o finalitate a actului juridic, adica sa ne ispasim pedeapsa, fara alte comentarii.

Dar reactiile la capturarea noastra nu au fost unele de genul “Sa infunde puscaria! Sa taca si sa putrezeasca in inchisoare!”, ci unele in sensul “Sa vorbeasca! Sa spuna adevarul!”

Daca se presupune ca avem ceva de spus si ca trebuie sa fim ascultati, atunci trebuie sa fie redeschis cazul iar noi adusi in fata judecatorilor. Noi suntem detinuti. Nu avem alte mijloace de a vorbi sau coopera cu organele Statului Roman.

Atat domnul Basescu cat si domnul Iohannis afirma ca ne-au adus pentru adevar. Deci stiu ei ce stiu, nici unul nu e omul care sa vorbeasca aiurea, la intamplare…

Adevarul nu se cunoaste pe de a intregul, se intelege. Nimeni n-a spus ca adevarul s-ar ascunde in dosarul secretizat. Logic, oficialii, ar fi trebuit sa spuna, in acest caz, “Adevarul e cunoscut, noua! Dar el face parte dintr-un secret pe care marea masa a populatiei n-o va cunoaste niciodata. Cine trebuie, insa, cunoaste acest adevar.” Nu. Sefii acestei tari au spus “Adevarul trebuie aflat!”. Deci el nu e cunoscut.

Asa ca asteptam sa vedem cum se va redeschide acest dosar. Pentru ca, de redeschis, se va redeschide sigur.

Acest caz este mentinut in actualitate de un deceniu. Daca s-ar fi vrut, cazul ar fi fost inchis, ingropat, uitat. Daca romanii, americanii, irakienii sau sirienii ar fi vrut ca Munaf si cu mine sa tacem, ne-ar fi redus la tacere. Noi nu ne aflam in Elvetia sau in Luxemburg, unde e mai greu sa ucizi un om si inca si mai greu sa musamalizezi o moarte suspecta. Ne aflam in cel mai fierbinte loc de pe Pamant, in locuri unde viata unui om pretuieste exact cat costul unui glont. Cat de greu era de crezut ca un om, sau doi, au murit in Siria sau in Irak, in anii 2010-2015?!? Cat de banala era aceasta moarte, cat de fireasca si de putin suspecta?

Iar, daca lasam la o parte masurile extreme, de ce, daca nu pentru aflarea adevarului, s-au cheltuit atatia bani, nervi, mijloace, energie sa-i aduci in Romania pe Hayssam din Siria si pe Munaf din Irak?

Asadar, nimeni din oamenii mari, cei care conteaza, nu se opune cercetarii si aflarii adevarului.

De ce s-ar opune? Cine se poate teme ca se dezgroapa trecutul, ca se rascoleste mizeria unor evenimente de acum zece ani? Numai niste oameni mici, niste trepadusi, niste corupti, niste lacomi, niste invidiosi care, din fericire, n-au avut si nu au puterea nici sa ne asasineze, nici sa ne faca pierduti, nici sa astearna uitarea peste numele noastre.

Asa ca nu-l mai intrebati pe Basescu daca se teme de redeschiderea procesului!

Intrebati-i pe Nastasiu, pe Yassin, pe Dumitrascu, pe Ohanesian, pe Marie-Jeanne, sa vedeti ce-o sa tresara cand o sa spuna, la randul lor, ca n-au “Nicio tresarire!”…

P.S. Am aflat ca unii cititori pun la indoiala faptul ca eu as fi cu adevarat cel care scrie aceste texte. Limba romana e prea buna, toate semnele de punctuatie si diacriticele sunt la locul lor, exprimarea e corecta… Numai un roman ar putea scrie asa, s-a spus. Ei, eu sunt roman. Sunt aici din 1981. Am dat examene, am scris, am citit. Nu va ganditi ca presedintii, generalii, emirii, seicii, ambasadorii si parlamentarii cu care am stat impreuna au acceptat un analfabet in cercurile lor! De cand sunt inchis in tara, citesc mai ales in romana si scriu la fel.

E adevarat, eu nu am acces la Facebook. Sunt detinut in regim de maxima siguranta cu grad sporit de risc. Vorbesc zilnic la telefon, portia legala, si primesc lunar cateva vizite, toate cu dispozitiv de separare, adica in fata unui geam gros, vorbind tot la telefon.

Pentru modul in care aceste texte ajung la dumneavoastra trebuie sa multumesc fiului meu, K, avocatei mele, A, si prietenului meu, M. Ei sunt cei care noteaza, memoreaza si scriu, la modul propriu. Dar toate ideile sunt ale mele, Hayssam Omar, roman sirian, om de afaceri, politician, infractor si, printr-un ciudat concurs de imprejurari, primul terorist al tarii….”

Sursa foto: gandul