Dosarele Securitatii: Arhiva CNSAS, cea mai mare din fostele tari comuniste din Europa de Est, dupa cea de la STASI

Curiozitatea sau suspiciunea i-a impins pe multi sa-si vada dosarul de la Securitate, insa aflarea adevarului n-a facut decat sa le zdruncine viata dupa ce au aflat ca au fost turnati chiar de partenerul de viata, o ruda sau alt apropiat, reactiile mergand de la dezamagire si indignare la furie.

Despre astfel de cazuri a vorbit, pentru Mediafax, George Visan, consilier principal la Directia Arhiva a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care, in ultimii cinci ani, s-a ocupat de cererile de acces la dosare in sala de lectura.

Prin 2009, inainte de Craciun, un batranel de vreo 75 de ani si-a consultat dosarul de urmarire, nu foarte consistent, de circa o suta de file. “Vad ca incepe sa se tina de masa si sa tremure. M-am dus repede dupa un pahar de apa, l-am scos la aer. Am stat putin de vorba, n-a vrut sa-mi spuna initial, probabil ii era jena, apoi a inceput sa mi se destainuie”, isi aminteste Visan.

In timp ce isi citea dosarul, a vazut cateva note informative, batute la masina, care nu erau semnate cu numele real, ci cu unul conspirativ, si totusi, la a treia nota si-a dat seama ca informatorul era sotia. “Zic: Traieste? «Da, traieste. Nu i-am spus c-am depus cerere la CNSAS de acces, i-am zis ca ies sa ma plimb, n-am vrut s-o implic asa» si-acuma unde-i? «Locuiesc langa Gara de Nord, m-asteapta acasa cu mancarea»”, a fost conversatia lui Visan cu batranul.

Acesta a mai stat putin, dupa care a pornit spre casa, urmand sa revina pentru fotocopii ale unor file din dosar, dupa aproximativ o luna.

“Fusese medic el. Ce turna sotia? Pe langa lucruri marunte, ca primeste pachete de tigari scumpe, cafea de la pacienti. ca are o amanta la serviciu, la un moment dat, ca nu-si face datoria de sot, va dati seama, si ca incearca sa ramana in strainatate daca pleaca la vreun congres”, povesteste Visan.

Femeia s-ar fi razbunat astfel pentru ca era inselata, dar a si fost santajata pentru a colabora, dupa ce Securitatea a aflat ca facuse un avort.

Informarile datau de la inceputul anilor ’70. Ea n-a dat note doar despre sot. Au atras-o la colaborare si pentru alte persoane, dar s-a intamplat sa-i ceara si despre sot, amenintand-o si ca acesta va fi mutat din spitalul din Capitala unde lucra.

Ca rezultat, barbatului i-au fost refuzate toate cererile de a pleca la congrese medicale in afara tarii, iar el nu stia de ce se intampla asta. “A fost avertizat in fata colectivului, pentru ca mai comenta uneori dusmanos politica partidului, n-a mai facut nici asta, a devenit un fel de blazat al comunismului, cum se spune. N-a devenit membru de partid niciodata, cu toate ca l-au fortat”, adauga Visan.

Cand s-a intors la CNSAS sa-si ridice fotocopiile, pe la sfarsitul lunii ianuarie 2010, barbatul a povestit cum s-a dus acasa, s-a asezat la masa si i-a zis sotiei unde fusese, cand ea il credea la plimbare in Cismigiu. Ea i-a marturisit atunci plangand, el a intrebat-o de ce nu i-a spus macar dupa ’90, iar ea a raspuns ca i-a fost rusine.

“A iertat-o pana la urma. Ce poti sa faci la 75 de ani, sa-ti dai afara sotia? E greu la batranete sa afli chestia asta, treci greu. Mai ales ca el era un tanar cercetator, in fine, avea aproape 40 de ani in momentul cand au fost date note informative despre el, dar avea perspective. A iertat-o, dar in sinea sa a ramas, asa, un gust amar. Nu l-am mai vazut de atunci”, adauga Visan.

Santaj si vicii

La sala de lectura vin 1.000 – 1.500 de petenti pe an, care isi pot consulta propriul dosar sau dosarele rudelor de pana la gradul IV decedate sau, cu imputernicire, de la cei in viata. Dintre acestia cam unu la suta, fie ca au dosar de urmarire, fie de colaborare, gasesc acolo note informative despre ei date de rude, in cele mai multe cazuri rude indepartate sau prin alianta, si, in foarte putine, sotul, sotia, fratii sau copiii.

“Cele mai tragice sunt cazurile in care au fost turnati de rude de sange sau sot/sotie. Sunt si parinti care nu si-au turnat copiii, cum se spune, dar au dat si informari despre ei”, spune Visan.

Este cazul unui preot ortodox dintr-o comuna din Moldova, care era colaborator al Securitatii si dadea note despre foarte multe persoane, intr-una din ele regasindu-se si fiica lui, care era la liceu. Scria cum se intalnea cu colegii la sfarsit de saptamana, cu “copiii lui cutare si lui cutare care sunt impotriva regimului”.

“Nu voia s-o toarne pe fiica-sa, el voia sa-i toarne pe parintii unor colegi de-ai ei, dar totusi e socant sa vezi numele copilului in dosar”, povesteste Visan, mentionand ca acest caz i-a fost semnalat de unul din cercetatorii de la sala de lectura.

Despre parinti, puteau da informatii elevi de liceu de peste 16 ani, in randul carora se organizau adevarate campanii. Nu puteau fi colaboratori, fiind minori, dar ajungeau sa le spuna unele lucruri din casa ofiterilor de Securitate, dupa ce acestia ii convingeau ca isi ajuta astfel parintii.

Un tanar din Constanta, care era colaborator, a dat informari despre tatal vitreg dintr-un alt motiv. “I-au prins viciile si i-au oferit ce avea nevoie: bautura. Erau stipendii acolo, sa i se dea doua sticle de Cinzano, o sticla de whisky”, spune Visan.

Povestea a iesit la iveala dupa ce dosarul urmaritului, care nu mai era in viata, a fost consultat de fiul sau natural, dintr-o alta casatorie. “Va dati seama ce reactie, striga intruna, nu reuseam sa-l potolesc in sala: ‘Formidabil, dom’le! Nemaipomenit! Nu se poate dom’le, e o crima ce-a facut asta, nu pot sa cred”, relateaza Visan reactia petentului.

Tatal, care era tot doctor, era invitat sa participe la conferinte in strainatate, iar dupa ce fiul vitreg a spus ca acesta nu s-ar mai intoarce in tara, nu a mai putut pleca.

Dupa santaj, arata Visan, viciile aduceau si ele informatori, chiar din randul rudelor. “Si vicii erau destule si pe atunci, mai putin droguri, dar in rest tot ce va imaginati”, spune el.

“Daca fugeai din tara si-ti lasai familia, cam stiai ce-o sa li se intample”

Un alt caz de informare privind o ruda de gradul I a fost la frati, de etnie germana, dintre care unul a reusit sa fuga trecand Dunarea inot si sa ajunga in Germania. A venit Securitatea la cel ramas – care era casatorit, avea copil – si l-au amenintat ca il inchid un an pentru omisiune de denunt daca nu devine colaborator. Nu puteau de fapt sa-l inchida, fiind vorba de frate, dar au reusit sa-l sperie.

“A spus ceva de fratele lui, dar s-a invartit in jurul cozii, ca sa spun asa. N-a fost rea intentie”, arata Visan.

Dupa 3 ianuarie 1990, fratele fugit era inapoi in tara, iar celalalt i-a spus ca a fost atras la colaborare. Au mers impreuna la CNSAS, cel ramas avea dosar de colaborare, cu cateva file, strict legat de frate, celalalt, de urmarit.

“Se simtea si cel care fugise un pic vinovat. Ca de obicei cand plecai si-ti lasai familia se stia ce se intampla cu cei ramasi in tara: erau urmariti, chestionati de Securitate, santajati si asa mai departe. Totodeauna se facea asa cu rudele si in unele cazuri gaseau o fereastra si le faceau si dosar de colaborare”, mai spune consilierul CNSAS.

Doi soti si-au marturisit, de asemenea, unul altuia despre colaborarile avute si au mers impreuna sa-si consulte dosarele. Ea era ghid la Oficiul National de Turism (ONT), si mai toti ghizii au avut dosar de colaborare, iar el, un simplu strungar. Ea pleca cate o saptamana de acasa, iar el era gelos si astfel l-au atras si pe el la colaborare sa dea note despre sotie. Iar el a informat ca ea se intalnea cu straini in afara programului de lucru si ca ar vrea sa se desparta de el si sa se marite cu un cetatean suedez, lucruri care erau adevarate, si i-a facut rau astfel.

“Aveau vreo 50-55 de ani, in 2008, cand au venit la sala. isi spusesera unul altuia. Erau foarte comici: «Uite, chestia asta nu mi-ai spus», «Ei, am uitat»”, mai povesteste Visan.

Acesta are grija sa aminteasca faptul ca sunt cazuri foarte rare cele in care sotii sau rude de sange, mai ales de gradul I, sa se fi turnat. in schimb, la rude prin alianta, la nasi si fini, povestea este destul de des intalnita, motivele fiind adesea invidia si razbunarea.

“Trebuia sa spuna, sa-si ceara iertare”

La un moment dat a venit un cuplu mai in varsta, sa-si consulte dosarul. Fusesera instariti si in perioada comunista, el fiind director economic de IAS, in Mehedinti, si astfel avusesera mai multi fini. De unul dintre ei a dat si in dosar: “Ia uite, cat l-am ajutat eu, i-am dat slujba la mine la IAS. Avea si probleme cu legea. I-am gasit si nevasta”, isi aminteste Visan ca spunea batranul. “Chiar voia sa vorbeasca cu el, sa-l certe”, precizeaza el.

Finul il turna pe nas ca folosea masina de serviciu sa care materiale pentru o casa pe care si-o construia si ca ia din recolta, cel din urma fiind decazut din functie si mutat la un alt IAS.

Alta victima din familie era matusa care promitea unor tineri insuratei ca le da casa, daca au grija de ea la batranete, iar apoi faceau actele pe numele altcuiva. Un cuplu din Piatra Neamt a fost in aceasta situatie, dupa ce batrana i-a lasat pana la urma casa fiicei, cu care fusese certata. Femeia a plecat in strainatate, iar insurateii respectivi, care primisera totusi o garsoniera de la ea, au fost atrasi la colaborare si au acceptat imediat.

“A venit fiica matusii si a citit dosarul, era foarte buna prietena cu oamenii astia. Era foarte nervoasa, a luat o pastila. Zicea: «Uite ce-au facut nemernicii, ma duc peste ei!». Nu sa-i certe neaparat pentru ca au dat informatii, ci pentru ca n-au spus. in general, petentii sunt suparati daca vad ca rudele sau apropiatii au dat informatii, ca nu au spus. Ca au suferit mai uita. Dar trebuia sa spuna, sa-si ceara iertare”, mai spune Visan.

Unii incep sa-si scrie in dosare “niste ticalosi”, “niste minciuni”

In general, Securitatea se cam ferea sa ia informatori din familie, rude de sange, pentru ca se deconspirau, arata Visan. “De obicei gasesc prin dosarele rudelor: «Informatorul nostru nu este sincer. Presupunem ca a deconspirat legatura»”, adauga consilierul.

Pe de alta parte, si atragerea colaboratorilor functiona ca in planurile cincinale si trebuia sa iasa un numar de dosare pe an, asa ca au fost cereri de angajament contrafacute sau angajamente false.

Multe din notele informative sunt eronate, date intentionat gresit, mai spune Visan, aratand ca Securitatea era la inceput “cam credula” si “lua de bun tot ce prindeau”, pentru ca mai tarziu, incepand cu sfarsitul anilor ’70, sa verifice, “ca un ziarist, din trei surse”.

“Sunt tot felul de reactii aici. Unii incep sa strige in sala: «Dom’le, nu-i adevarat, niste mincinosi!». si va dati seama, fiind sala de lectura….Cu greu ii potolesc. «Nu-i adevarat, vreau sa modificati acum ce scrie aici, ca nu-i adevarat». Au mai fost cazuri in care unii petenti, foarte putini, incercau sa scrie cu pixul pe documente. «Sunt niste ticalosi», «Niste minciuni», a scris unul odata pe un dosar. (…) Se descarca pe noi: ma intreaba ce grad am in serviciile secrete. Oricat as incerca eu sa le spun ca n-am niciun grad si sunt functionar public, unii tot pleaca cu ideea ca nu le-am dat toate documentele”, povesteste Visan, precizand ca nu toate dosarele sunt incomplete.

Ce-i face pe oameni sa-si consulte dosarul?

In primul rand, unii sunt curiosi daca au sau nu dosar, explica Visan. Cei care stiau ca au avut, au depus cerere de acces inca din 2001, in urmatorii trei ani fiind foarte multe cereri. in unele cazuri, oamenii au vrut sa gaseasca unele raspunsuri, cum ar fi motivul pentru care nu puteau sa avanseze profesional in timpul comunismului.

Aproximativ jumatate dintre petenti au apelat la CNSAS pentru a obtine documente care sa ateste ca au avut de suferit ei sau predecesorii in vederea obtinerii unor reparatii.

In prezent, cei mai multi vin din curiozitate, spune Visan, adaugand ca unii dintre cei care isi studiaza dosarul sau dosarele rudelor la care au acces vor sa aprofundeze o problema si devin cercetatori acreditati. Deocamdata, nici macar 10 la suta din dosarele din arhiva CNSAS, mai spune Visan, precizand cu mandrie ca aceasta arhiva s-ar intinde pe 40 de kilometri si ca este a doua cea mai mare din fostele tari comuniste din Europa, dupa cea de la STASI. 

Foto: Gazeta Buzoiana